CONTESTATIE LA EXECUTARE (CU O TERTA
PERSOANA). CAI DE ATAC DIFERITE. DISJUNGEREA
CONTESTATIILOR.
Art.402 alin.(2), art.4001 si art.401 alin.(2) Cod procedura civila.
Potrivit art.402 alin.(2) Cod procedura civila, hotararea
pronuntata cu privire la contestatie se da fara drept de apel, cu
exceptia hotararii pronuntate in temeiul art.4001 si a art.401 alin.2
Cod procedura civila (care vizeaza o terta persoana ce pretinde ca
are un drept de proprietate asupra bunului urmarit).
Decizia civila nr.378/R/14 iunie 2007, pronuntata de Curtea
de Apel Pitesti - Sectia civila, pentru cauze privind Conflicte de Munca si
Asigurari Sociale si pentru cauze cu Minori si de Familie)
Prin actiunea inregistrata la data de 22.02.2006, contestatorii
G.S.M. si G.S.I. au formulat contestatie la executare in contradictoriu cu
intimatul G.M.V., solicitand ca instanta sa dispuna suspendarea executarii
silite inceputa de B.E.J. N.A. in dosarul nr.129/2006, anularea formelor
de executare silita intreprinse in cadrul acestui dosar, precum si cheltuieli
de judecata.
In motivarea contestatiei se arata ca intimatul a formulat
impotriva contestatorilor o actiune in evacuare in care a renuntat la
judecata fata de contestator, iar fata de contestatoare actiunea a fost
respinsa prin sentinta civila nr.3494/2004.
Se mai arata ca s-a procedat la vanzarea apartamentului fara
ca sotia contestatorului sa fie parte in procedura executarii silite, desi era
coproprietara.
La o data ulterioara, printr-o cerere completatoare, s-a
solicitat constatarea nulitatii absolute a actului de adjudecare incheiat la
data de 26.09.2003, in dosarul de executare nr.2334/2001 (f.38).
In motivarea acestei cereri se sustine ca vanzarea silita s-a
efectuat fara citarea contestatoarei, in calitate de coproprietar, dobandirea
apartamentului fiind facuta in timpul casatoriei, impunandu-se o
eventuala partajare a bunului, ceea ce face ca vanzarea apartamentului sa
fie nula.
Prin incheierea pronuntata de Judecatoria Pitesti la data de
24 mai 2006, s-a dispus disjungerea capatului de cerere privind
constatarea nulitatii absolute a actului de adjudecare si formarea
dosarului cu nr.6319/2006 (f.53).
Prin sentinta civila nr.2490 din 31 mai 2006, Judecatoria
Pitesti a respins contestatia formulata de contestatorii G.S.M. si G.S.I.,
precum si cererea intimatului G.M.V. privind restituirea cheltuielilor de
judecata ocazionate cu acest proces.
Pentru a hotari astfel, prima instanta a retinut ca din
inscrisurile aflate la dosar rezulta ca intimatul a inceput executarea silita
numai impotriva contestatorului, nu si impotriva contestatoarei.
Astfel, contestatia la executare formulata de aceasta a fost
privita ca neintemeiata, fiind respinsa ca atare.
S-a mai retinut ca actul de adjudecare este legal, nu a fost
desfiintat pana in prezent si face dovada ca reclamantul si-a pierdut
dreptul de proprietate asupra apartamentului prin vanzare silita.
Impotriva acestei sentinte au declarat apel contestatorii,
criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie, pentru aceleasi motive
aratate in contestatia la executare.
In dezvoltarea motivelor de apel, s-a sustinut ca actul de
adjudecare de care se prevaleaza intimatul-creditor, in sensul ca este
proprietarul imobilului litigios, este nelegal.
Prin punerea in posesie a intimatului G. s-a creat o situatie
inedita, in sensul ca a fost evacuat din apartament G.S.I., sotul
contestatoarei, in conditiile in care executarea silita nu o privea pe aceasta
si nu ii era opozabila.
Tribunalul Arges, prin decizia civila nr.34 din 08 februarie
2007, a admis apelul, a schimbat in tot sentinta, in sensul admiterii
contestatiei la executare completata si a anulat formele de executare silita
intocmite in dosarul nr.129/2006 al Biroului Executorului Judecatoresc
N.A., precum si actul de adjudecare cu nr.2334/2001 intocmit in data de
26.09.2003, in dosarul cu acelasi numar, de catre executorul judecatoresc
F.E., cu consecinta obligarii intimatului la plata sumei de 298 lei cheltuieli
de judecata catre contestatori.
