Impozit pe profit si taxa pe valoarea adaugata. Admiterea contestatiei impotriva procesului-verbal de control de organul administrativ si dispunerea efectuarii unui nou control de o alta echipa de inspectie fiscala, pentru aceleasi obiective si aceea... Decizie nr. 243/CA din data de 21.04.2008
pronunțată de Curtea de Apel Iasi

Impozit pe profit si taxa pe valoarea adaugata. Admiterea contestatiei impotriva procesului-verbal de control de organul administrativ si dispunerea efectuarii unui nou control de o alta echipa de inspectie fiscala, pentru aceleasi obiective si aceeasi perioada. Cenzura instantei
Daca structura de control a actelor inspectorilor fiscali a fost in imposibilitate de a stabili situatia reala a obligatiilor si, implicit, inexistenta acestora, cu atat mai mult nu se poate pronunta instanta asupra legalitatii actului administrativ desfasurat in procedura administrativa, fiind in interesul reclamantului ca organul fiscal sa stabileasca cu certitudine, intr-o forma regulamentara, daca are sau nu vreo obligatie suplimentara fata de bugetul de stat.
Curtea de Apel Iasi, decizia nr. 243/CA din 21 aprilie 2008
Prin sentinta nr. 2268/CA din 2 octombrie 2007, Tribunalul Iasi a respins cererea formulata de reclamanta S.C. "C." S.R.L. Iasi in contradictoriu cu paratii Directia Generala a Finantelor Publice Iasi si Structura de administrare fiscala - Activitatea de Control Fiscal Iasi, ca neintemeiata.
Pentru a se pronunta astfel, prima instanta a retinut ca, prin decizia nr. 91 din 21 iunie 2006, emisa de Directia Generala a Finantelor Publice Iasi, au fost desfiintate capitolele din procesul-verbal incheiat la 5 ianuarie 2004, cu privire la impozitul pe profit si taxa pe valoarea adaugata, ca urmare a contestatiei formulate de S.C. "C." S.R.L. Iasi, pentru suma de 62.139 lei, stabilindu-se ca, in termen de 30 de zile, de la data comunicarii deciziei, o alta echipa de inspectia fiscala decat cea care a incheiat actul contestat, sa efectueze verificarea, care sa vizeze aceeasi perioada si acelasi obiect pentru care s-a emis actul anterior, inclusiv pentru calculul accesoriilor aferente, masura considerata a fi impusa de dispozitiile pct. 12.7 din Instructiunile pentru aplicarea Titlului IX din O.G. nr. 92/2003, aprobate prin Ordinul nr. 519/2005 al A.N.A.F., si ca, prin aceeasi decizie, contestatoarea a fost exonerata de plata obligatiilor fiscale pentru care s-au emis titlurile executorii nr. 5997 si nr. 5998 din 26 mai 2006, anulate prin sentinta nr. 8599 din 12 iulie 2006 a Judecatoriei Iasi.
Prima instanta a apreciat, de asemenea, ca masura contestata este reglementata de pct. 12.7 din Instructiunile pentru aplicarea Titlului IX din O.G. nr. 92/2003 si ca insasi reclamanta a sustinut ca fiind necesara remedierea unor deficiente, in ceea ce priveste contributiile sale fiscale, noul control impunandu-se nu doar pentru descoperirea unor nereguli, ce ar determina imputarea unor sume de bani in sarcina contribuabilului, dar si ca o eventuala posibilitate de regularizare a acestor obligatii, in conditiile in care termenul pentru efectuarea unei noi verificari nu este depasit.
Retinand ca actul administrativ a fost emis in vederea aplicarii legii si ca obiectul sau vizeaza nu numai drepturile si interesele legitime ale contribuabilului, dar si un interes general public de asigurare a respectarii legii in materie fiscala, prima instanta a apreciat ca posibilele presiuni asupra activitatii reclamantei evocate de aceasta, decurgand din efectuarea controlului, nu justifica cererea de anulare.
