Dreptul copilului de a-si exprima opinia asupra oricarei probleme care il priveste. Corelatia art.24 din Legea nr.272/2004 privind protectia si promovarea drepturilor copilului cu art.42 din Codul familiei. Aplicarea art.144 ind.1 din Codul de proced... Decizie nr. 140 din data de 23.10.2008
pronunțată de Curtea de Apel Iasi

Dreptul copilului de a-si exprima opinia asupra oricarei probleme care il priveste. Corelatia art.24 din Legea nr.272/2004 privind protectia si promovarea drepturilor copilului cu art.42 din Codul familiei. Aplicarea art.144 ind.1 din Codul de procedura civila
Articolul 42 din Codul familiei stabileste obligatia audierii copilului care a implinit 10 ani, fara a interzice ascultarea celui care nu are aceasta varsta. Nu exista contradictie intre acest text si prevederile din Legea nr.272/2004, care reglementeaza cadrul general al protectiei copilului in Romania.
Curtea de Apel Iasi, decizia civila nr. 140 din 23 octombrie 2008
Tribunalul Vaslui a admis apelul paratului R.A. si a schimbat in parte sentinta Judecatoriei Birlad, incredintand paratului spre crestere si educare, pe minora I., nascuta la data de 7 ianuarie 2003, cu obligarea reclamantei R.M. la plata pensiei de intretinere pentru copil.
Instanta de apel a retinut ca masura incredintarii minorei I. spre crestere si educare mamei a fost justificata de instanta de fond pe prezumtia ca la varsta acesteia, sentimentele unui copil sunt mai puternice fata de mama decat fata de tata.
Fara indoiala, un asemenea argument este incorect, deoarece atasamentul copilului este prezumat fata de ambii parinti.
In cauza s-a dovedit insa ca I. a locuit cu apelantul si bunica paterna din iunie 2005 si pana in prezent, a retinut tribunalul.
In aceasta perioada, astfel cum a relatat si martora S.M., bunica materna, fetita a fost bine ingrijita de tata. Aceeasi martora a declarat ca apelantul se poarta frumos cu fetita si ii ofera conditiile necesare pentru crestere si educare.
Din referatul de ancheta sociala intocmit de Primaria mun. Barlad rezulta ca apartamentul in care locuiesc copilul, tata si bunica paterna, este bine mobilat si intretinut si este dotat cu toate utilitatile necesare pentru un trai decent. Una din camerele apartamentului este destinata copilului, fiind amenajata in acest sens. Tata si bunica manifesta o grija deosebita, iar copilul beneficiaza de experienta profesionala a bunicii materne care este invatatoare.
In plus, aceasta a fost propusa pentru pensionare, astfel incat va fi disponibila intr-o masura si mai mare pentru a-l ajuta pe apelant in privinta copilului.
Mai mult, intre cei trei exista afectiune si atasament, iar cu prilejul audierii, in prezenta psihologului, fetita a precizat ca doreste sa stea cu tatal sau si cu bunica, la Barlad si ca "cel mai mult il iubeste pe tata".
La audierea din 19 aprilie 2007 (in absenta psihologului) a afirmat ca cel mai mult ii place la bunica M., insa ii place si la bunica E.
In mod gresit prima instanta a apreciat ca inconsecventa pozitia copilului in conditiile in care aceasta a numit doar persoanele de care este atasata, pe primul loc situandu-se apelantul si apoi bunicile, materna si paterna. La nici una din audieri copilul nu si-a nominalizat mama, astfel incat nu este justificata prezumtia de afectiune mai puternica fata de aceasta, retinuta de prima instanta.
Si din adresa nr. 67 din 24 martie 2008, emisa de Gradinita nr. 9 Barlad, rezulta ca I. este foarte bine ingrijita, crescuta si educata.
In permanenta este imbracata curat, este ordonata, sociabila si comunicativa si are prieteni. Merge la sala de gimnastica, iar impreuna cu tatal sau se plimba in parc, cu bicicleta si rolele.
De asemenea, frecventeaza clubul sportivilor Barlad, unde este inscrisa la gimnastica.
Pe de alta parte, intimata a recunoscut la interogatoriul civil ca in perioada noiembrie 2004 - iunie 2007 a fost plecata in strainatate, timp in care a venit in tara de 2 ori respectiv o saptamana in noiembrie 2005 si o luna in 2006.
