Justificarea calitatii procesuale pasive a M.E.F.- D.G.F.P. in litigiile avand ca obiect conflicte de drepturi rezultate din derularea raporturilor deserviciu ale functionarilor publici.
Efectul suspendarii dreptului la prime de concediu prin acte normative succesive si caracterul obligatoriu al dezlegarii problemelor de drept judecate in pronuntarea solutiilor in recursurile in interesul legii.
Prin sentinta nr. 158 din 4.04. 2007, pronuntata de Tribunalul Mures in dosarul nr. 382/102/2007 s-a admis actiunea avand ca obiect un conflict de drepturi, formulata de reclamanti, functionari publici si in consecinta au fost obligati in solidar paratii Ministerul Justitiei, Curtea de Apel Tg.-Mures, Tribunalul Mures si MFP sa plteasca fiecarui reclamant prima de vacanta pe anul 2006, calculata in suma neta, dupa cum urmeaza, pentru S. D. suma de 1.682 lei, pentru I. S. suma de 538 lei, pentru F. Z. suma de 535 lei, pentru C. S. suma de 791 lei, pentru B. E. suma de 626 lei, pentru C. C. suma de 298 lei. Sumele stabilite vor fi actualizate cu rata inflatiei de la data scadentei fiecarei sume pana la data platii efective, a fost obligat paratul MFP sa includa in bugetul de stat sumele necesare platii drepturilor de natura salariala stabilite mai sus si sa le vireze in contul Ministerului Justitiei pentru plata acestora si s-a respins exceptia inadmisibilitatii cererii de chemare in judecata pentru lipsa calitatii procesuale pasive, invocata de MFP.
Impotriva acestei hotarari au declarat recurs DGFP Mures in numele MEF si Ministerul Justitiei.
DGFP Mures prin cererea de recurs formulata solicita modificarea hotararii in sensul respingerii actiunii reclamantilor, invocand in primul rand exceptia lipsei calitati procesuale pasive a MEF, pe motiv ca intre reclamanti si institutia parata nu exista nici un raport juridic, iar drepturile solicitate prin actiunea dedusa judecatii sunt drepturi salariale. Se arata in continuare ca rolul MEF este de a raspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor bugetelor ordonatorilor principali de credite a acestui buget si a proiectelor bugetelor locale respectand procedura reglementata de Legea nr.500/2002 privind finantele publice.
MEF nu are atributii in gestionarea bugetelor instantelor judecatoresti, aceasta atributie revenind Ministerului Justitiei in conformitate cu art.31 alin.2 din Legea 304/2004 privind organizarea judiciara, iar in raport de disp.art.1 si 2 din OG nr.22/2002 executarea obligatiilor de plata ale institutiilor publice in temeiul titlurilor executorii se realizeaza din sumele aprobate prin bugetele acestora la titlu de cheltuieli la care se incadreaza obligatia de plata respectiva. In acest sens ordonatorii principali de credite bugetare au obligatia sa dispuna toate masurile ce se impun inclusiv virari de credite bugetare in conditiile legii pentru asigurarea in bugetele proprii si ale institutiilor din subordine a creditelor bugetare necesare pentru efectuarea platii sumelor stabilite prin titluri executorii.
Pe fond se sustine ca dispozitiile cuprinse in art.34 alin.2 din Legea nr.188/1999 care stabilesc dreptul la primele de vacanta au fost suspendate in mod succesiv prin mai multe acte normative si in aceste conditii nu se putea efectua plata acestor drepturi.
Ministerul Justitiei prin cererea de recurs formulata solicita modificarea hotararii in sensul respingerii actiunii reclamantilor pe motiv ca dispozitiile cuprinse in art.34 din Legea nr.188/1999 au fost suspendate succesiv prin mai multe acte normative si in aceste conditii nu se putea efectua plata acestor drepturi. Se arata de asemenea ca dreptul la prima de concediu prevazuta prin textul legal susmentionat nu este un drept constitutional fundamental astfel ca el poate fi suspendat printr-un alt act normativ, legiuitorul fiind in drept sa le acorde, sa le modifice ori sa inceteze acordarea lor precum si sa stabileasca perioada in care le acorda. In continuare se arata ca in mod gresit prima instanta a aplicat indicele de inflatie la sumele stabilite cu titlu de prima de vacanta intrucat neonorarea acestor drepturi s-a datorat lipsei fondurilor banesti, neputandu-se retine nici o culpa in sarcina Ministerului Justitiei in calitate de ordonator principal de credite.
