Drepturi salariale cuvenite functionarilor publici. Termenul si procedura de atacare a nivelului de salarizare Decizie nr. 608/CA din data de 15.10.2007
pronunțată de Curtea de Apel Iasi

Drepturi salariale cuvenite functionarilor publici. Termenul si procedura de atacare a nivelului de salarizare
Actul administrativ de stabilire a salariului functionarului public poate fi contestat in termen de 30 de zile de la data comunicarii actului de autoritate, la organul emitent.
Necerand si neobtinand desfiintarea actului administrativ de autoritate, prin care institutia publica i-a stabilit elementele salarizarii si cuantumul acestora, reclamantul nu poate solicita obligarea angajatorului la stabilirea pentru viitor a unei grile de salarizare diferite.
Decizia nr. 608/C.A./15 octombrie 2007
Prin sentinta civila nr. 159/CA din 11 iunie 2007, Tribunalul Vaslui a admis in parte actiunea reclamantei Z.L. impotriva S.P.C.E.P.-Vaslui, a modificat dispozitia nr. 19/2006, stabilind ca drepturile salariale se cuvin reclamantei conform Anexei III lit. "b" din O.G. nr. 92/2004, constatand ca reclamantei i se cuvine o diferenta de 1.775 lei, pentru perioada octombrie 2005 si pana in luna februarie 2007, obligand parata sa plateasca aceasta suma, precum si suma de 1.350 lei cheltuieli de judecata.
Pentru a se pronunta astfel, prima instanta a retinut ca reclamanta a solicitat modificarea actului administrativ de stabilire a salarizarii, considerand ca aceasta trebuie facuta conform Anexei III la O.U.G. nr. 92/2004, precum si acordarea diferentei cuvenite pe perioada 01 octombrie 2005 si pana in prezent, precum si plata premiilor pretins cuvenite pentru perioada ianuarie-iunie 2005, cerere la care a renuntat pe parcursul judecatii.
Prima instanta a mai retinut ca, prin dispozitia nr. 19 din 18 ianuarie 2006, S.P.C.E.P. Vaslui a dispus ca salarizarea reclamantei sa nu se mai faca conform deciziei de incadrare nr. 5/01.04.2004, ci potrivit Anexei IV din O.U.G. nr. 92/2004, act ce nu s-a dovedit a fi fost comunicat functionarului public vizat, fapt pentru care s-a considerat ca nu s-a facut vreo comunicare si ca, intr-o atare situatie, contestatia a fost depusa in termenul legal de 6 luni prevazut de Legea contenciosului administrativ, reclamanta uzand de procedura prevazuta de art. 7 din Legea nr. 554/2004 si art. 31 din O.U.G. nr. 92/2004.
Raportandu-se la dispozitiile art. 78 alin. 4 din Legea nr. 188/1999, precum si la prevederile art. 8 din H.G. nr. 2104/2004, tribunalul a apreciat ca salarizarea reclamantei trebuie sa se faca conform Anexei III din O.U.G. nr. 92/2004 si ca fara temei s-a dispus ca salarizarea castigata sa fie redusa, conform Anexei IV a aceluiasi act normativ, masura apreciata nelegala si discriminatorie, ce justifica admiterea actiunii.
Curtea constata ca cererea formulata de parata-recurenta este intemeiata, sens in care retine urmatoarele:
Reclamanta-intimata Z.L. are statut de functionar public, regimul sau juridic fiind guvernat de dispozitiile Legii nr. 188/1999.
Este necontestat ca, incepand cu data e 01 ianuarie 2005, reclamanta a fost transferata de la Consiliul Judetean Vaslui la Serviciul public comunitar judetean de evidenta a persoanelor Vaslui si ca, prin dispozitia nr. 6 din 12 ianuarie 2005, aceasta a fost numita pe functia e referent clasa III, gradul profesional superior, treapta I de salarizare, prin dispozitia nr. 5 din 01 aprilie 2005, Z.L. fiind transferata efectiv la institutia publica parata.
