Inregistrarile facute in contabilitate, conform documentelor contabile Decizie nr. 1091 din data de 26.11.2007
pronunțată de Curtea de Apel Iasi

Inregistrarile facute in contabilitate, conform documentelor contabile
Depunerea actelor contabile care dovedesc ca operatiunile societatii debitoare s-au facut in conformitate cu facturile emise, fara sa se inregistreze si iesirile din gestiune, aspecte necuprinse in actul de control, dar semnalate de administratorul debitorului care semneaza acest act cu obiectiuni, inlatura culpa organelor de conducere ale societatii.
Curtea de Apel Iasi, decizia comerciala nr.1091 din 26 noiembrie 2007
Curtea de Apel Iasi a admis recursul formulat de paratul P.C. impotriva sentintei comerciale nr. 270/S/ 5 iunie 2007 a Tribunalului Iasi, judecator sindic, pe care o modifica in tot.
A inlaturat raspunderea personala a paratului P. C. pentru partea din pasivul debitorului S.C. "N.P." S.R.L. Iasi, ce nu va fi acoperita in cadrul procedurii de insolventa.
S-a retinut ca la dosarul cauzei s-au depus acte contabile care fac dovada ca inregistrarile in contabilitatea debitorului s-au facut conform facturilor emise de S.C. "B.ING." S.R.L., insa S.C. "B. GROUP" S.A. nu a operat iesirile din gestiune catre S.C. "B.ING.", aspecte ce nu au fost evidentiate in actul de control, insa au fost semnalate de administratorul debitorului care a semnat actul de control cu obiectiuni.
Dupa transformarea S.C. "B. GROUP" S.A. in S.C. "B. ING" S.R.L. Iasi, in facturile emise de aceasta din urma dupa data de 8 iulie 2005 au fost mentionate marfuri care se ridicau efectiv de la S.C. "B. ING" la data facturarii, insa se mentionau si marfuri care nu se ridicau, dar faceau parte din avizele emise anterior pe numele S.C. "B. GROUP" S.A. - Punct de lucru Iasi, astfel incat in facturile emise pe numele S.C. "B. ING" s-au facturat si se regasesc toate marfurile din avizele emise de S.C. "B. GROUP" S.A., gestiunea S.C. "B. GROUP" - Punct de lucru Iasi fiind transferata la S.C. "B. ING" S.R.L. Iasi, atat soldul debitor, cat si cel creditor.
Rezulta astfel ca societatea debitoare a tinut corect evidenta contabila.
In ceea ce priveste vinovatia, aceasta rezulta din chiar modul de prezentare a faptelor care presupun un interes strain societatii debitoare, o cauza nelicita sau o incalcare vadita a dispozitiilor. Vinovatia apare in aceasta situatie sub forma intentiei directe sau indirecte, in sensul ca autorul faptei prevede rezultatul si urmareste producerea lui sau, desi nu il urmareste, accepta posibilitatea producerii lui. Prin urmare, este necesar ca intentia sa fie dovedita, neputand fi retinuta doar culpa autorului.
Referitor la raportul de cauzalitate, acesta se prezuma in conditiile art. 138 din lege, prezumtia fiind o prezumtie absoluta ce nu poate fi rasturnata prin nici un mijloc de proba. Este suficient a se proba incetarea platilor si savarsirea uneia sau mai multor fapte din cele prevazute de art. 138 tara a mai fi necesara dovedirea legaturii de cauzalitate dintre fapta si prejudiciu.
Avand in vedere insa ca reclamantele nu au dovedit savarsirea faptelor invocate, nu se poate retine existenta unei legaturi de cauzalitate cu prejudiciul.
Rezulta astfel ca simpla ajungere a societatii in incetare de plati nu este suficienta pentru a justifica antrenarea raspunderii personale a administratorului in temeiul art. 138 lit. d din Legea nr. 85/2006 nedemonstrandu-se ca anterior deschiderii procedurii, administratorul parat a efectuat sau a dispus, in virtutea puterilor sale, desfasurarea unei activitati avand ca efect incetarea de plati sau ca s-a ajuns la o astfel de stare prin tinerea unei contabilitati neconforme cu legea.
Prin urmare, retinand ca, in cauza, nu au fost probate fapte de natura celor mentionate in art. 138 lit. d din Legea nr. 85/2006 care sa atraga raspunderea personala a administratorului parat, prima instanta in mod gresit a admis cererile creditoarelor.