Cerere de suspendare a actului administrativ intemeiata pe dispozitiile art. 14 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ. Conditii de admisibilitate Decizie nr. 112/CA din data de 11.03.2009
pronunțată de Curtea de Apel Iasi

Cerere de suspendare a actului administrativ intemeiata pe dispozitiile art. 14 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ. Conditii de admisibilitate
Cazul bine justificat se considera a fi probat, avand in vedere ca reclamantul a dovedit aparenta dosarului sau de proprietate asupra bunului litigios, iar parata - autoritate administrativa locala - la randul sau, nu a dovedit cand si pe ce temei juridic l-a inclus in patrimoniul sau, raportat prevederilor Legii nr. 213/1998.
Curtea de Apel Iasi, decizia nr. 112/C.A. din 11 martie 2009
Prin sentinta nr. 216/CA din 15 septembrie 2008, Tribunalul Vaslui a respins cererea formulata de S.C. "I.C." S.R.L. Bucuresti , in contradictoriu cu Consiliul Local B. privind suspendarea hotararii nr. 79 din 31 martie 2008.
Pentru a se pronunta astfel, prima instanta a retinut ca, raportat la dispozitiile art. 14 din Legea nr. 554/2004, cererea de suspendare a unui act administrativ trebuia sa indeplineasca doua conditii si ca, in cazul de fata, petenta a invocat nelegalitatea hotararii si a sustinut ca paguba este iminenta, din moment ce s-a dispus vanzarea unui imobil care este proprietatea sa.
Prima instanta a apreciat insa ca sustinerile petentei, in sensul existentei cazului bine justificat, nu sunt fondate, intrucat nu s-a demonstrat existenta unor motive temeinice, care sa puna la indoiala legalitatea actului administrativ contestat, iar pe de alta parte pentru ca sustinerile vizand producerea unei pagube iminente nu pot fi retinute in contextul in care nu s-au produs nici un fel de dovezi in acest sens.
Curtea a admis recursul reclamantului, retinand urmatoarele:
Este dovedit faptul ca, in conformitate cu prevederile Decretului nr. 65/1982, Spitalul de Copii B. a "cedat Intreprinderii de Morarit si Panificatie B., cresa cu 100 locuri, impreuna cu indicatorii economici si financiari, conform darii de seama incheiata la 30 noiembrie 1982", ca acest activ a fost inregistrat in contabilitatea unitatii ca mijloc fix, ca Intreprinderea de Panificatie B. a fost reorganizata, in baza Legii nr. 15/1990 si a Legii nr. 31/1990, in societate comerciala pe actiuni, ca prin actul de partaj voluntar autentificat prin incheierea nr. 2596 din 26 noiembrie 2002, S.C. "Morarit si Panificatie I." S.A. Bucuresti a preluat imobilul denumit "Cresa - Gradinita", situat in B., strada "N.I.", nr. 5, bloc I.1-2 si ca, prin Hotararea nr. 79 din 31 martie 2008, Consiliul Local B. a aprobat vanzarea spatiului in suprafata de 188,62 m.p. situat in str. "N.I.", nr. 5, bloc I.1-2 sc. B, parter.
In conditiile in care, cel putin aparenta dreptului de proprietate era dovedita, iar paratul nu depusese nici o dovada din care sa rezulte cand si in ce conditii imobilul a fost inclus in patrimoniul sau, in conditiile Legii nr. 213/1998, prima instanta nu avea nici un temei pentru a retine ca nu sunt indeplinite cerintele art. 14 din Legea nr. 554/2004.
Astfel, in cauza, se regasesc atat cazul bine justificat, cat si nevoia prevenirii unei pagube iminente, in sensul dat acestor termeni de art. 2 alin. 1 lit. s si t din Legea nr. 554/2004, din moment ce autoritatea publica locala dispune, in mod unilateral, in regim de putere publica, de un bun ce, aparent, apartine unei alte persoane, incalcandu-se astfel dispozitiile art. 44 din Constitutia Romaniei, revizuita.
Deposedarea unei alte persoane de bunul sau nu numai ca este de natura sa creeze o indoiala serioasa in privinta legalitatii hotararii nr. 79 din 31 martie 2008, emisa de Consiliul Local B., ca una ce contravine normei constitutionale evocate, dar este de natura sa lipseasca pe reclamant de unul sau mai multe din atributele dreptului de proprietate, lipsa de folosinta previzibila a bunului cel putin pe perioada in care se va solutiona actiunea in constatarea si respectiv actiunea in anulare fiind de natura sa perturbe in mod previzibil buna functionare a societatii petente.
Ca atare, constatand ca s-a facut o gresita aplicare a legii si ca nu s-a tinut cont de faptul ca, atata timp cat problema titularului dreptului de proprietate asupra imobilului in litigiu nu a fost rezolvata printr-o hotarare judecatoreasca definitiva, paratul nu era in drept a dispune de acel bun, in conditiile in care petentul face dovada ca a intrat in proprietatea acestuia in conditiile legii, Curtea, in temeiul art. 312 C.pr.civ., a admis recursul, a modificat in tot hotararea atacata si in fond a admis cererea petentei, dispunand suspendarea executarii actului administrativ contestat, pana ce Tribunalul se va pronunta cu privire la cererea de anulare formulata de S.C. "I.C." S.A. Bucuresti.