Curtea constata ca cererea de recurs, formulata de reclamant este nefondata, sens in care a retinut urmatoarele:
Este necontestat faptul ca dispozitiile art. 261 Cod procedura civila obliga instanta sa-si motiveze hotararea, dar aceasta obligatie nu semnifica posibilitatea de a cere judecatorului sa dea un raspuns detaliat la fiecare argument, si mai mult, sa-si expuna considerentele prin raportare la fiecare text de lege indicat de parte, acest punct de vedere fiind impartasit si de Curtea Europeana a Drepturilor Omului (Hotararea din 9 decembrie 1994, in cauza Ruiz Torija contra Spaniei); caracterul sintetic al considerentelor judecatorului fondului neputand justifica in cauza de fata, casarea hotararii pronuntate.
Este, de asemenea, necontestat faptul ca impotriva procesului-verbal incheiat la 5 ianuarie 2004 reclamanta-recurenta a depus o contestatie si ca, urmare acestei contestatii, organul de control administrativ a actelor inspectorilor fiscali, prin decizia nr. 91 din 21 iunie 2006, a dispus desfiintarea actului administrativ atacat, in partea referitoare la impozitul pe profit si taxa pe valoarea adaugata, in mod justificat retinand prima instanta ca noua verificare nu poate fi considerata, de plano, defavorabila contribuabilului.
Solutia adoptata de parata-intimata prin decizia nr. 91 din 21 iunie 2006 nu numai ca-si are suport in dispozitiile art. 186 alin. 3 din Codul de procedura fiscala (in forma in vigoare la data emiterii deciziei) si Normele de aplicare a O.G. nr. 92/2003, dar ea se regaseste si se justifica in activitatea oricarui organ cu activitate jurisdictionala, atunci cand se constata ca, datorita defectuozitatii actului primar, controlului administrativ, sau cel jurisdictional, dupa caz, este imposibil a fi efectuat.
Ori, din considerentele deciziei nr. 91 din 21 iunie 2006, rezulta fara echivoc ca dispozitia de a se efectua verificarea, de catre o alta echipa de inspectie, fara a se aduce nici o modificare perioadei si obiectivelor verificarii, este urmarea faptului ca: "constatarile organului de control stabilite in procesul-verbal, precum si in anexele acestuia,nu au fost prezentate in mod concret, clar si precis, diferentele de impozite, taxe si accesoriile aferente acestora neputand fi identificate".
Daca structura de control a actelor inspectorilor fiscali a fost in imposibilitate de a stabili situatia reala a obligatiilor si implicit existenta sau inexistenta acestora, cu atat mai mult instanta nu se poate pronunta asupra legalitatii unui act administrativ desfiintat in procedura administrativa, singura solutie legala ce se impunea, in acest caz, fiind cea consacrata de art. 186 alin. 3 Cod procedura fiscala, respectiv incheierea unui nou act administrativ fiscal, in limita deciziei de solutionare.
Curtea constata ca nu exista nici o contrarietate intre dispozitiile art. 186 alin. 3 si prevederile art. 103 pct. 2 si 3 Cod procedura fiscala, atata timp cat, prin desfiintarea, partiala, a procesului-verbal incheiat la 5 ianuarie 2004, activitatea de control nu si-a gasit finalitatea si opozabilitatea, in relatia cu contribuabilul, iar pe de alta parte pentru ca nu ne aflam in situatia unei reverificari, pe baza unor date suplimentare necunoscute inspectorilor fiscali al data efectuarii verificarilor, si nici a existentei unor erori de calcul, ci pur si simplu a unui document care, datorita modului defectuos in care a fost intocmit, este imposibil de valorificat, neexistand certitudine in ceea ce priveste realitatea si intinderea obligatiilor retinute in cuprinsul sau.
Cat priveste exceptia autoritatii de lucru judecat, pe care recurenta o opune organului fiscal, ea este lipsita de orice temei, atat pentru faptul ca insusi organul de control administrativ a desfiintat procesul-verbal ce a stat la baza emiterii titlurilor executorii din 26 mai 2006, iar pe de alta parte ca solutia data in contestatia la executare nu are nici o semnificatie,ori urmari, in actiunea in anulare promovata in procedura consacrata de art. 218 alin. 2 Cod procedura fiscala, republicat, neexistand identitate de obiect si cauza, astfel cum art. 1201 Cod civil impune.
Ca atare, constatand ca hotararea primei instante este temeinica si legala si ca este si in interesul reclamantului-recurent sa se stabileasca, cu certitudine si intr-o forma regulamentara, daca are sau nu vreo obligatie suplimentara fata de bugetul de stat, Curtea, in temeiul art. 312 Cod procedura civila, a respins recursul promovat de reclamanta.