Cumularea pensiei de invaliditate grad III cu salariul rezultat din contract individual de munca Decizie nr. 535 din data de 18.06.2010
pronunțată de Curtea de Apel Iasi

Cumularea pensiei de invaliditate grad III cu salariul rezultat din contract individual de munca
Pensionarii de invaliditate de gradul III pot cumula pensia cu veniturile realizate dintr-o activitate profesionala, indiferent de nivelul veniturilor respectiv. Ca si in cazul prevederilor art.54 lit.c) din Legea nr.19/2000, nu s-a facut nici o distinctie in ceea ce priveste activitatea profesionala prestata de pensionarul de invaliditate de gradul III ori durata timpului de munca, in cazul in care activitatea profesionala a fost prestata in temeiul unui contract individual de munca. Singurul criteriu avut in vedere de legiuitor prin dispozitiile art.94 din Legea nr.19/2000 a fost cel al nivelului veniturilor realizate, care nu era limitat in cazul pensionarilor de invaliditate de gradul III, asa cum se intampla in cazul beneficiarilor pensiei de urmas.
Curtea de Apel Iasi, decizia nr. 535 din 18 iunie 2010
Prin cererea inregistrata pe rolul Tribunalului Vaslui, reclamantul a contestat Decizia (titlul executoriu) nr.82637 din 14.09.2009 emisa de casa judeteana de pensii, prin care i s-a imputat suma de 539 lei.
Prin sentinta civila nr.255 din 02.03.2010, Tribunalul Vaslui a admis contestatia formulata impotriva intimatei casa judeteana de pensii, a anulat Decizia nr.82637 din 14 septembrie 2009 emisa de intimata, exonerandu-l pe contestator de la plata sumei de 539 lei.
Examinand actele si lucrarile dosarului, instanta de fond a constatat ca prin titlul executoriu nr.82637 din 14.09.2009 emis de casa judeteana de pensii in conformitate cu dispozitiile art.94 alin.1 lit.d din Legea nr.19/2000 i s-a imputat contestatorului suma de 539 lei reprezentand pensie incasata necuvenit in luna octombrie 2006 si aprilie 2009, motivat de faptul ca acesta nu putea cumula pensia de invaliditate grad III cu sumele care i se cuveneau din activitatea desfasurata cu contract individual de munca.
In conformitate cu dispozitiile art.94 alin.1 lit.d din Legea nr.19/2000 care prevad expres ca "(1) Pot cumula pensia cu veniturile realizate dintr-o activitate profesionala, indiferent de nivelul veniturilor respective: d) pensionarii de invaliditate de gradul III;", raportat acestor dispozitii legale, titlul executoriu emis de intimata era vadit contrar dispozitiilor enuntate, instanta de fond admitand contestatia introdusa impotriva titlului executoriu nr.82637 din 14.09.2009 emis de intimata casa judeteana de pensii, pe care l-a anulat, exonerandu-l astfel pe contestator de la plata sumei imputate de 539 lei.
Impotriva acestei sentinte a declarat recurs casa judeteana de pensii, in motivarea recursului, intemeiat in drept pe dispozitiile art.299-316 C.pr.civ., recurenta afirmand ca debitul in suma de 539 lei, ce urma a fi recuperat in conditiile art.187 alin.1, era o consecinta a faptului ca, in lunile octombrie 2006 si aprilie 2009, contestatorul, in calitate de beneficiar al pensiei de invaliditate grad III, figura cu contract individual de munca cu norma intreaga, conform adeverintei emise de casa de pensii dintr-un alt judet.
Analizand actele si lucrarile dosarului, precum si hotararea primei instante, prin prisma criticilor formulate de recurenta in conformitate cu prevederile art.304 pct.9 C.pr.civ., curtea de apel a constatat ca recursul este nefondat pentru considerentele ce urmeaza:
Potrivit "motivatiei" deciziei nr.82637 din 14.09.2009 emisa de recurenta si contestata de intimat in cauza, pentru lunile octombrie 2006 si aprilie2009 se constituia debit in suma de 539 lei reprezentand pensie incasata necuvenit conform art.54 lit. c) si art.94 alin.1 lit.d), debit ce urma a fi recuperat de la beneficiar conform art.187 alin.1 din Legea nr.19/2000.
