Functionar public. Sanctiune disciplinara constand in trecerea intr-o functie inferioara pe o perioada de un an, cu diminuarea salariului, dispusa prin doua decizii consecutive. Lipsa mentiunilor prevazute de art. 268 alin. 2 C. muncii. Consecinte Decizie nr. 211 din data de 07.04.2008
pronunțată de Curtea de Apel Iasi

Functionar public. Sanctiune disciplinara constand in trecerea intr-o functie inferioara pe o perioada de un an, cu diminuarea salariului, dispusa prin doua decizii consecutive. Lipsa mentiunilor prevazute de art. 268 alin. 2 C. muncii. Consecinte
Nu se poate retine faptul ca angajatorul ar fi emis doua decizii de sanctionare pentru aceeasi fapta, atat timp cat prima dispune trecerea reclamantului intr-o functie inferioara, iar cea de-a doua procedeaza in fapt la individualizarea functiei publice inferioare, in baza aceluiasi temei de drept.
Dispozitiile de sanctionare sunt insa nelegale, intrucat nu respecta conditiile de forma prevazute sub sanctiunea nulitatii de art. 268 alin. 2 C. muncii si, de asemenea, nefondate, in fapt culpa privind sustragerea unor sume de bani din trezorerie fiind stabilita de organele de urmarire penala, in sarcina exclusiva a unei angajate aflate in subordinea reclamantului, fara legatura cu activitatea desfasurata de aceasta.
Curtea de Apel Iasi, decizia nr. 211/CA din 7 aprilie 2008
Prin sentinta civila nr. 589/E din 21 martie 2007, Tribunalul Iasi a admis actiunea formulata de contestatorul B.F.-A., in contradictoriu cu intimata Directia Generala a Finantelor Publice a Judetului Iasi, a anulat deciziile nr. 40 din 2 februarie 2006 si nr. 44 din 3 februarie 2006 emise de intimata, a dispus repunerea reclamantului in situatia anterioara emiterii deciziilor sus-mentionate, prin reintegrarea acestuia in functia de conducere de sef serviciu la Serviciul verificarea si decontarea cheltuielilor publice la Administratia Finantelor Publice Pascani, cu plata drepturilor banesti de care a fost lipsit, obligand intimata sa plateasca contestatorului suma de 1.900 lei cheltuieli de judecata.
Pentru a se pronunta astfel, a retinut instanta de fond ca, prin Decizia nr. 40 din 2 februarie 2006, s-a dispus sanctionarea disciplinara a reclamantului cu trecerea intr-o functie publica inferioara pe o perioada de pana la 1 an, cu diminuarea corespunzatoare a salariului, pentru savarsirea abaterilor prevazute de art. 65 alin. 2 lit. j) cu trimitere la art. 42 din Legea nr. 188/1999.
Potrivit art. 65 alin. 2 lit. j) din Legea nr. 188/1999: "Constituie abatere disciplinara urmatoarele fapte: j) incalcarea prevederilor legale referitoare la indatoriri, incompatibilitati, conflicte de interese si interdictii stabilite prin lege pentru functionarii publici". Totodata, art. 42 din aceeasi lege prevede ca: "(1) Functionarii publici au obligatia sa isi indeplineasca cu profesionalism, impartialitate si in conformitate cu legea indatoririle de serviciu si sa se abtina de la orice fapta care ar putea aduce prejudicii persoanelor fizice sau juridice ori prestigiului corpului functionarilor publici. (2) Functionarii publici de conducere sunt obligati sa sprijine propunerile si initiativele motivate ale personalului din subordine, in vederea imbunatatirii activitatii autoritatii sau institutiei publice in care isi desfasoara activitatea, precum si a calitatii serviciilor publice oferite cetatenilor. (3) Functionarii publici au indatorirea de a respecta normele de conduita profesionala si civica prevazute de lege".
Pentru aceleasi abateri disciplinare intimata emite a doua zi o noua decizie, cu nr. 44 din 3 februarie 2006, prin care stabileste aceeasi sanctiune in sarcina contestatorului.
Deciziile sunt, prin urmare, nelegale, nefiind permisa emiterea a doua decizii de sanctionare pentru aceeasi fapta.
Mai mult decat atat, in cea de a doua decizie nu este prevazut termenul in care sanctiunea poate fi contestata si instanta la care se poate face, fapt care atrage nulitatea absoluta a deciziei in conformitate cu dispozitiile art. 268 alin. 2 C. muncii, acesta fiind aplicabil in lipsa unor prevederi specifice in Legea nr. 188/1999 privind statutul functionarilor publici.
Tot astfel, in decizia nr. 40 din 2 februarie 2006 nu se arata prevederile din statutul de personal sau din regulamentul intern au fost incalcate, ceea ce atrage de asemenea sanctiunea nulitatii absolute a deciziei in temeiul art. 268 alin. 2 C. muncii. Mentiunea ca, potrivit fisei postului, contestatorul "avea obligatia sa organizeze si sa coordoneze activitatea de trezorerie din cadrul A.F.P.M. a municipiului Pascani in conformitate cu instructiunile elaborate in acest scop si sa prezinte masuri pentru imbunatatirea activitatii" nu este de natura sa indeplineasca cerinta impusa de art. 268 alin. 2 lit. b) din Codul muncii; aceste mentiuni sunt generale, nefiind precizate care anume prevederi din fisa postului, statutul de personal sau regulamentul inter au fost incalcate de contestator.
