DECIZIE nr. 425/2025

Dosar nr. 956/1/2025

Mariana Constantinescu - vicepreședintele Înaltei Curți de Casație și Justiție - președintele completului

Beatrice Ioana Nestor - pentru președintele Secției I civile

Adina Oana Surdu - președintele Secției a II-a civile

Elena Diana Tămagă - președintele Secției de contencios administrativ și fiscal

Simona Lala Cristescu - judecător la Secția I civilă

Denisa Livia Băldean - judecător la Secția I civilă

Mariana Hortolomei - judecător la Secția I civilă

Irina Alexandra Boldea - judecător la Secția I civilă

Mihaela Glodeanu - judecător la Secția I civilă

Roxana Popa - judecător la Secția a II-a civilă

Ruxandra Monica Duță - judecător la Secția a II-a civilă

Virginia Florentina Duminecă - judecător la Secția a II-a civilă

George Bogdan Florescu - judecător la Secția a II-a civilă

Petronela Iulia Nițu - judecător la Secția a II-a civilă

Gabriela Elena Bogasiu - judecător la Secția de contencios administrativ și fiscal

Alina Nicoleta Ghica-Velescu - judecător la Secția de contencios administrativ și fiscal

Ștefania Dragoe - judecător la Secția de contencios administrativ și fiscal

Ionel Florea - judecător la Secția de contencios administrativ și fiscal

Bogdan Cristea - judecător la Secția de contencios administrativ și fiscal

1. Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept este legal constituit, conform dispozițiilor art. 520 alin. (8) din Codul de procedură civilă și ale art. 35 alin. (1) din Regulamentul privind organizarea și funcționarea administrativă a Înaltei Curți de Casație și Justiție, aprobat prin Hotărârea Colegiului de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 20/2023, cu modificările și completările ulterioare (Regulamentul).

2. Ședința este prezidată de doamna judecător Mariana Constantinescu, vicepreședintele Înaltei Curți de Casație și Justiție.

3. La ședința de judecată participă doamna magistrat-asistent Elena-Mădălina Ivănescu, desemnată în conformitate cu dispozițiile art. 36 din Regulament.

4. Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a luat în examinare sesizarea formulată de Curtea de Apel Pitești - Secția I civilă în Dosarul nr. 607/90/2024.

5. Magistratul-asistent prezintă referatul cauzei, arătând că la dosar a fost depus raportul întocmit de judecătorii-raportori, ce a fost comunicat părților, conform dispozițiilor art. 520 alin. (10) din Codul de procedură civilă, iar părțile nu au depus puncte de vedere cu privire la chestiunea de drept.

6. Constatând că nu sunt chestiuni prealabile, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept rămâne în pronunțare asupra sesizării în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile.

ÎNALTA CURTE,

deliberând asupra chestiunii de drept cu care a fost sesizată, constată următoarele:

I. Titularul și obiectul sesizării

7. Prin Încheierea din 10 aprilie 2025, pronunțată în Dosarul nr. 607/90/2024, Curtea de Apel Pitești - Secția I civilă a dispus, în temeiul dispozițiilor art. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024 privind unele măsuri pentru soluționarea proceselor privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, precum și a proceselor privind prestații de asigurări sociale ( Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024 ), sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile, prin care să se dea o rezolvare de principiu cu privire la interpretarea dispozițiilor art. 30 alin. (1) lit. i) și alin. (4^4) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificările și completările ulterioare, referitor la existența posibilității ca instanța să verifice temeinicia încadrării acordate prin adeverință de către angajator a activității prestate de salariat, ca fiind dintre cele enumerate la art. 30 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 263/2010.

8. Sesizarea a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la 5 mai 2025 cu nr. 956/1/2025, termenul de judecată fiind stabilit la 24 noiembrie 2025.

II. Dispozițiile legale supuse interpretării

9. Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificările și completările ulterioare ( Legea nr. 263/2010 )

Articolul 30

(1) În sensul prezentei legi, locurile de muncă în condiții speciale sunt cele din: (…) i)

activitățile de producție, mentenanță și asimilate din unitățile de producție a energiei electrice în termocentralele pe bază de cărbune, incluzând și unitățile de extracție a cărbunelui, pentru personalul implicat direct și nemijlocit în utilizarea procedeelor și utilajelor specifice producției energiei electrice și extracției cărbunelui;“ - litera a fost introdusă prin Legea nr. 197/2021 pentru modificarea și completarea Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice ( Legea nr. 197/2021 ).

