TAXE VAMALE. CONTROL A POSTERIORI. MOMENTUL
DE LA CARE INCEP SA CURGA SANCTIUNILE PENTRU
NEACHITAREA IN TERMEN A TAXEI VAMALE
SUPLIMENTARE. Art.61 alin.3 din Codul vamal, aprobat prin Legea
nr.141/1997 si modificat prin Legea nr.174/2004;
Art.141 si 148 alin.1 din Codul vamal, aprobat prin
Legea nr.141/1997;
Art.109 alin.2, art.115 si art.116 Cod procedura
fiscala. Sanctiunile pentru neachitarea in termen a sumelor
stabilite in urma unui control vamal a posteriori se calculeaza in
raport de data la care s-a comunicat titularului operatiunii
vamale obligatia de plata a diferentei de taxa vamala.
(Decizia nr.535/R-C din 8 septembrie 2006) Prin actiunea inregistrata la 15 martie 2006, reclamanta S.C.
"A C91" S.R.L. Pitesti a solicitat in contradictoriu cu D.G.F.P. Arges si
A.N.V. -D.R.V. Craiova anularea deciziei nr.8 din februarie 2006 si
suspendarea actului administrativ pana la solutionarea pricinii.
In motivare s-a sustinut, pe de o parte, ca reclamanta
beneficiaza de taxe vamale preferentiale intrucat produsele importate
sunt de origine comunitara, iar pe de alta parte, ca nu datoreaza dobanzi
si penalitati de intarziere decat dupa expirarea unui termen de 7 zile de la
data cand i s-a comunicat obligatia de plata.
Prin sentinta nr.143/CF/2006, Tribunalul Arges a admis in
parte actiunea, a anulat tot astfel actul administrativ si procesul-verbal
intocmit de D.R.V. Craiova, in sensul ca a exonerat-o pe reclamanta de
plata sumei stabilite cu titlu de dobanda, mentinand insa obligatia de
plata pentru taxele vamale suplimentare.
Impotriva acestei sentinte au declarat recurs paratele,
sustinand in principal ca datoria vamala ia nastere in momentul
inregistrarii declaratiei vamale si, din ziua intai a lunii urmatoare, se
datoreaza dobanzi, penalitati sau majorari de intarziere. Asa cum rezulta
din dispozitiile art.115 si 116 din O.G. nr.92/2003, neachitarea la
scadenta a obligatiilor de plata da nastere la sanctiuni de intarziere, iar
prevederile art.109 din acelasi act normativ nu cuprind un moment de la
care sa inceapa calculul pentru accesoriile drepturilor vamale.
Solutionand caile de atac, Curtea de Apel Pitesti prin decizia
nr.535/R-C/2006 a respins ambele recursuri.
Pentru a hotari astfel instanta a retinut mai intai aplicarea
principiului tempus regit actum, observand ca operatiunile de import
realizate de reclamanta s-au derulat in perioada 31 mai 2001 - 3 iunie
2003.
Potrivit dispozitiilor legale in vigoare la acea data, respectiv
art.61 alin.3 din Codul vamal, aprobat prin Legea nr.141/1997 (text
ulterior modificat), atunci cand, printr-un control vamal ulterior, se
constata diferente in minus la plata taxelor vamale, autoritatea ia masuri
pentru incasarea acestora - comunicand titularului operatiunii obligatia de
plata - in termen de 7 zile de la data instiintarii, iar neconformarea acestui
termen atrage suportarea unor sanctiuni de intarziere.
Legea stabileste, asadar, obligatia de a achita taxele vamale
suplimentare in 7 zile de la data comunicarii catre debitori a datoriei si a
intinderii acesteia.
In lumina dispozitiilor legale in vigoare la data efectuarii
controlului a posteriori, trebuie avute in vedere prevederile art.109 alin.2
din Codul de procedura fiscala, potrivit carora diferenta de obligatii
fiscale, principale sau accesorii, se achita tot in functie de data
comunicarii, respectiv pana la data de cinci a lunii urmatoare, daca a avut
loc comunicarea in intervalul 1-15 din luna si pana la 20 ale lunii
urmatoare, daca data comunicarii este cuprinsa in intervalul 16-31 din
luna.
Asadar, si normele fiscale in vigoare la momentul efectuarii
controlului stabilesc ca regula generala obligativitatea comunicarii
diferentelor de taxa vamala si consecinta fireasca este aceea ca, acest
moment marcheaza inceputul pentru calculul accesoriilor aferente
drepturilor vamale determinate ulterior declaratiei.
Prevederile art.141 alin.1 si art.148 alin.1 din cod, nu sunt
incidente in cauza intrucat se refera exclusiv la datoria vamala raportata la
data inregistrarii declaratiei vamale de import definitiv. La aceasta data ia
nastere obligatia de plata pentru sumele stabilite prin declaratia vamala.
Nu se poate naste la acest moment datoria de plata a unei sume ce nu a
fost stabilita, care nu este, deci, lichida la intocmirea declaratiei vamale si
existenta sa nu a fost comunicata ca obligatie de plata titularului
operatiunii de import.
In concluzie, aceste accesorii ale taxei vamale suplimentare nu
pot fi calculate decat in raport de art.61 alin.3 din Codul vamal, respectiv
art.109 alin.2 din Codul de procedura fiscala si de data la care reclamantei
i s-a comunicat ca datoreaza o suma de bani cu acest titlu, in masura in
care, printr-o atitudine culpabila, nu se conformeaza obligatiei de plata.
Eventuala fapta ilicita, constand in intocmirea deliberata a
unei declaratii vamale neconforme cu realitatea, poate da nastere altor
sanctiuni, dar nu marcheaza momentul de la care pot fi calculate dobanzi,
penalitati sau majorari de intarziere la o suma ce nu face obiectul
declaratiei.