In adoptarea acestei solutii, tribunalul a retinut ca, prin actul
de adjudecare, creditorul a dobandit dreptul de proprietate al imobilului
debitorului sau G.S.I., in sensul prevazut de art.518 alin.(1) Cod
procedura civila si ar fi in drept sa obtina evacuarea fostului proprietar in
raport de dispozitiile art.480 Cod civil.
Potrivit art.518 alin.(1) Cod procedura civila, prin actul de
adjudecare, proprietatea imobilului sau, dupa caz, un alt drept real care a
facut obiectul urmaririi silite, se transmite de la debitor la adjudecatar.
Drept urmare, actul de adjudecare fiind un mod de dobandire
a proprietatii, el ar trebui sa definitiveze executarea silita ce consta in
vanzarea prin licitatie publica a bunurilor unei persoane.
In speta, s-a facut dovada ca prin actul de adjudecare
nr.2334/2001, anexat la dosarul cauzei, intimatul-creditor a devenit
proprietarul unui imobil care a apartinut in coproprietate contestatorilor
G.S.M. si G.S.I.
S-a retinut ca debitor era doar contestatorul G.S.I., aceasta
datorie fiind una personala a acestuia, in sensul art.33, 34 din Codul
familiei.
In consecinta, s-a retinut ca actul de adjudecare a fost
intocmit fara respectarea exigentelor acestor texte de lege.
In acest context, tribunalul a constatat ca s-a procedat la
vanzarea la licitatie a apartamentului in litigiu, bun comun al
contestatorilor, fara ca sotia sa fie parte in procedura executionala, astfel
incat actul de adjudecare nu-i poate fi opozabil acesteia din urma.
Instanta de apel a retinut ca, potrivit art.33 din Codul
Familiei, bunurile comune nu pot fi urmarite de creditorii personali ai
unuia dintre soti, astfel incat creditorii personali sunt obligati sa
urmareasca bunurile proprii ale sotului debitor, iar in lipsa de bunuri
proprii sau cand acestea nu sunt indestulatoare, ei vor putea cere
impartirea bunurilor comune, insa numai in masura necesara realizarii
creantei.
S-a mai retinut ca actul de adjudecare nr.2334/2001, intocmit
in data de 26.09.2003, precum si toate formele de executare prealabile, au
fost emise cu nesocotirea regimului juridic al datoriilor sotilor, carmuit de
art.33, 34 din Codul familiei, creditorul nu poate face dovada calitatii sale
de proprietar, el neavand un titlu de proprietate valid.
In conformitate cu prevederile art.299 Cod procedura civila si
respectarea termenului statuat de art.301 din acelasi cod, impotriva
deciziei a formulat recurs intimatul G.M.V., criticand-o pentru
nelegalitate, invocand urmatoarele motive:
1. Instanta a acordat mai mult decat s-a cerut, respectiv a
acordat ceea ce nu s-a cerut (art.304 pct.6 Cod procedura civila).
Contestatorii au solicitat sa fie anulate actele de executare silita din
dosarul de executare silita nr.129/2006, iar in instanta de apel, in plus, a
dispus si anularea actului de adjudecare nr.2334 din 26 septembrie 2003.
Instanta, in pronuntarea solutiei atacate, a trecut cu vederea
peste faptul ca cererea prin care s-a cerut sa se constate nulitatea actului
de adjudecare a fost disjunsa si se judeca separat la Judecatoria Pitesti.
Instanta de apel a fost investita astfel doar cu contestatia la executare in
care se cerea anularea formelor de executare din dosarul nr.129/2006,
anularea actului de adjudecare s-a dispus fara citarea creditoarei A. S.A.
Pitesti.
2. Hotararea cuprinde motive straine de natura pricinii
(art.304 pct.7 Cod procedura civila). Obiectul contestatiei il reprezinta
actele de executare silita, de punere in posesie a recurentului si de
evacuare a debitorului G.S.I., iar instanta isi intemeiaza solutia pe actul de
adjudecare.
Recurentul sustine ca sunt doua etape ale executarii silite, iar
in aceasta cauza instanta trebuia sa se preocupe doar de cea de-a doua
forma a executarii - o executare directa a actului de adjudecare - punerea
in posesie a adjudecatarului si evacuarea debitorului.
3. Hotararea a fost data cu incalcarea legii (art.304 pct.9 Cod
procedura civila) si a art.401 alin.2 din acelasi cod, care statueaza ca o
contestatie impotriva actelor de executare silita poate fi formulata in
termen de 15 zile de la data efectuarii vanzarii si in consecinta nu se mai
pune in discutie problema actului de adjudecare, intrucat, in mod
irevocabil, a fost respinsa contestatia la executare formulata de G.S.M.