(4^4) Este asimilată stagiului de cotizare în condiții speciale de muncă perioada anterioară datei de 1 aprilie 2001, în care salariații au desfășurat activități dintre cele prevăzute la alin. (1) lit. i), în locurile de muncă încadrate conform legislației anterioare în grupa I și/sau grupa a II-a de muncă.“ - alineat introdus prin Legea nr. 74/2022 pentru completarea art. 30 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice ( Legea nr. 74/2022 )

10. Alte norme de drept relevante – Art. 158 din Legea nr. 263/2010

(3^2)

În situația în care perioadele de vechime în muncă realizate în grupa I și/sau a II-a de muncă nu sunt înregistrate în carnetul de muncă sau înregistrarea acestor perioade este efectuată incorect ori incomplet, dovada acestora se poate face cu adeverințe eliberate de către angajatori sau deținătorii legali de arhive.

(4) Adeverințele care atestă încadrarea persoanelor în fostele grupe I și/sau a II-a de muncă sunt valorificate numai în situația în care au fost emise conform legii, pe baza documentelor verificabile întocmite anterior datei de 1 aprilie 2001.

(5) Prin documente verificabile se înțelege: actul administrativ de nominalizare a persoanelor încadrate în grupe superioare de muncă sau, în lipsa acestuia, actul administrativ privind încadrarea locurilor de muncă/activităților/categoriilor profesionale în grupe superioare de muncă; contractul individual de muncă; contractul colectiv de muncă; decizii interne; act administrativ de modificare a locului de muncă sau a sarcinilor de serviciu; extras din statele de plată din care să rezulte secția/atelierul/locul de muncă, precum și orice alte documente justificative.

(6) În situația în care există suspiciuni cu privire la legalitatea încadrării activității în grupele I și/sau a II-a de muncă, angajatorii sau orice alți deținători legali de arhive sunt obligați să pună la dispoziția Casei Naționale de Pensii Publice și/sau a caselor teritoriale de pensii, după caz, la solicitarea acestora, documentele întocmite anterior datei de 1 aprilie 2001 pe baza cărora s-au eliberat adeverințele care atestă încadrarea persoanelor în fostele grupe I și/sau a II-a de muncă, în vederea verificării respectării legislației în domeniu.

(7) În situația în care, ca urmare a verificărilor prevăzute la alin. (6), se constată încălcări ale legislației privind încadrarea în grupe superioare de muncă sau nu sunt prezentate documentele care au stat la baza eliberării adeverințelor, perioadele respective sunt valorificate ca vechime în muncă/stagiu de cotizare în condiții normale de muncă.

– Art. 165^1 din Legea nr. 263/2010 - „Adeverințele eliberate de angajatori sau de către deținătorii legali de arhive, precum și documentele necesare stabilirii și/sau recalculării drepturilor de pensie emise potrivit dispozițiilor legale în vigoare se certifică prin ștampilă și semnătură olografă a conducătorului entității sau a persoanei delegate în acest sens.“

11. Normel e de aplicare a prevederilor Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 257/2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 214 din 28 martie 2011, cu modificările și completările ulterioare (Normele de aplicare a Legii nr. 263/2010 )

Articolul 6

(1) În situațiile în care, pentru anumite perioade de după data de 31 martie 2001, stagiul de cotizare în sistemul public de pensii, respectiv veniturile asigurate pe baza cărora se determină punctajul lunar, nu pot fi dovedite prin declarația nominală de asigurare, persoana în cauză poate prezenta casei teritoriale/sectoriale de pensii competente alte documente doveditoare, întocmite în condițiile legii.

Articolul 123

(1) Se asimilează stagiilor de cotizare în condiții speciale perioadele anterioare datei de 1 aprilie 2001, în care asigurații au desfășurat activități dintre cele prevăzute în anexa nr. 2 la lege, pe durata programului normal de lucru din fiecare lună, numai în locurile de muncă avizate în condiții speciale din cadrul unităților prevăzute în anexa nr. 3 la lege, activități încadrate, potrivit legislației anterioare acestei date, în grupa I de muncă.

