Sanctiune disciplinara functionar public politist. Aplicarea de seful ierarhic a unei sanctiuni mai grave decat cea propusa de comisia de disciplina. Consecinte Decizie nr. 270/CA din data de 19.05.2008
pronunțată de Curtea de Apel Iasi

Sanctiune disciplinara functionar public politist. Aplicarea de seful ierarhic a unei sanctiuni mai grave decat cea propusa de comisia de disciplina. Consecinte
Dreptul sefului unitatii, ca in cazul in care nu este de acord cu sanctiunea propusa de comisia de disciplina, sa dispuna aplicarea unei sanctiuni mai grave subordonatului sau, nu are caracter discretionar, ci trebuie sa cuprinda justificarea obiectiva a noii sanctiuni, cu atat mai mult cu cat faptele retinute in sarcina reclamantului intimat nu justifica agravarea sanctiunii aplicate.
Curtea de Apel Iasi, decizia nr. 270/CA din 19 mai 2008
Prin sentinta civila nr.212/C.A din 19 februarie 2008, pronuntata de Tribunalul Iasi, s-a admis actiunea in contencios administrativ formulata de reclamantul D.V., in contradictoriu cu paratul Inspectoratul de Politie a Judetului Iasi si s-a anulat dispozitia nr.647 din 1 august 2007 emisa de seful I.P.J Iasi.
Instanta a apreciat ca sanctiunea disciplinara de diminuare a drepturilor salariale pe trei luni nu a fost legal aplicata intrucat, in conformitate cu prevederile art. 59 alin.1 din Legea nr.360/2002 privind statutul politistului, lege speciala fata de Legea nr.188/1999 privind statutul functionarului public, "sanctiunile disciplinare se stabilesc si se aplica numai dupa cercetarea prealabila si dupa consultarea consiliilor de disciplina, cu exceptia sanctiunilor prevazute la art.58 lit.a si b , care se pot aplica fara consultarea consiliilor de disciplina".
In conformitate cu prevederile alin.2 al aceluiasi articol,"procedura cercetarii prealabile se reglementeaza prin ordin al ministrului administratiei si internelor", in acest sens fiind emis Ordinul M.I.R.A nr.400/2004 privind regimul disciplinar al personalului M.I.R.A, act care are caracter special fata de H.G nr.1210/2003 privind organizarea si functionarea comisiilor de disciplina si a comisiilor de paritate din cadrul autoritatilor si institutiilor publice.
Consiliul de disciplina a propus sanctionarea reclamantului cu mustrare scrisa, dar seful I.P.J Iasi a aplicat o sanctiune mai grava, cu diminuarea drepturilor salariale cu 20% pe trei luni, ceea ce incalca dispozitiile H.G nr.1210/2003-art-35 alin.3, care stipuleaza ca"persoana care este competenta, potrivit legii de aplicare a sanctiunilor disciplinare, nu poate aplica o sanctiune disciplinara mai grava decat cea propusa de Comisia de Disciplina".Aceasta dispozitie nu este in contradictie cu nici o dispozitie din legea speciala, Legea nr.360/2002-privind statutul politistului, ea completand dispozitiile legii speciale si aplicandu-se de fiecare data cand nu exista dispozitii exprese derogatorii in legea speciala. Faptul ca sanctiunea prevazuta de art.58 lit.b din Legea nr.360/2002 aplicata reclamantului se poate aplica si fara consultarea consiliului de disciplina nu inseamna ca , odata ce s-a apreciat necesara consultarea consiliului de disciplina , se poate aplica o sanctiune mai grava decat cea propusa de acesta. Numai daca seful I.P.J ar fi apreciat ca nu este necesara consultarea consiliului de disciplina ar fi putut aplica sanctiunea prevazuta la art.58 lit.b din Legea nr.360/2002, ori, atata timp cat a apreciat ca necesara consultarea consiliului de disciplina trebuia sa aiba in vedere propunerea acestuia, fiind incidente dispozitiile art.35 alin.3 din H.G nr.1210/2003. In ceea ce priveste eventuale dispozitii contrare ale Ordinului M.I.R.A nr.400/2004 privind regimul disciplinar al personalului M.I.R.A, instanta retine ca pe de o parte nu s-a facut dovada existentei unor astfel de dispozitii, iar de pe alta parte ordinul mentionat are caracter secret, el nefiind publicat in Monitorul Oficial prin urmare nu poate fi aplicat reclamantului, in caz contrar s-ar fi incalcat dreptul acestuia la un proces echitabil garantat de art.6 din CEDO. Una din cerintele care rezulta din jurisprudenta constanta a Curtii de la Strasbourg este aceea ca legea sa fie previzibila , o conditie a previzibilitatii fiind publicarea legii, astfel incat oricine sa poata lua cunostinta de continutul acesteia, conditie pe care Ordinul 400/2004 nu o indeplineste.
