Instigarea, forma a participatiei morale. Diferentierea acesteia fata de complicitatea morala. Daunele materiale - conditiile in care acestea pot fi acordate. Criteriile ce trebuie avute in vedere la stabilirea cuantumului acestora Decizie nr. 12 din data de 11.01.2011
pronunțată de Curtea de Apel Iasi

Instigarea, forma a participatiei morale. Diferentierea acesteia fata de complicitatea morala. Daunele materiale - conditiile in care acestea pot fi acordate. Criteriile ce trebuie avute in vedere la stabilirea cuantumului acestora
Instigarea presupune o relatie speciala de la instigator la instigat si se prezinta ca un comportament criminal, eminamente moral - intelectual, particularitatea sa constand in aceea ca, desi instigatorul este persoana care ia cea dintai hotararea savarsirii unei infractiuni, el nu trece la infaptuirea acesteia, ci recurge la intermediul unei alte persoane, careia ii transmite, printr-un proces intelectual de determinare, hotararea savarsirii unei fapte prevazute de legea penala.
Prin continutul sau psihic specific si mai ales atunci cand se refera nemijlocit la actele de executare, instigarea reprezinta o forma de participatie morala, iar instigatorul prezinta toate trasaturile unui autor moral, ca unul care face sa se nasca si sa se transfere constient asupra altei persoanei, denumita "executant" sau "autor material", latura subiectiva a infractiunii.
Instigarea, ca forma de participatie morala se deosebeste esential de complicitatea morala, prin aceea ca, in timp ce prima presupune determinarea cu intentie, a unei persoane, la savarsirea unei fapte prevazute de legea penala, fiind astfel, intotdeauna anterioara si esentiala in insasi trecerea autorului material la executare, in timp ce complicitatea morala intervine pe terenul unei hotarari infractionale deja luate si indeplineste doar functia de a o intari sau intretine.
Curtea de Apel Iasi, decizia penala nr. 12 din 11 ianuarie 2011