Asadar, suma de 539 lei, pentru care s-a emis decizia care constituia titlu executoriu, reprezenta totalul prestatiilor de asigurari sociale, respectiv pensia de invaliditate pe care a incasat-o intimatul in octombrie 2006 si aprilie 2009, in mod "necuvenit", deci contrar prevederilor art.54 lit.c) si art.94 alin.1 lit.d) din Legea nr.19/2000.
Examinand incasarea "necuvenita" a pensiei de invaliditate de intimat, in conformitate cu dispozitiile art.54 lit.c) din Legea nr.19/2000, curtea a constatat ca aceste prevederi legale reglementau invaliditatea de gradul III, care se stabilea in raport cu cerintele locului de munca si cu gradul de reducere a capacitatii de munca. Gradul de invaliditate se stabileste in raport cu cerintele locului de munca avut de asigurat la data pierderii totale sau a cel putin jumatate din capacitatea de munca. In cazul invaliditatii de gradul III, caracterizata prin pierderea a cel putin jumatate din capacitatea de munca, raportata la cerintele locului de munca pe care l-a avut asiguratul anterior pensionarii, beneficiarul pensiei de invaliditate putea sa presteze o activitate profesionala, asa cum prevede in mod expres art.54 lit.c) din Legea nr.19/2000. Legea nr.19/2000 permitea beneficiarului pensiei de invaliditate grad III, asa cum corect a retinut si prima instanta, sa presteze o activitate profesionala, fara a distinge daca aceasta activitate se desfasura sau nu pe baza unui contract individual de munca. In cazul in care activitatea profesionala se desfasura pe baza unui contract individual de munca, acesta poate fi, in ceea ce priveste durata timpului de munca, cu norma intreaga sau cu fractiune de norma, legea nefacand nici o distinctie. Prin urmare, activitatea desfasurata de intimat in baza unui contract individual de munca cu norma intreaga nu a incalcat prevederile art.54 lit.c) din Legea nr.19/2000.
De altfel, curtea nu a putut retine ca stabilirea gradului III de invaliditate, care presupune pierderea a cel putin jumatate din capacitatea de munca, raportat la cerintele unui anumit loc de munca avut la data incadrarii in grad de invaliditate, obliga pe beneficiarul pensiei de invaliditate sa incheie ulterior, cu privire la un loc de munca ce are alte cerinte, un contract individual de munca cu o fractiune de norma, respectiv jumatate. Deosebit de Legea nr.3/1977, care prevedea, in art.23 alin.4, ca persoanele care si-au pierdut jumatate din capacitatea de munca si lucrau jumatate din durata normala a programului de lucru beneficiau, in conditiile legii, de pensie de invaliditate de gradul III, Legea nr.19/2000 nu stabilea o legatura intre capacitatea de munca si durata timpului de munca, in sensul ca unei pierderi a jumatate din capacitatea de munca ii corespundea, in cadrul desfasurarii activitatii profesionale in baza unui contract individual de munca, o jumatate din durata normala de lucru.
Examinand incasarea "necuvenita" a pensiei de invaliditate de intimat si in conformitate cu dispozitiile art.94 alin.1 lit.d) din Legea nr.19/2000, curtea a constatat ca, potrivit acestor prevederi legale, pensionarii de invaliditate de gradul III pot cumula pensia cu veniturile realizate dintr-o activitate profesionala, indiferent de nivelul veniturilor respectiv. Ca si in cazul prevederilor art.54 lit.c) din Legea nr.19/2000, nu s-a facut nici o distinctie in ceea ce priveste activitatea profesionala prestata de pensionarul de invaliditate de gradul III ori durata timpului de munca, in cazul in care activitatea profesionala a fost prestata in temeiul unui contract individual de munca. Singurul criteriu avut in vedere de legiuitor prin dispozitiile art.94 din Legea nr.19/2000 a fost cel al nivelului veniturilor realizate, care nu era limitat in cazul pensionarilor de invaliditate de gradul III, asa cum se intampla in cazul beneficiarilor pensiei de urmas.
In consecinta, retinand ca prima instanta a interpretat si aplicat corect prevederile legale, avand in vedere si dispozitiile art.312 alin.1 C.pr.civ., curtea de apel a respins recursul si a mentinut sentinta tribunalului.
