Actiune a lichidatorului judiciar, formulata in temeiul art. 138 alineat (1) din Legea nr. 85/2006, respinsa la fond. Recurs promovat de unul dintre creditori - lipsa de calitate procesuala activa Decizie nr. 1322 din data de 22.11.2009
pronunțată de Curtea de Apel Iasi

Actiune a lichidatorului judiciar, formulata in temeiul art. 138 alineat (1) din Legea nr. 85/2006, respinsa la fond. Recurs promovat de unul dintre creditori - lipsa de calitate procesuala activa
Este adevarat ca procedura insolventei prezinta un pregnant caracter concursual, al carei scop este acela de a asigura acoperirea pasivului debitorului aflat in insolventa, calitatea de creditor al recurentei prezumand interesul acesteia de a obtine un rezultat favorabil in cererea intemeiata pe dispozitiile art. 138 din Legea nr. 85/2006, contrar celui dat de prima instanta, in scopul final al incasarii creantei sale. Insa, dincolo de aceste observatii, dreptul la recurs, recunoscut in conditiile art. 8 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei, prezinta o exclusiva componenta procesuala si este distinct de dreptul subiectiv material a carui protectie o urmareste.
Nicio dispozitie a legii nu instituie exceptii procesuale, prin care sa titularizeze dreptul la recurs, ca drept procesual, oricarei persoane ale carei interese se leaga de lichiditatile patrimoniului debitorului aflat in insolventa.
Curtea de Apel Iasi, decizia nr. 1322 din 23 noiembrie 2009
Prin sentinta comerciala nr. 345/S/28.05.2009 s-a respins actiunea formulata de lichidatorul judiciar "A." IPURL in contradictoriu cu paratul C.A.-D., in calitate de administrator al debitorului SC "E." SRL Iasi, fiind aprobat raportul intocmit de lichidatorul judiciar "A." IPURL Iasi.
In temeiul art.131 din Legea privind procedura insolventei, s-a dispus inchiderea procedurii simplificate a insolventei debitorului SC "E." SRL, radierea debitorului SC "E." SRL Iasi din evidentele Oficiului Registrului Comertului si cele ale D.G.F.P. J.- Iasi.
In temeiul art.136 din Legea privind procedura insolventei, a fost descarcat lichidatorul judiciar de orice indatoriri si responsabilitati privind procedura.
In temeiul art.4 alin.4 din Legea privind procedura insolventei, s-a aprobat in parte decontul prezentat de lichidatorul judiciar "A." IPURL Iasi si s-a dispus plata catre acesta, din fondul de lichidare, a sumei de 2.077 lei, din care suma de 292 lei reprezenta cheltuieli de procedura si suma de 1.785 lei remuneratie.
In temeiul art.135 din Legea privind procedura insolventei, s-a dispus notificarea sentinte debitorului, creditorilor, Directiei Generale a Finantelor Publice - Iasi, Oficiului Registrului Comertului pentru efectuarea mentiunii de radiere si publicarea in Buletinul procedurilor de insolventa.
Pentru a pronunta aceasta sentinta tribunalul a retinut ca prin sentinta comerciala nr. 589/S/30.10.2008 s-a deschis procedura simplificata a insolventei impotriva debitorului SC "E." SRL Iasi, constatandu-se ca acesta facea parte din categoria debitorilor prevazuti de art.1 alin.2 lit. e din Legea nr.85/2006, fiind anterior dizolvat conform incheierii nr.2094 din 07.04.2005 pronuntata de judecatorul delegat la Oficiul Registrului Comertului de pe langa Tribunalul Iasi. Prin mentionata hotarare a fost desemnat lichidatorul judiciar care sa administreze procedura, fiind stabilite termenele pentru determinarea masei pasive.
In exercitarea atributiilor conferite de lege, lichidatorul judiciar a procedat la notificarea deschiderii procedurii in conditiile art.7 din Legea nr.85/2006, cu precizarea termenelor la care se refera art.62 din lege si, in baza cererilor formulate de creditori, a intocmit tabelului creantelor asupra averii debitorului, tabel care a fost definitivat prin incheierea nr.91/05.02.2009 si care cuprindea doar pe creditorul Administratia Finantelor Publice a Mun. Iasi cu o creanta in suma de 13.273 lei.
La data de 20.03.2009, lichidatorul judiciar a depus raportul final prin care a solicitat inchiderea procedurii in temeiul art.131 din Legea nr.85/2006, invederand faptul ca in patrimoniul debitorului nu existau bunuri sau alte elemente de activ care sa fie supuse procedurii de lichidare. Totodata, lichidatorul judiciar a solicitat ca pentru pasivul debitorului falit sa raspunda cu averea proprie paratul C.A.-D., in calitate de administrator al debitorului pentru ca nu a predat in cadrul procedurii documentele contabile si nu a realizat publicitatea prevazuta de lege a situatiilor financiare anuale.
