DIVORT. MOTIVE TEMEINICE.
Potrivit art.38 din Codul familiei, instanta
judecatoreasca poate desface casatoria prin divort atunci cand,
datorita unor motive temeinice, raporturile dintre soti sunt grav
vatamate si continuarea casatoriei nu mai este posibila.
Trecerea unuia dintre soti la un cult religios diferit decat
al celuilalt, nu poate constitui motiv temeinic de divort, daca nu
conduce la deteriorarea relatiilor de familie.
(Decizia civila nr.2066/A-MF din 1
noiembrie 2004 a Curtii de Apel Pitesti).
Prin sentinta civila nr.636 din 26 mai 2004, Judecatoria Horezu a
admis in parte actiunea reclamantului cu consecinta desfacerii casatoriei din
vina ambilor soti si a revenirii paratei la numele purtat anterior.
Pentru a hotari astfel, s-a retinut de judecatorie ca, in urma cu mai
multi ani, parata a trecut la religia adventista, generand discutii intre parti care,
coroborate cu reprosurile pe care le facea sotia in sensul ca reclamantul avea
relatii cu alte femei, au condus la despartirea in fapt.
Sentinta a fost apelata in termen legal de catre parata si criticata
pentru nelegalitate si netemeinicie, cu motivarea ca trecerea la o alta religie s-a
facut in urma cu 15 ani, iar convietuirea cu reclamantul a continuat, din
relatiile lor rezultand patru copii. Neintelegerile dintre soti sunt datorate
relatiilor extraconjugale intretinute de catre reclamant cu alte femei, care in
ultima perioada si-a adus concubina in domiciliul comun, obligand-o pe
parata sa se mute la unul dintre fii.
Apelul a fost privit ca intemeiat si admis ca atare potrivit
dispozitiilor art.296 Cod procedura civila, cu consecinta schimbarii in tot a
sentintei, in sensul respingerii actiunii de divort ca neintemeiata si a obligarii
reclamantului la plata cheltuielilor de judecata.
Potrivit art.38 din Codul familiei, instanta judecatoreasca poate
desface casatoria prin divort atunci cand, datorita unor motive temeinice,
raporturile dintre soti sunt grav vatamate si continuarea casatoriei nu mai
este posibila.
Trecerea unuia dintre soti la un cult religios diferit decat al
celuilalt, nu poate constitui motiv temeinic de divort, daca nu conduce la
deteriorarea relatiilor de familie.
Unul din criteriile aprecierii asupra temeiniciei acestui motiv de
divort il reprezinta si durata de timp in care sotul a practicat cultul religios
diferit, respectiv 14-15 ani, fara ca prin modul de manifestare sa cauzeze
contradictii intre soti cu privire la convingerile lor religioase si cu efect asupra
vietii de familie, din casatorie rezultand patru copii de a caror ingrijire si
crestere s-a ocupat in mod corespunzator sotia.
Din probele administrate s-a retinut ca, vinovat de deteriorarea
relatiilor de familie care a generat, de altfel, despartirea sotilor in fapt, se face
reclamantul care obisnuia si sa o insulte pe parata, iar in timpul convietuirii, a
intretinut relatii intime cu diverse femei.
Prin urmare, conform dispozitiilor art.38 din Codul familiei, culpa
exclusiva a reclamantului nu justifica prin ea insasi pronuntarea divortului,
neputandu-si invoca propria culpa in destramarea relatiilor de familie, atata
timp cat parata nu are nici o culpa si se opune desfacerii casatoriei.