Curtea apreciaza ca recursul paratei nu este fondat, retinand urmatoarele:
Prin incheierea nr.22220 din 31 iulie 2007 a Consiliului de Disciplina al I.P.J Iasi s-a propus, cu unanimitate de voturi, sanctionarea comisarului-sef D.V. cu "mustrare scrisa",sanctiune prevazuta la art.58 lit.b) din Legea 360/2002 privind Statutul Politistului si art.17 lit.a) din Ordinul M.I.R.A nr.400/2004.
Perioada avuta in vedere la cercetarea activitatii comisarului a fost 31 iulie 2006 - 3 noiembrie 2006, cat a functionat la Biroul de Politie Rurala, ajungandu-se la concluzia existentei urmatoarelor deficiente:
- intocmirea planului de munca zilnic in mod superficial, cu sarcini generale, fara activitati prevazute in programe, sarcini de cooperare cu alte institutii, fara sarcini concrete de sprijin in solutionarea dosarelor penale aflate la posturile de politie, etc. - fapte prevazute la art.41 lit.b) din Legea nr.360/2002 privind Statutul Politistului, ce constituie abateri disciplinare prevazute la art.57 lit.b) din Legea nr.360/2002 si art.12 lit.b) din ordinul M.I.R.A nr.400/2004;
- neglijarea activitatii de pregatire profesionala precum si cea de prevenire, fara respectarea Dispozitiei I.G.P.R nr.177506/2006, referitoare la crearea si actualizarea permanenta a bazei de date operative, fapte prevazute la art.41 lit.c din Legea nr.360/2002;
- organizarea unei singure actiuni pe linia prevenirii braconajului piscicol, nu au fost executate activitati de monitorizare a modului de asigurare a pazei pe timp de noapte in localitatile rurale din zona de responsabilitate, nu au fost executate activitati de prevenire privind furturile de animale, din locuinte si societati comerciale, fapte prevazute la art.41 lit. b din Legea nr.360/2002;
- nu a desfasurat activitate corespunzatoare informativa si de supraveghere a persoanelor suspecte, de solutionare a dosarelor penale, fapte prevazute la art.41 lit.b) din Legea nr. 360/20020;
- nu a executat controale la posturile de politie comunale privind corectitudinea inregistrarii fenomenului infractional si modul de lucru in cauzele cu autori necunoscuti;
- nu a urmarit si nu s-a implicat pentru aplicarea in practica a "obiectivelor manageriale".
Comisarii-sefi desemnati au concluzionat ca prin faptele retinute ofiterul cercetat se face vinovat de incalcarea prevederilor art.41 lit."b" si "c" din Legea nr.360/2002, abateri disciplinare prevazute la art.57 lit."b" din Legea nr.360/2002 si art.12 lit."b" din Ordinul M.I.R.A nr.400/2004, propunand in final sanctionarea cu"mustrare scrisa", conform art.17 lit."a" din Ordinul M.I.R.A nr.400/2004.