Opinie separata
Contrar opiniei majoritare, opinia separata a fost in sensul ca in mod corect casa judeteana de pensii a emis decizia nr.82637/14.09.2009, pentru recuperarea sumei de 539 lei reprezentand pensia de invaliditate incasata necuvenit in lunile octombrie 2006 si aprilie 2009, conform art.54 lit.c) si art.94 alin.1 lit.d) din Legea nr.19/2000.
Art.54 din Legea nr.19/2000 prevede ca "In raport cu cerintele locului de munca si cu gradul de reducere a capacitatii de munca, invaliditatea este:
a) de gradul I, caracterizata prin pierderea totala a capacitatii de munca, a capacitatii de autoservire, de autoconductie sau de orientare spatiala, invalidul necesitand ingrijire sau supraveghere permanenta din partea altei persoane;
b) de gradul II, caracterizata prin pierderea totala a capacitatii de munca, cu posibilitatea invalidului de a se autoservi, de a se autoconduce si de a se orienta spatial, fara ajutorul altei persoane;
c) de gradul III, caracterizata prin pierderea a cel putin jumatate din capacitatea de munca, invalidul putand sa presteze o activitate profesionala".
Gradul de invaliditate se stabileste in raport cu cerintele locului de munca si cu gradul de reducere a capacitatii de munca, insa, odata constatat gradul de invaliditate, el nu se mai raporteaza la locul de munca avut ori la anumite locuri de munca, ci la toate locurile de munca, pentru invalizii de gradul I si II fiind instituita interdictia totala a cumulului pensiei cu veniturile dintr-o activitate profesionala, tocmai in considerarea prezumtiei de pierdere totala a capacitatii de munca.
Legea nr.3/1977 prevedea, in art.23 alin.4, ca persoanele care si-au pierdut jumatate din capacitatea de munca si lucrau jumatate din durata normala a programului de lucru beneficiau, in conditiile legii, de pensie de invaliditate de gradul III.
Textul art.54 din Legea nr.19/2000 a instituit insa o prezumtie legala absoluta, in sensul ca invalidul de gradul III si-a pierdut cel putin jumatate din capacitatea de munca, iar invalidul de gradul I si II si-a pierdut total capacitatea de munca.
Ori, capacitatea de munca este indisolubil legata de durata normala a programului de lucru, prezumandu-se ca o persoana care are capacitate de munca deplina este apta sa lucreze pe durata normala a programului de lucru, in timp ce o persoana care are capacitatea de munca redusa la jumatate este apta sa lucreze o jumatate din durata normala de lucru.
Chiar daca actul normativ in vigoare nu prevede expres, din interpretarea teleologica a textului art.54 lit.c) din Legea nr.19/2000 rezulta ca scopul acordarii pensiei de invaliditate de gradul III este tocmai compensarea pierderii a jumatate din capacitatea de munca, urmand ca jumatatea din capacitatea de munca ramasa sa fie utilizata la desfasurarea activitatii profesionale in baza unui contract individual de munca cu o jumatate din durata normala de lucru, fiind logic ca, in cazul in care asiguratul poate desfasura activitate pe durata normala a programului de lucru, sa nu mai beneficieze de pensia de invaliditate.
Inexistenta restrictiei privind nivelul veniturilor, astfel cum prevad dispozitiile art.94 alin.1 lit.d) din Legea nr.19/2000 este irelevanta in cauza, aceasta insemnand ca invalidul de gradul III poate realiza orice nivel al veniturilor in baza unui contract individual de munca cu o jumatate din durata normala de lucru, corespunzator capacitatii de munca reduse la jumatate, astfel cum reiese din interpretarea prevederilor art.54 lit.c din Legea nr.19/2000.
In aceasta opinie, atat timp cat in lunile octombrie 2006 si aprilie 2009 contestatorul a desfasurat activitate pe baza unui contract individual cu durata normala a timpului de lucru (asa cum rezulta din adeverinta nr.18038/07.09.2009), nu putea deci cumula veniturile salariale realizate cu pensia de invaliditate de gradul III, pentru considerentele anterior expuse.
In consecinta, conform acestei opinii, se impunea admiterea recursului casei judetene de pensii si, pe fond, respingerea contestatiei formulate impotriva deciziei nr.82637/14.09.2009.