FOND FUNCIAR. TEREN AFERENT CASEI DE
LOCUIT SI ANEXELOR GOSPODARESTI IN
INTELESUL DECRETULUI-LEGE NR.42/1990.
Potrivit art.23 alin.1 din Legea nr.18/1991, sunt si
raman in proprietate privata a cooperatorilor, sau dupa caz a
mostenitorilor acestora indiferent de ocupatie sau domiciliul lor,
terenurile aferente caselor de locuit si anexelor gospodaresti,
precum curtea si gradina din jurul acestora, determinate, potrivit
art.8 din Decretul-Lege nr.42/1990.
Acest text de lege statueaza ca terenul aferent casei si
anexelor gospodaresti este determinat astfel incat sa asigure
normala folosinta si exploatare a gospodariei, fara a putea
depasi suprafata de 6.000 mp.
(Decizia civila nr.220/R din 23 septembrie
2004 a Curtii de Apel Pitesti).
Prin sentinta civila nr.1039/2003, Judecatoria Topoloveni a admis
actiunea reclamantilor fata de o parte din parati si a respins-o fata de ceilalti.
Totodata, a fost admisa in parte si actiunea paratilor si in consecinta, au fost
obligati paratii sa respecte reclamantilor dreptul de proprietate si posesie
pentru suprafetele identificate in dispozitivul hotararii si sa le plateasca lipsa
de folosinta pentru perioadele 5 februarie 1998-5 februarie 2001, fiind
respinsa cererea referitoare la obligarea paratilor la demolarea unor
constructii.
Prin aceeasi sentinta, s-a constatat nulitatea absoluta si partiala a
titlului de proprietate pentru suprafata de 3.468 mp. situata in intravilanul
localitatii si a ordinului prefectului pentru o alta suprafata.
Sentinta a fost apelata de catre reclamanti si criticata sub gresita
respingere a actiunii fata de paratii C.V. si C.M.
Apelul a fost respins ca nefondat de Tribunalul Arges, prin decizia
civila nr. 224 din 9 martie 2004 insusindu-se considerentele instantei de fond.
Impotriva acestei decizii, au declarat recurs comun reclamantii,
invocandu-se: gresita respingerii actiunii in revendicare in privinta terenurilor
detinute de M.E., S.I., S.G. si N.I., in conditiile in care reclamantii au dovedit
dreptul lor de proprietate, atat anterior cooperativizarii, cat si cel actual
redobandit in temeiul Legii nr.18/1991, in timp ce detinatorii terenurilor nu
detin astfel de acte; incalcarea flagranta a prevederilor art.23 din Legea
nr.18/1991, raportat la prev.art.8 din Decretul-Lege nr.42/1990, a
prevederilor art.494 din Codul civil .
Recursul a fost privit ca intemeiat numai cu privire la modul de
solutionare a cererilor indreptate de reclamanti impotriva paratilor
mentionati.
In consecinta, recursul a fost admis (cu opinie majoritara), prin
decizia civila nr.220/R din 20 septembrie 2004, casata decizia in parte si
trimisa cauza spre rejudecare pentru solutionarea in fond a cererilor privind
pe acesti parati .
Pentru a hotari astfel, instanta de recurs a constatat ca esential
nelegal, instantele au statuat ca paratii M. nu detin acte de constituire a
dreptului de proprietate emise in temeiul Legii nr.18/1991, iar paratii S. si N.
au titluri de proprietate emise pentru cate 1.000 mp., fiecaruia dintre cei trei
parati li se cuvine in proprietate terenurile pe care sunt amplasate gospodariile
lor . Aceasta statuare, contravine dispozitiilor art. 23 din Legea nr.18/1991
republicata, conform caruia sunt si raman in proprietate privata a
cooperatorilor, sau dupa caz a mostenitorilor acestora indiferent de ocupatie
sau domiciliul lor, terenurile aferente caselor de locuit si anexelor
gospodaresti, precum curtea si gradina din jurul acestora, determinate, potrivit
art.8 din Decretul-Lege nr.42/1990, privind unele masuri pentru stimularea
taranimii.
Acest text de lege statueaza ca terenul aferent casei si anexelor
gospodaresti este determinat, astfel incat sa asigure normala folosinta si
exploatare a gospodariei si constituie proprietatea particulara a detinatorilor,
impreuna cu lotul care poate fi atribuit in folosinta, potrivit prevederilor art.4
din acelasi decret-lege, fara a putea depasi suprafata de 6.000 mp. pentru
detinatorul casei de locuit.
In aceste conditii legale, instantele aveau obligatia pe care nu si-
au indeplinit-o, de a stabili pe baza probelor permise de lege, inclusiv prin
expertiza tehnica, suprafata de teren strict aferenta normalei functionari a
gospodariei paratilor M., care sa nu depaseasca insa limita de 1.000 mp., sa
stabileasca si sa delimiteze suprafata ce excede utilitatilor aratate, precum si sa
delimiteze in cazul sotilor S. si a paratei M.I. amplasamentul suprafetelor de
cate 1.000 mp., care le-au fost atribuite prin titlul de proprietate, si sa
delimiteze aceste suprafete ce exced titlurilor si sa stabileasca in raport de
cererile reclamantilor daca pe terenurile ce depasesc limitele aratate sunt sau
nu amplasate constructii, daca au fost edificate cu buna sau rea credinta si, in
fine, sa stabileasca existenta, inexistenta si intinderea prejudiciilor cauzate
reclamantilor prin lipsirea lor de folosinta terenurilor.
Sub aspectele aratate, recursul a fost admis in temeiul art.312
alin.1, alin. 2 si 6, coroborate cu art.305 Cod procedura civila.