1.Tardivitatea emiterii deciziei de sanctionare de catre angajator. Exceptie peremtorie si absoluta
In cazul in care angajatorul emite decizia de aplicare a sanctiunii disciplinare, inclusiv cea a desfacerii contractului de munca, peste termenul prevazut de art. 268 alin. 1 din Codul muncii, instanta poate invoca din oficiu exceptia tardivitatii emiterii deciziei.
(Decizia nr. 17/12.01.2007)
Contestatorul S.V. a chemat in judecata pe intimata S.C. ""S.R.L. solicitand anularea deciziei de desfacere disciplinara a contractului individual de munca, invocand faptul ca neprezentarea la serviciu in zilele de 22.04. si 25.04. nu reprezentau o abatere disciplinara grava care sa conduca automat la concedierea sa.
Tribunalul Iasi, prin sentinta nr. 2367/01.11.2006 a admis contestatia si a dispus anularea deciziei de concediere, invocand din oficiu exceptia tardivitatii emiterii acestei decizii in raport de dispozitiile art. 268 alin. 1 C. muncii.
Recurand hotararea astfel pronuntata, angajatorul a sustinut ca in mod gresit instanta de fond a invocat din oficiu aceasta exceptie intrucat sanctiunea fiind nulitatea relativa, exceptia poate fi invocata doar de partea careia i s-a pricinuit o vatamare.
Recursul este nefondat.
Astfel, decizia de concediere nr. 169/23.06.2006 a fost comunicata contestatorului S.V. la data de 10.07.2006 , asa cum rezulta din confirmarea de primire aflata la fila 62 dosar fond.
La termenul din 09.08.2006 acesta a precizat in fata instantei ca intelege sa conteste si decizia de desfacere a contractului de munca emisa pe parcursul desfasurarii procesului, cererea scrisa in acest sens fiind depusa ulterior, la 07.09.2006.
In atare conditii, nu se poate retine tardivitatea formularii contestatiei impotriva deciziei de concediere, aceasta incadrandu-se in termenul de 30 zile prevazut de art. 283 al. 1 lit. a Cod muncii.
Cat priveste tardivitatea emiterii deciziei de concediere aceasta a fost corect invocata din oficiu de catre prima instanta.
Conform art. 268 al. 1 Codul muncii, angajatorul dispune aplicarea sanctiunii disciplinare (inclusiv cea prevazuta de art. 264 al. 1 lit. f Codul muncii - desfacerea disciplinara a contractului de munca) printr-o decizie in forma scrisa, in termen de 30 zile calendaristice de la data luarii la cunostinta despre savarsirea abaterii disciplinare, dar nu mai tarziu de 6 luni de la data savarsirii faptei.
Este adevarat ca in alin. 2 al art. 268 Codul muncii, se prevad mentiunile obligatorii din decizia de sanctionare disciplinara sub sanctiunea nulitatii absolute.
Termenul prevazut de art. 268 al. 1 Codul muncii este insa un termen de prescriptie, astfel incat gresit invoca recurenta nulitatea relativa a acestei dispozitii legale si incidenta prevederilor art. 304 pct. 5 si 9 Cod procedura civila.
Curgerea termenului de 30 de zile calendaristice, calculate in conformitate cu art. 101 alin. 1 Cod procedura civila, conduce la prescrierea dreptului angajatorului de a aplica sanctiuni disciplinare.
Daca intervine totusi sanctionarea, aceasta va fi nelegala.
In literatura de specialitate si practica judiciara s-a stabilit in mod constant ca exceptia tardivitatii emiterii deciziei de sanctionare cu depasirea termenului prev. de art. 268 al. 1 Codul muncii este peremptorie si absoluta, astfel incat in mod corect a fost invocata din oficiu de instanta de fond.