Raportul final a fost inregistrat, comunicat debitorului si creditorul si publicat in Buletinul procedurilor de insolventa nr. 737/13.02.2009, iar impotriva lui nu au fost formulate obiectiuni potrivit art.129 alin.1 din Legea nr.85/2006.
Examinand cererea vizand stabilirea raspunderii personale a administratorului debitorului promovata de lichidatorul judiciar si motivata generic pe prevederile art. 138 alin.1 lit. d din Legea nr. 85/2006, s-a constatat corespunzator probatoriului administrat, ca fapta imputata paratului, cat si conditiile raspunderii personale a acestuia, astfel cum sunt instituite de art. 998 cod civil, nu au fost probate.
Potrivit art.138 alin.1 din Legea nr.85/2006, judecatorul-sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului ajuns in stare de insolventa sa fie suportata de organele de conducere sau supraveghere din cadrul societatii, precum si de orice alta persoana care a cauzat starea de insolventa, prin una din faptele enumerate la lit. a-g ale acestui articol.
Raspunderea fondata pe prevederile art. 138 alin.1 din Legea nr. 85/2006 este o raspundere speciala a administratorilor sau persoanelor care s-au implicat in activitatea societatii in cauza, insa aceasta raspundere nu devine automat operanta in toate cazurile in care pasivul social nu poate fi acoperit, ci numai atunci cand se face dovada ca prin actiunea constienta si culpabila, administratorii au cauzat starea de insolventa prin savarsirea vreuneia dintre faptele expres si limitativ enumerate de art.138 alin.1 lit. a-g din Legea nr. 85/2006 si a caror urmare a fost crearea, mentinerea sau adancirea starii de insolventa, fiind necesar deci a se proba intrunirea cumulativa a conditiilor pentru atragerea raspunderii civile delictuale pentru fapta proprie.
In speta, fapta imputata paratului era in legatura cu neprezentarea documentelor societatii si omisiunea realizarii publicitatii prevazute de lege a situatiilor financiare anuale, fapte care in principiu nu erau direct producatoare de prejudicii si care in lipsa unui minim probatoriu care sa demonstreze raportul contributiv al acestora la starea de insolventa, nu au fost suficiente pentru a se constata vinovatia administratorului-parat, vinovatie care trebuie determinata in raport cu motivele care au cauzat insolventa si nu ca o consecinta a faptului ca nu a depus documentele contabile.
In conditiile mai sus expuse s-a respins cererea promovata de lichidatorul judiciar si, constatand in cadrul procedurii ca debitorul nu detinea bunuri sau elemente de patrimoniu care sa asigure acoperirea creantelor reclamate si nici cheltuielile administrative, s-a dispus inchiderea procedurii si radierea debitorului din evidentele registrului comertului si cele fiscale potrivit dispozitiilor art.131 din Legea nr.85/2006 care prevad ca, in orice stadiu al procedurii, se va putea decide de judecatorul sindic inchiderea procedurii in situatia in care se constata ca in averea debitorului nu exista bunuri ori ca acestea sunt insuficiente pentru acoperirea cheltuielilor administrative.
Referitor la cererea lichidatorului judiciar de a i se incuviinta devizul de cheltuieli in suma totala de 2.993 lei (292 lei cheltuieli de procedura si 2.701 lei onorariu), aceasta a fost admisa in parte, respectiv doar pentru suma de 2.077 lei, din care suma de 292 lei cheltuieli de procedura efectuate de lichidator din fondurile proprii si suma de 1.785 lei onorariu apreciat ca fiind indestulator si rezonabil, raportat la dimensiunea si complexitatea procedurii care nu au necesitat un volum mare de munca si nici un efort semnificativ pentru efectuarea operatiunilor, situatie in care nu se justifica remunerarea bazata pe costuri (numarul de ore lucrate si un tarif orar propriu). Plata decontului incuviintat urma a se face, in lipsa disponibilitatilor in contul debitorului, din fondul de lichidare constituit potrivit art.4 din Legea nr.85/2006.
Impotriva sentintei comerciale nr. 345/S/28.05.2009 a declarat recurs Administratia Finantelor Publice Iasi, in ceea ce priveste respingerea cererii de antrenare a raspunderii personale a paratului C.A.-D., cerere formulata de lichidatorul judiciar.
In motivarea cererii recurenta a sustinut ca paratul se facea vinovat de savarsirea faptelor prevazute de art. 138 lit. c si d din Legea nr. 85/2006, in sensul ca acesta a dispus, in interes personal, continuarea unei activitati care ducea in mod vadit, debitoarea, la incetare de plati, si nu a depus actele contabile la solicitarea lichidatorului judiciar.
Recurenta a solicitat admiterea recursului, modificarea sentintei instantei de fond si obligarea paratului C.A.-D. la plata pasivului societatii debitoare in suma de 13.273 lei.