(2) Dovedirea acestor stagii de cotizare se face cu carnetul de muncă, completat potrivit prevederilor Decretului nr. 92/1976 privind carnetul de muncă, și/sau cu adeverințe eliberate, potrivit legii, de angajatorul la care a lucrat persoana respectivă sau, după caz, de instituția care a preluat arhivele acestuia. Modelul adeverinței este prezentat în anexa nr. 12. (…)

(5) Adeverințele întocmite în conformitate cu prevederile Ordinului ministrului muncii, solidarității sociale și familiei nr. 572/2006 pentru aprobarea Normelor tehnice de aplicare a prevederilor Legii nr. 226/2006 privind încadrarea unor locuri de muncă în condiții speciale, până la intrarea în vigoare a legii, vor putea fi valorificate la stabilirea și recalcularea drepturilor de pensie dacă îndeplinesc condițiile de fond și formă prevăzute de acesta.

Articolul 125

Angajatorii sau orice alți deținători de arhive sunt direct răspunzători, în condițiile legii, de legalitatea, exactitatea și corectitudinea datelor, elementelor și informațiilor pe care le înscriu, în baza documentelor deținute, în adeverințele pe care le eliberează în vederea stabilirii, recalculării sau revizuirii drepturilor de pensie.

Articolul 126

(1) Adeverințele prin care se atestă faptul că în anumite perioade, anterioare datei de 1 aprilie 2001, persoanele și-au desfășurat activitatea în locuri de muncă încadrate în grupele I și/sau a II-a de muncă se întocmesc potrivit modelului prevăzut în anexa nr. 14, numai pe baza documentelor, verificabile, aflate în evidențele angajatorilor sau ale deținătorilor legali de arhive.

(6) Pentru a putea fi valorificată, adeverința menționată la alin. (1) se completează în mod obligatoriu la toate rubricile prevăzute.

III. Expunerea succintă a procesului în cadrul căruia a fost invocată chestiunea de drept

12. Prin contestația formulată împotriva Deciziei nr. aaaaa/2.02.2024 emise de Casa Județeană de Pensii Vâlcea (CJP Vâlcea) privind respingerea pensiei pentru limită de vârstă (Decizia nr. aaaaa/2.02.2024), înregistrată pe rolul Tribunalului Vâlcea - Secția I civilă la 20.02.2024 cu nr. 607/90/2024, reclamanta AB, în contradictoriu cu pârâta CJP Vâlcea, a solicitat ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună: (i) anularea Deciziei nr. aaaaa/2.02.2024 privind respingerea solicitării de acordare a dreptului la pensie pentru limită de vârstă; (ii) obligarea pârâtei la emiterea unei noi decizii privind acordarea pensiei, prin care, prin efectul asimilării în condiții speciale de muncă potrivit art. 30 alin. (1) lit. i) și alin. (4^4) din Legea nr. 263/2010, să valorifice și perioada ce rezultă din adeverințele nr. bbbb/21.07.2023 eliberată de Societatea Complexul Energetic Oltenia - S.A. (Adeverința nr. bbbb/21.07.2023) și nr. ccccc/31.07.2023 eliberată de Societatea „CET Govora“ - S.A. Râmnicu Vâlcea (Adeverința nr. ccccc/31.07.2023); (iii) să se constate că stagiul complet de cotizare la care este îndreptățită este de 25 ani, prin valorificarea perioadei cuprinse în adeverințele amintite, perioadă lucrată în condițiile art. 30 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 263/2010; (iv) obligarea pârâtei să aplice dispozițiile art. 56 alin. (3) lit. d) și art. 56^2 din Legea nr. 263/2010, așa cum a fost modificată prin Legea nr. 197/2021 și Legea nr. 74/2022, respectiv să determine punctajul mediu anual cu utilizarea unui stagiu complet de cotizare de 25 de ani și să acorde majorarea prevăzută la art. 100 din Legea nr. 263/2010, respectiv majorarea cu 50% a punctajelor lunare realizate în perioada asimilată în condiții speciale din adeverințele amintite.

13. În motivarea contestației, reclamanta a susținut, în esență, că pârâta nu a înțeles să includă în categoria activităților desfășurate în condiții speciale de muncă, în condițiile legii, activitățile de producție, mentenanță și asimilate în unitățile de producție a energiei electrice în termocentrale pe bază de cărbune, incluzând și unitățile de extracție a cărbunelui pentru personalul implicat direct și nemijlocit în utilizarea procedeelor și utilajelor specifice producției energiei electrice și extracției cărbunelui, activități desfășurate de reclamantă începând cu data de 30.09.1986 până în prezent, reieșind astfel un cuantum al punctajului anual mult mai mic decât cel corect.

