LITIGIU DE MUNCA. PRIME DE VACANTA.
Potrivit art.41 alin.1 din Legea nr.50/1996,
magistratii si celelalte categorii de personal beneficiaza pe
perioada concediului, de o prima egala cu indemnizatia bruta
din luna anterioara plecarii in concediu.
Acordarea acestui drept a fost suspendata prin art.3
alin.2 din O.U.G. nr.33/2001, incepand cu anul 2001 pana
la data de 1 ianuarie 2002, prelungirea continuand pana la 31
decembrie 2002 (art.12 alin.4 din Legea nr.743/2001)
(Decizia civila nr.213/R-CM din 31 mai
2005, pronuntata de Curtea de Apel Pitesti) Reclamantii au solicitat in contradictoriu cu paratii Ministerul
Justitiei, Tribunalul Valcea si Ministerul Finantelor Publice, calcularea si plata
drepturilor reprezentand prime de vacanta incepand cu anul 2001 pana in
prezent si achitarea sporului de vechime in munca incepand cu ianuarie 2001,
pana la ramanerea definitiva a hotararii precum si pe viitor, actualizate la
indicele de inflatie, precum si efectuarea mentiunilor corespunzatoare in
carnetele de munca si obligarea celui de-al treilea parat sa aloce sumele
necesare efectuarii platilor solicitate.
Tribunalul Valcea, prin sentinta civila nr.239/CM din 24 martie
2005, a admis in parte actiunea si a obligat pe primii doi parati sa plateasca
reclamantilor prima de concediu pe anii 2001-2002, actualizata la data platii
efective, sumele fiind prevazute in dispozitivul hotararii.
In considerente s-a retinut ca reclamantii sunt indreptatiti la plata
primei de concediu solicitate, potrivit O.G. nr.83/2000, art.411 alin.1, chiar
daca prin art.3 alin.3 din O.U.G. nr.33/2001, plata acesteia s-a suspendat
pana la data de 1 ianuarie 2002.
S-a mai retinut ca prin Legea nr.386/2001, de aprobare a O.U.G.
nr.33/2001, s-a prevazut ca art.3 alin.3, va avea urmatorul cuprins: pe
perioada suspendarii aplicarii prevederilor legale mentionate la alin.1 si 2,
redevin aplicabile dispozitiile legale in materie, existente la data intrarii in
vigoare a Legii nr.88/1999 si O.G. nr.83/2000.
Prin Legea nr.743/2001 (art.12), termenele prevazute la art.3 din
O.U.G. nr.33/2001, au fost prelungite pana la data de 31 decembrie 2002.
Ulterior, aceste termene au fost prelungite pana la data de 31
decembrie 2003, conform art.10 alin.3 din Legea nr.631/2002.
Prin O.U.G. nr.177/2002, art.50, au fost abrogate atat art.11, cat si
celelalte dispozitii referitoare la salarizarea si alte drepturi ale magistratilor si
personalului de specialitate juridic asimilat.
Asa fiind, rezulta ca aceasta din urma ordonanta intrata in vigoare
la data de 1 ianuarie 2003, nu mai prevede pentru magistrati dreptul la prima
pe perioada concediului de odihna, neaplicarea ori suspendarea acesteia fiind
numai pana la data de 1 ianuarie 2003.
Incepand cu aceasta data, inceteaza orice suspendare ori
neaplicare si poate fi platita, in concluzie reclamantii fiind indreptatiti sa o
primeasca.
In privinta solicitarii calcularii si platii sporului de vechime in
munca, in conformitate cu prev.art.33 din Legea nr.50/1996, de 25%, calculat
la salariul de baza brut corespunzator timpului lucrat, s-a motivat in sensul ca
art.3 alin.3 din acelasi articol mentioneaza ca acest spor de vechime nu se
aplica magistratilor, pentru activitatea desfasurata, acestia avand drepturi
potrivit O.U.G. nr.177/2002 (art.3 alin.1), la o indemnizatie de incadrare
bruta lunara, stabilita pe functii in raport de nivelul instantelor, parchetelor si
vechimea in magistratura.
Paratul Ministerul Justitiei, a declarat recurs, antamand motivul
prev.de art.304 pct.9 Cod pr.civila, referitor la aplicarea gresita a legii si
incalcarea acesteia.
Curtea de Apel Pitesti, prin decizia civila nr.213/R-CM din 31 mai
2005, a admis recursul, cu consecinta modificarii sentintei, iar pe fond a
respingerii actiunii.
In considerentele acestei decizii, s-a retinut ca potrivit art.41 alin.1
din Legea nr.50/1996, magistratii si celelalte categorii de personal beneficiaza
pe perioada concediului, de o prima egala cu indemnizatia bruta din luna
anterioara plecarii in concediu.
Acordarea acestui drept a fost suspendata prin art.3 alin.2 din
O.U.G. nr.33/2001, incepand cu anul 2001 pana la data de 1 ianuarie 2002,
prelungirea continuand pana la 31 decembrie 2002 (art.12 alin.4 din Legea
nr.743/2001).
Asa fiind, rezulta ca intr-adevar solicitarea acordarii primei de
vacanta pe perioada 2001-2002, este neconforma cu legea, care nu o mai
prevedea, aplicarea acesteia fiind suspendata, iar hotararea instantei prin care
reclamantii au beneficiat de plata sumelor cu acest titlu este nelegala.
In consecinta, recursul a fost admis in temeiul art.312 alin.1 Cod
pr.civila, raportat la art.304 pct.9 din acelasi cod.
N.A. - Solutia adoptata de completul specializat pentru litigii de
munca si asigurari sociale, este in contradictie cu practica altor instante din
tara, prin urmare practica se va uniformiza in urma solutionarii recursului in
interesul legii, cu care Inalta Curte de Casatie si Justitie a fost sesizata.