La momentul plecarii, copilul avea varsta de 1 an si 10 luni.
Martora R.E. a relatat ca de la ultima vizita din 2006, intimata nu a mai dat nici un semn de viata si nu a trimis nimic copilului. Aceeasi martora a declarat ca fetita nu a stiut sa spuna la gradinita numele mamei care nu este cunoscuta nici de educatoare deoarece nu s-a interesat de copil, astfel cum rezulta din "caracterizarea" inregistrata sub nr. 67 din 23 martie 2008.
Fata de absenta indelungata a mamei si lipsa de comunicare cu fetita, prezenta activa a tatalui constituie un factor de echilibru si stabilitate, astfel incat interesul superior al copilului justifica mentinerea mediului sau actual de viata.
Impotriva deciziei a formulat recurs reclamanta R.M., criticand-o pentru nelegalitate.
Recurenta a invocat dispozitiile art. 304 punctul 7 Cod procedura civila, aratand ca decizia tribunalului cuprinde motive contradictorii si straine de natura pricinii. R.M. a sustinut ca este gresita retinerea de tribunal ca fetita ar beneficia de o camera ce ii este destinata, atat timp cat apartamentul bunicii materne, in care locuieste intimatul, are doua camere. Recurenta a pretins ca tribunalul a luat in considerare elemente favorabile mamei paratului (experienta profesionala de invatatoare, dorinta copilului de a sta cu ea), fara a tine cont ca declaratia fetitei s-a facut in prezenta tatalui. R.M. a invederat ca legiuitorul a stabilit ca varsta de la care copilului se audiaza cea de 10 ani, astfel incat manifestarea de vointa a fetitei nu poate constitui un argument hotarator, optiunea ei fiind alterata de varsta frageda si de prezenta tatalui la audiere. Recurenta a sustinut ca a plecat din tara, pentru a-si castiga decent existenta si a asigura traiul sau si al copilului si ca a dovedit ca s-a ingrijit de fetita, trimitandu-i bani si apoi jucarii si haine.
R.M. a invocat si incalcarea de tribunal a dispozitiilor art. 42 alin. 1 din Codul familiei si art. 144(1) Cod procedura civila, sens in care este aplicabil punctul 9 al art. 304 Cod procedura civila. Recurenta a sustinut ca fetita trebuia sa fie ascultata fara ca partile sau alte persoane sa fie de fata (conform art. 144/1 teza 2 Cod procedura civila). Ea a invederat ca instanta de apel a gresit procedand la ascultarea minorei in varsta de numai patru ani si jumatate si in prezenta tatalui, care a exercitat o presiune asupra copilului. Recurenta a mai pretins ca s-au incalcat prevederile art. 189 alin. 1 Cod procedura civila in problema incredintarii minorei fiind ascultata bunica paterna, R.E. Ea a aratat ca hotararea judecatoriei este cea corecta, intrucat la incredintare au fost avute in vedere criterii in interesul copilului: sexul minorei, varsta frageda, atasamentul reciproc mama - copil, conditiile optime pe care mama le ofera si aceleasi posibilitati de participare la activitati extrascolare.
Formuland intampinare, intimatul R.A. a solicitat respingerea recursului. El a aratat ca nu este aplicabil punctul 7 al art. 304 Cod procedura civila, solutia tribunalului fiind rezultatul fiecarui argument in parte si coroborarii acestora, in timp ce in motivele de recurs considerentele tribunalului sunt scoase din context.
R.A. a sustinut ca tribunalul nu a incalcat legea, ca a aplicat corect art. 24 din Legea nr.272/2004 privind protectia minorilor, cel din urma act normativ fiind legea speciala in raport cu Codul familiei si putand deroga de la acesta.
Intimatul a invederat ca fetita este un copil normal dezvoltat, pentru varsta de 5 ani, cu calitati deosebite si o fire sociabila si comunicativa. El a aratat ca sunt fundamentate concluziile instantei de apel, deoarece se intemeiaza pe analiza riguroasa a tuturor dovezilor administrate.
Examinand actele si lucrarile dosarului, curtea a constatat ca recursul este nefondat.