Prin decizia nr. 456/C.A. din 17 septembrie 2007, Curtea de Apel Iasi a procedat la admiterea recursului promovat de parata D.G.F.P. Iasi, cu consecinta casarii sentintei civile nr. 589/E din 21 martie 2007 a Tribunalului Iasi si retinerea cauzei in vederea rejudecarii pe fond, pentru completarea probatoriului de natura a stabili raportul de cauzalitate dintre activitatea intimatului si delapidarea savarsita de M.E.
Cu ocazia rejudecarii, la dosarul cauzei a fost suplimentat probatoriul cu inscrisuri, constand in actele de urmarire penala a numitei M.E., finalizata prin decizia nr. 823 din 22 noiembrie 2007, pronuntata in dosarul nr. 784/866/2006 al Curtii de Apel Iasi si raspunsul expertei A.M. la obiectiunile formulate de D.G.F.P. Iasi, obiectiuni respinse de instanta de fond, desi cercetarea lor era de natura a lamuri pricina.
Prin nota de sustineri depusa in cauza, reclamantul invoca exceptia de nulitate absoluta a deciziilor in litigiu, intrucat i-a fost aplicata o sanctiune nelegala, din moment ce a fost trecut disciplinar intr-o functie de executie (consilier clasa I, grad profesional superior), desi era sef serviciu, astfel incat nu putea opera decat o eventuala retrogradare a sa intr-o functie de conducere imediat inferioara, respectiv cea de sef birou, conform organigramei unitatii.
De asemeni, parata a procedat la emiterea de doua decizii de sanctionare, in loc de una, pentru aceeasi fapta, in conditiile in care forma acestora incalca prevederile art. 35 alin. (2) din H.G. nr. 1210/2003 privind organizarea Comisiilor de disciplina, intrucat descriu eronat situatia de fapt, facand trimitere la procesul verbal de audit, in loc sa insereze propriile constatari si nu prevad temeiul de drept al sanctiunii aplicate.
Verificand prioritar aceasta exceptie dirimanta, retinuta si de instanta de fond, Curtea retine urmatoarele:
Astfel, este reala sustinerea paratei-recurente potrivit careia in cauza nu a emis doua decizii de sanctionare pentru aceeasi fapta, din moment ce prin decizia nr. 40 din 2 februarie 2006 se procedeaza la sanctionarea reclamantului cu "trecerea intr-o functie publica inferioara pe o perioada de un an, cu diminuarea corespunzatoare a salariului" in conformitate cu dispozitiile art. 65 alin. (3) lit. d) pentru baterile prevazute de art. 65 alin. (2) lit. j) cu trimitere la art. 42 din Legea nr. 188/1999 privind statutul functionarilor publici, iar prin decizia nr. 44 din 3 februarie 2006, emisa "avand in vedere prevederile art. 1 si 2 din decizia nr. 40 din 2 februarie 2006" se procedeaza in fapt la individualizarea "functiei publice inferioare", respectiv cea de "executie de consilier clasa I, grad profesional superior, treapta de salarizare 2 in cadrul aceluiasi serviciu", in baza aceluiasi temei de drept.
Printre motivele sale de recurs parata nu contesta insa omiterea din continutul deciziei de sanctionare nr. 40 din 2 februarie 2006, a mentiunilor obligatorii conform art. 268 alin. 2 din Codul muncii pentru astfel de decizii, - respectiv dispozitiile legale din regulamentul de ordine interioara pretins incalcate de angajat -, facand referiri asupra fondului cauzei.
Si sub acest din urma aspect insa sanctiunea se vadeste a fi nefondata, atat raportul de expertiza intocmit de expert A.M., cat si instanta penala prin sentinta nr. 1966 din 4 decembrie 2006 a Judecatoriei Iasi privind pe inculpata M.E., retinand culpa exclusiva a acesteia din urma pentru sustragerea din tezaurul Trezoreriei Pascani 4 a unei importante sume de bani - 149.000 Ron -, facilitata de denominarea monedei nationale, fara legatura cu activitatea desfasurata de reclamant.
Din contra, raportul de expertiza atesta faptul ca "legiuitorul nu a elaborat si o solutie pentru situatiile nou create" de denominarea sus-mentionata, respectiv "a cresterii numarului de fractii, si implicit a masei monetare mari puse la dispozitia casierilor _, generata de existenta in circulatie a celor doua tipuri de moneda: cea veche si cea noua", facilitand astfel activitatea infractionala a casierei M.E., in conditiile in care "obligatia de a urmari, preintampina si limita formarea pachetelor incomplete si a fractiilor, nu este prevazuta in fisa postului ca de altfel in nici una din prevederile normelor bancare, intrucat aceasta nu putea fi preintampinata si limitata".
Fata de cele de mai sus, Curtea a dispus ca, dupa casarea cu retinere, sa se procedeze la admiterea actiunii reclamantului B.F.A., cu consecinta anularii deciziilor paratei D.G.F.P. a Judetului Iasi nr. 40 din 2 februarie 2006 si respectiv nr. 44 din 3 februarie 3006 si a repunerii reclamantului in situatia anterioara emiterii acestor decizii, in sensul repunerii in functia de conducere anterioara si a platii drepturilor banesti de care a fost lipsit.