Ulterior perfectarii transferului, S.P.C.E.P.- Vaslui, cu care reclamanta se afla in raporturi de serviciu, a emis in aplicarea prevederilor O.U.G. nr. 92/2004, dispozitia nr. 40 din 03 octombrie 2005, prin care reclamantei Z.L. i-a fost stabilita salarizarea corespunzatoare functiei de referent, clasa III superior, masura apreciata de reclamanta ca nelegala, avand in vedere ca, prin chiar petitul actiunii, afirma ca: "Din luna octombrie (2005) drepturile mele salariale au fost reduse semnificativ ca urmare a faptului ca am fost salarizata potrivit Anexei IV si nu potrivit Anexei III".
Rezulta astfel ca pretinsa modificare a salarizarii, in sens negativ, a fost dispusa prin dispozitia nr. 40 din 03 octombrie 2005 si nu prin dispozitia nr. 19 din 18.01.2006, cum s-a retinut de prima instanta, dispozitie care nu face altceva decat sa pastreze vechiul nivel de incadrare, actualizand doar drepturile salariale potrivit prevederilor O.G. nr. 2/2006 referitoare la reglementarea drepturilor salariale ale functionarilor publici pentru anul 2006.
In mod justificat prima instanta a retinut ca reclamantei nu i s-a comunicat, in mod direct si nemijlocit, nici dispozitia nr. 40 din 03 octombrie 2005 si nici dispozitia nr. 19 din 18 ianuarie 2006, astfel ca, cu deplin temei, s-a considerat ca exceptia tardivitatii este nefondata, atata timp cat reclamantei nu i-a fost inmanata, sub luare de semnatura, nici unul din actele mentionate, singura modalitate de comunicare ce poate fi acceptata ca valabila, raspunsul dat reclamantei prin adresa nr. 1024 din 11 ianuarie 2006 neavand valoarea unei comunicari efective a actului de autoritate, astfel ca, sub acest aspect, corect s-a retinut ca actiunea reclamantei trebuie considerata a fi introdusa in termenul legal de 30 de zile.
Ceea ce nu a observat insa prima instanta este faptul ca sesizarea instantei s-a facut cu neobservarea dispozitiilor art. 30 din O.U.G. nr. 92/2004, deoarece, odata actele comunicate, impreuna cu intampinarea depusa la termenul din 04 decembrie 2006, functionarul public nemultumit de modul in care i-au fost stabilite drepturile salariale era in drept sa faca plangere la ordonatorul de credite, in speta la Consiliul Judetean Vaslui, urmand ca numai dupa solutionarea contestatiei, in conditiile aratate la alin. 3, si impotriva masurilor dispuse printr-un act de autoritate, persoana in cauza sa se adreseze instantei judecatoresti competente, solicitand desfiintarea atat a actului de stabilire a salariului, cat si a actului de solutionare a contestatiei, functionarul public neavand, in aceasta materie, deschisa calea unei actiuni directe si imediate in justitie.
Ori, in cauza de fata, reclamanta nu numai ca nu a solicitat in mod explicit desfiintarea sau modificarea dispozitiei nr. 40/03.10.2005 si a dispozitiei nr. 19/18.01.2006, dar a omis si sa parcurga procedura speciala prevazuta de legiuitor, prevederile art. 30 din O.U.G. nr. 92/2004 reprezentand norme imperative, speciale, de neinlaturat, care fac lipsit de eficienta demersul facut de reclamanta prin cererea adresata conducerii S.P.C.J.E.P. Vaslui la data de 19 decembrie 2005.
Necerand si neobtinand desfiintarea actului administrativ de autoritate prin care institutia publica parata i-a stabilit elementele salarizarii si cuantumul acestora, reclamanta nu era in drept sa solicite obligarea paratei de a proceda la stabilirea drepturilor salariale potrivit Anexei III la O.U.G. nr. 92/2004, pentru viitor, intrucat solutionarea unei astfel de cereri presupune ca instanta sa se substituie in drepturile uneia din partile in raportul de serviciu, fara a se fi cercetat legalitatea actului prin care raportul obligational a luat nastere.