14. Pârâta CJP Vâlcea a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea contestației, ca neîntemeiată, arătând că respingerea cererii de acordare a drepturilor de pensie pentru limită de vârstă, formulată de reclamantă, s-a datorat faptului că, la data formulării cererii, reclamanta nu îndeplinea condițiile de acordare a pensiei pentru limită de vârstă nici în temeiul art. 55 din Legea nr. 263/2010 și nici al art. 56^2 alin. (1) din același act normativ, astfel cum a fost interpretat prin Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii nr. 2 din 13 martie 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 371 din 2 mai 2023 (Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii nr. 2/2023 ), întrucât, la data emiterii deciziei contestate, contestatoarea nu a făcut dovada că a realizat un stagiu de cotizare de 30 de ani în locurile de muncă prevăzute la art. 30 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 263/2010, iar, la data depunerii cererii (1.08.2023), contestatoarea avea vârsta de 53 de ani și 1 lună. S-a mai arătat că emitenții adeverințelor nr. bbbb/21.07.2023 și nr. ccccc/31.07.2023 au refuzat să pună la dispoziția pârâtei documentele solicitate în temeiul art. 158 alin. (7) din Legea nr. 263/2010, motiv pentru care nu au fost valorificate adeverințele sus-menționate. Suspiciunea că activitatea desfășurată în perioada 30.09.1986-31.07.2023 nu poate fi asimilată stagiului realizat în condiții speciale prevăzut de art. 30 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 263/2010 a fost generată de faptul că angajatorul nu a încadrat această activitate în condiții speciale nici după data de 22 iulie 2021, dată de la care a intrat în vigoare Legea nr. 197/2021, prin care a fost introdus art. 30 alin. (1) lit. i) în Legea nr. 263/2010.

15. Prin Sentința civilă nr. 2.603/2024 din 7 octombrie 2024, Tribunalul Vâlcea - Secția I civilă a admis în parte contestația formulată împotriva Deciziei nr. aaaaa/2.02.2024, a anulat decizia emisă de CJP Vâlcea și a obligat pârâta: (i) să emită o nouă decizie, aplicând reducerea vârstei standard de pensionare cu 13 ani și un stagiu complet de cotizare de 25 de ani, prin valorificarea perioadelor lucrate în condițiile art. 30 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 263/2010, conform adeverințelor nr. bbbb/21.07.2023 și nr. ccccc/31.07.2023; (ii) să recalculeze pensia contestatoarei prin majorarea punctajelor lunare cu 50% pentru perioada lucrată în grupa a II-a de muncă, pentru perioada 30.09.1986-23.10.1997, potrivit mențiunilor de la punctul 50 din carnetul de muncă și adeverinței nr. bbbb/21.07.2023, asimilate condițiilor speciale prevăzute la art. 30 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 263/2010, precum și pentru activitățile din categoria celor menționate la art. 30 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 263/2010, ulterioare datei de 1.04.2001, conform adeverințelor nr. bbbb/21.07.2023 și nr. ccccc/31.07.2023, fiind respinsă în rest cererea de majorare a punctajelor lunare cu 50%, pentru perioada ulterioară datei de 23.10.1997 și până la data de 1.04.2001, precum și cererea contestatoarei de obligare a intimatei la plata cheltuielilor de judecată.

16. În motivarea acestei hotărâri s-a reținut aplicarea obligatorie a Deciziei Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii nr. 2/2023. Astfel, s-a constatat că reclamanta întrunește condiția esențială de a fi lucrat efectiv peste 30 de ani în activitățile menționate în cuprinsul adeverințelor nr. bbbb/21.07.2023 și nr. ccccc/31.07.2023, potrivit art. 30 alin. (1) lit. (i) din Legea nr. 263/2010, indiferent de condițiile în care a fost încadrată activitatea de către angajator/fostul angajator, conform legislației anterioare, și indiferent de tipul contribuției de asigurări sociale datorate de angajator/fostul angajator.

17. Tribunalul a apreciat că refuzul de valorificare a perioadei ulterioare datei de 1.04.2001 ca activitate profesională desfășurată în locuri de muncă în condiții speciale nu este justificat, întrucât încadrarea activităților desfășurate între cele prevăzute la art. 30 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 263/2010 s-a realizat de angajator prin actul emis, care răspunde pentru corectitudinea acestor date potrivit dispozițiilor art. 125 din Normele de aplicare a Legii nr. 263/2010.