S-a retinut ca Legea nr.272/2004 privind protectia si promovarea drepturilor copilului stabileste - in deplin acord cu reglementarile internationale in materie la care Romania este parte - ca principiul interesului superior al copilului va prevala in toate demersurile si deciziile care privesc copiii. Instanta judecatoreasca, atunci cand hotaraste incredintarea copilului unuia dintre parinti, la momentul divortului, stabileste interesul superior al copilului luand in examinare un complex de factori, printre care se numara varsta copilului, sexul acestuia, relatiile de afectiune, atasamentul fata de unul sau celalalt dintre parinti inainte de divort, conditiile materiale pe care parintiile au, profilul lor moral, disponibilitatea - sub toate aspectele - de a ingriji copilul si altele. Niciunul dintre acesti factori nu are o valoare predeterminata, instanta evaluandu-i in ansamblu si hotarand care dintre parinti raspunde in mai mare masura interesului superior al copilului, putandu-i asigura acestuia bunastarea materiala si spirituala, cresterea, educarea si intretinerea in cele mai bune conditii.
Curtea de apel a constatat ca, in speta, tribunalul a stabilit judicios ca - fata de dovezile administrate - este in interesul lui I. sa-i fie incredintata tatalui, spre crestere si educare. Contrar celor sustinute in declaratia de recurs, considerentele deciziei instantei de apel nu sunt contradictorii si nici straine de natura pricinii, punctul 7 al art. 304 Cod procedura civila nefiind aplicabil. Tribunalul a expus pe larg, logic si convingator, considerentele care au condus la solutia judiciara a admiterii apelului, enumerand factorii pertinenti pe baza carora a stabilit ca este in interesul fetitei sa-i fie incredintata tatalui. Curtea de apel a constatat ca o parte dintre criticile din declaratia de recurs, subsumate punctelor 7 si 9 ale art. 304 Cod procedura civila reprezinta, de fapt, critici vizand o pretins gresita interpretare - de tribunal - a dovezilor administrate. Asemenea motive nu pot fi examinate in recurs, punctul 11 al art. 304 Cod procedura civila (care permitea aceasta examinare) fiind abrogat prin O.U.G. nr. 138/2000.
Instanta de recurs a mai retinut ca optiunea fetitei nu a constituit - astfel cum sustine recurenta - argumentul hotarator la incredintare, ci unul dintre factorii avuti in vedere de instanta.
Curtea de apel a constatat ca nici punctul 9 al art. 304 Cod procedura civila nu este incident, tribunalul interpretand si aplicand judicios dispozitiile legale relevante. Instanta de apel nu a incalcat prevederile art. 42 din Codul familiei. Textul stabileste obligatia audierii copilului care a implinit 10 ani, fara a interzice ascultarea celui care nu are aceasta varsta. Actul normativ care stabileste cadrul general al protectiei copilului in Romania, Legea nr. 272/2004, consacra dreptul copilului capabil de discernamant de a-si exprima liber opinia asupra oricarei probleme care il priveste (art. 24 alineat 1), mentinand varsta de 10 ani (ca si in Codul familiei) de la care ascultarea copilului in procedurile judiciare este obligatorie. Potrivit alineatului (2) teza finala din art. 24, poate fi ascultat copilul care nu a implinit varsta de 10 ani, opiniile lui fiind luate in considerare si acordandu-li-se importanta cuvenita, in raport de varsta si gradul sau de maturitate (alineatul 4 al art. 24 din Legea nr. 272/2004). Textele mentionate au fost corect aplicate de judecatorie, neexistand nici o incalcare a legii. Instanta a procedat la ascultarea fetitei, conform art. 144 indice 1 Cod procedura civila. Prezenta partilor si altor persoane sau ascultarea copilului fara a fi altcineva prezent se stabileste de instanta, fata de imprejurarile cauzei, astfel cum instanta considera potrivit (astfel cum prevede art. 144 indice 1 in partea finala). Ca atare, s-a respectat acest text procedural, critica din recurs nefiind intemeiata.
In fine, curtea a constatat ca in speta - fata de natura cauzei deduse judecatii - nu era aplicabil art. 189(1) Cod procedura civila, ci prevederile art. 190 Cod procedura civila, care permit ascultarea rudelor ca martori.
Curtea a respins recursul, mentinand decizia Tribunalului Vaslui.