Astfel, hotararea instantei de apel incalca autoritatea de lucru judecat a
sentintei civile nr.537 din 03 februarie 2004, hotarare ramasa irevocabila.
Actul de adjudecare in baza caruia recurentul a devenit
proprietarul exclusiv al imobilului nu a fost desfiintat nici de instanta de
judecata investita cu contestatia la executare, nici de o alta instanta.
Acesta sustine ca a solicitat pe calea unei actiuni separate evacuarea
contestatoarei G.S.M. din imobilul adjudecat si ca aceasta actiune a fost
respinsa irevocabil, cu motivarea ca nu are un titlu executoriu opozabil si
contestatoarei.
Recurentul, in baza acestui act, a solicitat incuviintarea
executarii silite directe, in sensul punerii sale in posesie cu acest
apartament. Cererea de incuviintare a executarii silite a fost admisa si s-a
format dosarul de executare silita nr.129/2006.
S-a solicitat ca executarea silita sa fie realizata fata de
debitorul G.S.I., nu si fata de G.S.M. De altfel, prin contestatia la
executare se recunoaste faptul ca doar G.S.I. a fost somat sa respecte
actul de adjudecare.
Se sustine ca nu era necesara o hotarare judecatoreasca de
evacuare fata de G.S.I., cata vreme impotriva acestuia a fost emis actul de
adjudecare. Efectul adjudecarii este acela ca debitorul executat silit este
obligat sa predea adjudecatarului bunul, dupa ce in favoarea recurentului
a fost emis actul de adjudecare.
S-a solicitat anularea formelor de executare silita efectuate in
dosarul nr.129/2006, insa nu se arata care ar fi pretinsele incalcari ale
legii care ar impune interventia instantei de judecata, intrucat G.S.M. nu
ar putea obtine in cadrul acestei contestatii la executare anularea actului
de adjudecare.
Problemele pe care incearca sa le aduca in discutie
contestatoarea G.S.M. au fost invocate de aceasta si in contestatia la
executare formulata anterior.
S-a solicitat admiterea recursului si respingerea apelului
declarat de contestatori.
Recursul a fost privit ca fondat pentru considerentele ce se
vor prezenta:
Instanta a fost investita cu contestatie la executare formulata
de contestatorii G.S.M. si G.S.I. in contradictoriu cu intimatul G.M.V.
pentru anularea formelor de executare, obiect al dosarului nr.129/2006.
Este cert ca G.S.M. este tert fata de titlul executoriu si invoca
un drept propriu de proprietate asupra apartamentului litigios.
In conformitate cu prevederile art.401 alin.2 Cod procedura
civila, aceasta are posibilitatea formularii contestatiei la executare in
termen de 15 zile de la efectuarea vanzarii ori de la data predarii silite a
bunului, insa hotararea pronuntata este exceptata de la prevederile
art.402 alin.2 Cod procedura civila.
Potrivit art.402 alin.(2) Cod procedura civila, hotararea
pronuntata cu privire la contestatie se da fara drept de apel, cu exceptia
hotararii pronuntate in temeiul art.4001 si a art.401 alin.2 Cod procedura
civila (care vizeaza o terta persoana ce pretinde ca are un drept de
proprietate asupra bunului urmarit).
Celuilalt contestator, G.S.I., debitor in cauza, ii sunt aplicabile
prevederile legale mai sus mentionate, hotararea pronuntata cu privire la
contestatie fiind supusa in cazul sau numai recursului.
Fiind supuse unor cai de atac diferite, contestatiile la
executare formulate de catre cei doi soti se impunea a fi disjunse de catre
prima instanta pentru solutionarea cailor de atac cu respectarea
dispozitiilor legale mai sus citate.
Instantele au procedat la solutionarea contestatiilor impreuna,
privand-o pe intimata-contestatoare de un grad de jurisdictie (prima
instanta), iar pentru intimatul-contestator acordandu-i-se o cale de atac in
plus (instanta de apel), desi in cazul sau calea de atac era doar recursul.
Cum instantele au facut o gresita aplicare a prevederilor
art.401 alin.2 Cod procedura civila, sub acest aspect recursul a fost privi
ca fondat si a fost admis ca atare, in temeiul art.312 alin.5 Cod procedura
civila, cu consecinta casarii atat a deciziei, cat si a sentintei si a trimiterii
cauzei spre rejudecare instantei de fond.
Admitandu-se recursul in modalitatea mai sus prezentata, se considera a
fi de prisos analizarea celorlalte motive de recurs, care insa vor fi avute in
vedere de instanta de trimitere, cu ocazia rejudecarii.