Prin dispozitia nr.647 din 1 august 2007 a sefului Inspectoratului de Politie Judetean Iasi se retin cu exactitate aceleasi deficiente in activitatea comisarului D.V., ca si cele precizate in raportul Consiliului de Disciplina, dispunandu-se sanctionarea cu"diminuarea drepturilor salariale pentru functia indeplinita cu 20% pe o perioada de 3 luni."
Este de remarcat ca dispozitia contestata, prin care seful Inspectoratului aplica o sanctiune mai grava, nu face decat sa preia mot a mot concluziile raportului Consiliului de Disciplina, fara a aduce un singur argument in sprijinul deciziei de a aplica o sanctiune mai grava..
Potrivit dispozitiilor art.54 alin.2 din Ordinul M.I.R.A nr.400/2004, aplicabil in cauza si in temeiul caruia s-a efectuat cercetarea prealabila si s-au formulat apararile comisarului, "Daca seful unitatii nu este de acord cu sanctiunea propusa poate dispune aplicarea unei alte sanctiuni disciplinare sau formuleaza propuneri in acest sens, pe care le va inainta ierarhic, cu respectarea normelor de competenta".
Este adevarat ca pentru sanctiunile disciplinare prevazute la art.17 lit."a" si"b" din O.M.I.R.A nr.400/2004 nu este obligatorie consultarea consiliilor de disciplina, conform art.18 alin.3 din O.M.I.R.A nr.400/2004, insa atat timp cat seful I.P.J Iasi a dispus, in privinta comisarului cercetat, o astfel de consultare, materializata intr-o analiza laborioasa si ale carei concluzii, cu unanimitate, s-au oprit asupra sanctiunii cu"mustrare scrisa", se impunea ca prin decizia luata acesta sa justifice optiunea pentru o sanctiune mai grava.
Dreptul sefului unitatii, ca, in cazul in care nu este de acord cu sanctiunea propusa, sa poata dispune aplicarea unei alte sanctiuni disciplinare, prevazut in continutul art.54 al.2 din O.M.I.R.A 400/2004, nu este unul cu caracter discretionar si nu se impune a fi interpretat decat in sensul ca prin lege acesta este indreptatit sa aplice o alta sanctiune dintre cele ce nu impun consultarea Consiliului de Disciplina ori sa faca o propunere, dar motivat si justificat in raport de faptele avute in vedere, de gravitatea acestora dar si in functie de conduita anterioara a comisarului, de datele sale personale si profesionale ce-i caracterizeaza activitatea.
In consecinta, Curtea, suplinind motivarea data de catre instanta de fond, apreciaza, pe de o parte, ca O.M.I.R.A nr.400/2004 este aplicabil in cauza si se impune cercetarea spetei prin prisma acestor norme legale, iar, pe de alta parte, ca sanctiunea aplicata de catre seful unitatii, mai grava decat cea propusa de Consiliul de Disciplina, nu este justificata in raport de faptele retinute in sarcina comisarului-sef D.V. si de persoana acestuia.
Astfel, precum s-a aratat, apar ca intemeiate sustinerile referitoare la normele de drept aplicabile, in sensul ca nepublicarea O.M.I.R.A nr.400/2004 in Monitorul Oficial, in conditiile inexistentei acestei obligativitati, nu creeaza premisa necunoasterii continutului acestuia, cu atat mai mult cu cat insusi comisarul-sef , a carui activitate a fost evaluata, s-a prevalat de dispozitii din acest act normativ, a aplicat aceste dispozitii pe parcursul activitatii sale, in indeplinirea sarcinilor de serviciu.
Nu in ultimul rand se impune a fi evidentiat, cu privire la temeinicia sanctiunii aplicate, ca prin raportul Consiliului de Disciplina nu se face referire la fapte concrete de neglijenta, ci la evaluari cu caracter de generalitate ale activitatii, fara o descriere exacta a obligatiilor sau sarcinilor de serviciu incalcate, astfel incat si in raport aceste aspecte nu se justifica aplicarea unei sanctiuni mai grave.