La termenul de judecata din 26 octombrie 2009 instanta a invocat exceptia lipsei calitatii procesuale active a recurentei A.F.P. Iasi in declararea recursului.
Recurenta a sustinut ca avea calitate procesuala activa in declararea recursului, calitate ce rezulta din prejudiciul suferit ca urmare a intrarii in incapacitate de plata a debitoarei, dar si din caracterul colectiv al procedurii insolventei.
Exceptia este fondata.
In solutionarea exceptiei lipsei calitatii procesuale active a recurentei Administratia Finantelor Publice a municipiului Iasi, analizata in temeiul art. 137 alin. 1, raportat la art. 298, cu aplicarea art. 316 Cod procedura civila, curtea de apel a retinut ca subiectele recursului, identificate ca titulare ale dreptului cu continut procesual pentru declararea caii de atac, erau partile litigante in fata instantei a carei hotarare a fost atacata.
Potrivit art. 294 Cod procedura civila, inclus in materia "judecata apelului", la care art. 316 face trimitere, in calea de atac nu se poate schimba calitatea partilor, cauza cererii primordiale si nu se pot face cereri noi. Prin urmare, calea de atac nu poate fi promovata de o persoana care nu a avut calitatea de parte in litigiul originar.
Pe de alta parte, avand in vedere regula disponibilitatii procesului civil, reglementata de art. 129 alin. 6 Cod procedura civila, precum si dispozitiile inscrise in art. 295 Cod procedura civila, la care art. 316 Cod procedura civila face trimitere, potrivit carora recursul se judeca in limitele conferite de cererea de recurs - cerere care, in cauza, viza doar aspecte legate de modalitatea in care instanta a dispus asupra actiunii intemeiate pe dispozitiile art. 138 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 - curtea d constatat ca, potrivit rationamentului anterior enuntat, calitatea de parti litigante in aceasta actiune au avut-o exclusiv lichidatorul judiciar "A." I.P.U.R.L. si paratul C.A.-D.
In consecinta, calitatea de parte in recurs s-a regasit, potrivit principiului aratat, exclusiv in persoana acestor subiecte procesuale. Or, in cauza, aceasta identitate procesuala a partilor in recurs nu s-a suprapus cadrului procesual in limita caruia instanta de fond a solutionat cererea intemeiata pe dispozitiile art. 138 din Legea nr. 85/2006. Astfel, in fond, cererea de atragere a raspunderii patrimoniale a fost formulata de lichidatorul judiciar "A.2 I.P.U.R.L., iar simetria cadrului procesual in recurs presupunea calitatea de recurent a aceluiasi subiect de drept.
Examenul de forma si continut al cererii de recurs a aratat insa ca cererea de recurs a fost formulata de Administratia Finantelor Publice a municipiului Iasi, in calitate de creditor al SC "E." S.R.L., aceasta actionand independent, fara ca legea sa ii recunoasca dreptul la recurs individual.
Este adevarat ca procedura insolventei prezinta un pregnant caracter concursual, al carei scop este acela de a asigura acoperirea pasivului debitorului aflat in insolventa, calitatea de creditor al recurentei prezumand interesul acesteia de a obtine un rezultat favorabil in cererea intemeiata pe dispozitiile art. 138 din Legea nr. 85/2006, contrar celui dat de prima instanta, in scopul final al incasarii creantei sale.
Insa dincolo de aceste observatii, dreptul la recurs, recunoscut in conditiile art. 8 din Legea nr. 85/2006, prezinta o exclusiva componenta procesuala si este distinct de dreptul subiectiv material a carui protectie o urmareste. Nici o dispozitie a legii nu instituie exceptii procesuale prin care sa titularizeze dreptul la recurs, ca drept procesual, oricarei persoane ale carei interese se leaga de lichiditatile patrimoniului debitorului aflat in insolventa.
In consecinta, cadrul procesual subiectiv in judecata a fost stabilit in fata instantei de fond in persoana participantilor la aceasta procedura si cum Administratia Finantelor Publice Sector 4 nu a avut in fata primei instante calitate procesuala in cererea intemeiata pe dispozitiile art. 138 din Legea nr. 85/2006, a carei solutie a fost criticata in recurs, ci doar comitetul creditorilor, curtea de apel a constatat ca, in mod simetric, dreptul la recurs apartinea litigantilor initiali, in raport de care recurenta era tert.
Asa fiind, neavand calitatea de parte in litigiul derulat in fata instantei de fond si cum prin recurs se critica exclusiv solutia data cererii intemeiate pe dispozitiile art. 138 din Legea nr. 85/2006, Administratia Finantelor Publice Iasi nu putea avea calitatea de recurenta.
In consecinta, curtea de apel a admis exceptia lipsei calitatii procesuale active si. pe cale de consecinta, a respins recursul Administratiei Finantelor Publice Iasi ca fiind promovat de o persoana lipsita de calitate procesuala activa.