Actiune formulata de magistrati privind plata sporului anticoruptie. Competenta
Decizia nr.484/25.07.2006
Tribunalul Vaslui, prin sentinta civila nr. 1013/25.05.2006 a declinat competenta materiala de solutionare a actiunii civile formulata de reclamanta P.C.M in contradictoriu cu paratii Ministerul Justitiei, Curtea de Apel Iasi si Tribunalul Iasi, la Judecatoria Iasi.
In solutionarea exceptiei invocata din oficiu, instanta de prim grad a retinut urmatoarele:
In speta, reclamanta solicita acordarea unor despagubiri, respectiv al sporului de 40%, motivand ca a fost discriminata in raport cu colegii care beneficiau de acesta in baza actelor normative in vigoare la acea data.
Referitor la pretentiile reclamantei, tribunalul retine ca acestea nu decurg dintr-o aplicare gresita a prevederilor legale sau un refuz al angajatorului de a face plata ca sa poata fi considerat un conflict obisnuit de munca.
De asemenea, temeiul de drept invocat este O.G. nr. 137/2000 privind combaterea discriminarii. Aceste dispozitii normative prevad ca in toate cazurile de discriminare "persoanele discriminate au dreptul sa pretinda despagubiri proportional cu prejudiciul suferit precum si restabilirea situatiei anterioare discriminarii sau anularea situatiei create prin discriminare, potrivit dreptului comun".
In aceste conditii instanta a calificat actiunea reclamantilor o actiune in despagubiri fundamentata pe dispozitiile art. 21 alin. 1 din O.G. nr. 137/2000.
Conform art. 21 alin. 2 din acelasi act normativ cererea de despagubiri se solutioneaza de instantele de drept comun.
Impotriva hotararii pronuntata de Tribunalul Vaslui a declarat recurs reclamanta P.C.M, intemeiat pe art. 304 ind. 9 Cod procedura civila si 304 ind. 9 Cod procedura civila, invocand aplicarea gresita a legii in stabilirea competentei materiale a instantei de prim grad.
In dezvoltarea motivului de recurs se sustine ca actiunea formulata este un conflict de munca, in cauza fiind aplicabile dispozitiile art. 295 raportat la art. 281 si art. 283 alin. 1 lit. c din Codul muncii, competenta revenind Tribunalului Vaslui - completul specializat in conflicte de munca si asigurari sociale.
Recursul este intemeiat pentru urmatoarele considerente:
In conformitate cu art. 295 alin. 1 Codul muncii "Prevederile prezentului cod se aplica cu titlu de drept comun si acelor raporturi juridice de munca neintemeiate pe un contract individual de munca, in masura in care reglementarile speciale nu sunt complete si aplicarea lor nu este incompatibila cu specificul raporturilor de munca respective".
In consecinta, Codul muncii se aplica si raporturilor de munca ale magistratilor, intrucat reglementarile speciale, intre care Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciara, Legea nr. 303/2004 privind statutul judecatorilor si procurorilor nu sunt complete.
In conformitate cu art. 74 din Legea nr. 303/2004 pentru activitatea desfasurata, judecatorii si procurorii au dreptul la remuneratie, drepturile salariale nu pot fi diminuate decat in cazurile prevazute de lege, iar legea speciala stabileste salarizarea. Obiectul actiunii indicat in cererea de chemare in judecata il constituie acordarea "drepturilor salariale", in procentul indicat, pe diferite perioade, diferentiate in aplicarea art. 28 alin. 4 din O.U.G. nr. 43/2002 si art. 24 alin. 4 din Legea nr. 508/2004, acte normative care prevad ca procurorii si judecatorii beneficiaza de un spor la indemnizatia de incadrare bruta lunara.
Cum indemnizatia si sporurile sunt elemente componente ale drepturilor salariale ale magistratilor (art. 74 din Legea nr. 303/2004), actiunea calificata de tribunal ca o cerere de "despagubiri", nu este data in competenta de solutionare a judecatoriei ca instanta de prim grad.
Curtea a retinut ca drepturile solicitate sunt de natura salariala, fiind aplicabile dispozitiile dreptului comun in materia raportului juridic de dreptul muncii.
In raport de dispozitiile art. 295 alin. 2 din Codul muncii, coroborate cu art. 2 pct. 1 lit. c din Codul de procedura civila si ale art. 82 din Legea nr. 168/1999 privind conflictele de munca, competenta in prima instanta revine tribunalului.
La stabilirea si la acordarea salariului, conform art. 154 alin. 3 din Codul muncii, cat si a reglementarilor speciale (Legea nr. 303/2004, O.U.G. nr. 27/2006) pentru magistrati este interzisa orice discriminare, intre care si cele privind functia indeplinita, pe faze procesuale.
Imprejurarea ca si alte acte normative, intre care O.G. nr. 137/2000 reglementeaza dreptul la despagubiri al persoanelor discriminate, precum si restabilirea situatiei anterioare discriminarii sau anularea situatiei create prin discriminare, nu impune competenta instantei de drept comun conform art. 21 alin. 1 din actul normativ mentionat.
Curtea a avut in vedere ca sporul solicitat este un element al "dreptului de salarizare" definit si acordat printr-o reglementare speciala pentru o anumita categorie de persoane, aflate intr-un raport de munca ce impune actiuni in despagubire, incadrandu-se in conflict de munca.
Astfel fiind, nu ne aflam in fata unei "simple actiuni in pretentii", cum s-a sustinut prin intampinare si motivarea exceptiei de Ministerul Justitiei, ci a unui conflict de munca reglementat sub aspectul procesual prin Codul muncii, Legea nr. 168/1999 si art. 2 pct. 2 lit. c din Codul de procedura civila.
Pentru considerentele expuse, instanta a retinut aplicarea gresita a legii de tribunal, a casat hotararea si a trimis cauza spre rejudecare aceleiasi instante, conform art. 312 Cod procedura civila si Legii nr. 168/1999.