Examinand sentinta atacata, prin prisma motivelor de recurs invocate si in limitele prev. de art.3041 C.pr.civ., Curtea A constatat recursule nefondate pentru urmatoarele considerente:
In ceea ce priveste exceptia lipsei calitatii procesuale pasive invocata de catre recurenta DGFP Mures instanta retine ca potrivit art.19 din Legea nr.500/2002 privind finantele publice Ministerul Finantelor coordoneaza actiunile care sunt in responsabilitatea guvernului cu privire la sistemul bugetar cum ar fi pregatirea proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare precum si ale legilor privind aprobarea contului general anual de executie.
Totodata potrivit disp.art.3 alin.1 pct.2 din HG nr.208/2005 privind organizarea si functionarea MEF si a ANAF, in realizarea functiei sale MEF are in principal atributii de elaborare a proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor ordonatorilor principali de credite precum si a proiectului legii de rectificare a acestor bugete.
De asemenea calitatea procesuala a MEF se justifica si prin disp.art.1 din OUG nr.22/2002 aprobat prin Legea nr.228/2002 potrivit carora executarea obligatiilor de plata a institutiilor publice in temeiul titlurilor executorii se realizeaza din sumele aprobate prin bugetele acestora cu titlu de cheltuieli la care se incadreaza obligatia de plata respectiva, bugetele acestor institutii publice fiind aprobate asa cum s-a aratat mai sus de aceeasi institutie MEF.
In ceea ce priveste motivul de recurs invocat atat de recurenta MEF cat si de Ministerul Justitiei in sensul ca dreptul la prima de concediu a fost suspendat prin acte normative succesive si ca institutia nu avea posibilitatea sa achite sumele solicitate cu acest titlu, instanta retine ca actele normative la care fac referire recurentele si prin care s-a suspendat sau amanat plata acestei prime de vacanta nu dispun desfiintarea acestui drept iar suspendarea sau amanarea platii acestuia nu echivaleaza cu insasi inlaturarea lui.
In conditiile in care acest drept prevazut in mod expres de art.34 din Legea 188/1999 este in fiinta, pentru ca el sa nu fie vidat de substanta sa si practic sa devina lipsit de orice valoare, se impune plata efectiva a sumelor prevazute cu acest titlu.
Prin obligarea la plata acestor sume s-a asigurat aplicarea efectiva a legii adoptate in spiritul si litera ei si eliminarea oricarei tendinte de reglementare a unor situatii juridice fictive, asa cum s-a intamplat si in cazul acestui drept, valorificarea lui fiind suspendata in mod succesiv prin mai multe acte normative cu incalcarea prevederilor cuprinse in art.41 si 53 din Constitutie, intrucat nu exista nici un motiv de suspendare prevazut de legea fundamentala.
In acest sens s-a pronuntat si Inalta Curte de Casatie si Justitie prin decizia nr.XXIII din 12.12.2005 pronuntata in dosarul nr.31/2005, decizie prin care a fost solutionat recursul in interesul legii promovat de Procurorul General al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie.
Nu in ultimul rand trebuie aratat si faptul ca la data la care s-a solutionat cererea, dispozitiile legale prin care s-a suspendat acordarea primei de concediu nu mai erau in vigoare, acestea avand doar caracter temporar. In conditiile in care suspendarea dreptului la prima de concediu nu se poate transforma intr-o masura cu caracter permanent fiindca aceasta ar insemna insasi inlaturarea acestui drept, in mod temeinic si legal prima instanta a stabilit ca paratii pot sa achite sumele solicitate de catre reclamanti cu titlu de prima de concediu.
In ceea ce priveste critica formulata de catre Ministerul Justitiei legata de aplicarea indicelui de inflatie la suma solicitata cu titlu de prima de vacanta, instanta de control apreciaza ca in mod corect prima instanta a dispus reactualizarea sumelor solicitate in conditiile in care s-a demonstrat ca neplata acestui drept s-a facut in afara cazurilor si conditiilor prevazute de lege, iar pentru repararea integrala a prejudiciului suferit prin neplata acestor drepturi la termenul prevazut de lege se impunea acordarea atat a sumei datorate cat si a ratei inflatiei, avand in vedere devalorizarea galopanta a monedei nationale, in cauza fiind incidente dispozitiile art.1082 C.civ.
Pe cale de consecinta, instanta de control, in baza disp.art.312 alin.1 C.pr.civ. rap. la art.316 din acelasi cod, a respins recursurile ca nefondate si a mentinut solutia primei instante ca fiind temeinica si legala.