18. Împotriva Sentinței civile nr. 2.603/2024 din 7 octombrie 2024, pronunțată de Tribunalul Vâlcea - Secția I civilă, a declarat apel pârâta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând, în esență, faptul că din adeverința emisă de angajator, care a refuzat să depună și documentele primare în baza cărora a fost emisă, nu rezultă că reclamanta a desfășurat direct și nemijlocit activitate în utilizarea procedeelor și utilajelor specifice producției energiei electrice și extracției cărbunelui.

19. Intimata-contestatoare a formulat întâmpinare la apelul introdus de CJP Vâlcea, prin care a solicitat respingerea, ca nefondat, a apelului și menținerea sentinței civile pronunțate de instanța de fond, ca fiind legală și temeinică.

20. Curtea de apel judecă într-o cauză dintre cele prevăzute de art. 1 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024.

IV. Motivele reținute de titularul sesizării cu privire la admisibilitatea procedurii

21. Prin Încheierea de ședință din 10 aprilie 2025, instanța de trimitere a reținut că sesizarea este admisibilă, fiind îndeplinite condițiile cumulative prevăzute de art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, respectiv: (i) curtea de apel este învestită cu soluționarea cauzei în ultimă instanță (judecarea apelului formulat într-un litigiu în materia conflictelor de asigurări sociale); (ii) de lămurirea modului de interpretare a dispozițiilor art. 30 alin. (1) lit. i) și alin. (4^4) din Legea nr. 263/2010, referitor la existența posibilității ca instanța să verifice temeinicia încadrării acordate prin adeverință de către angajator a activității prestate de salariat, ca fiind dintre cele enumerate la art. 30 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 263/2010, depinde soluționarea pe fond a cauzei; în dovedirea îndeplinirii acestei condiții s-a precizat că, în cazul în care se vor interpreta prevederile legale menționate în sensul că există posibilitatea ca instanța să verifice temeinicia încadrării activității prestate de salariat ca fiind dintre cele enumerate la art. 30 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 263/2010, acordate prin adeverință de către angajator, soluția în cauză va duce la cercetări suplimentare cu administrarea de probe suplimentare, iar, dacă se va aprecia în sens contrar, va trebui reevaluată practica caselor de pensii; (iii) problema de drept enunțată este nouă, constatându-se că asupra acesteia Înalta Curte de Casație și Justiție nu a statuat printr-o altă hotărâre prealabilă anterioară (până la data de 10.04.2025); (iv) cauzele de această natură nu ajung pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, fiind soluționate definitiv în fața curților de apel - conflicte de asigurări sociale; (v) chestiunea de drept supusă dezlegării nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare, conform evidențelor Înaltei Curți de Casație și Justiție, consultate la 10.04.2025.

V. Punctele de vedere ale părților cu privire la dezlegarea chestiunii de drept

22. Prin punctul de vedere exprimat oral în cadrul ședinței de judecată, intimata-reclamantă a apreciat că nu se impune sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru lămurirea chestiunii de drept puse în discuție la termenul de judecată din data de 26.03.2025, întrucât, față de practica judiciară în această materie și față de poziția adoptată inclusiv de către Curtea de Apel Pitești, dar și de celelalte instanțe, rezultă că nu este îndeplinită condiția existenței unei chestiuni de drept care să fie supusă dezlegării, lipsind oportunitatea formulării acestei sesizări.

23. Apelanta-intimată CJP Vâlcea nu a înaintat un punct de vedere cu privire la chestiunea de drept supusă dezlegării.

VI. Punctul de vedere al completului care a formulat sesizarea cu privire la dezlegarea chestiunii de drept

24. Titularul sesizării apreciază că instanța de judecată, în măsura învestirii în acest sens (existența criticii), are posibilitatea să verifice temeinicia încadrării activității prestate de salariat, acordate prin adeverință de către angajator, ca fiind dintre cele enumerate la art. 30 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 263/2010, putând aplica prin analogie și prevederile art. 158 alin. (3^2 )-( 7) din același act normativ.

25. Instanța de trimitere mai precizează că, deși dispozițiile menționate anterior impun ca verificarea să se efectueze cu privire la legalitatea încadrării activității în grupele I și/sau a II-a de muncă, se constată că prevederile art. 30 alin. (4^4) din Legea nr. 263/2010 au fost introduse prin Legea nr. 74/2022, iar legiuitorul nu a reușit să normeze și o modalitate de verificare a asimilării stagiului de cotizare în condiții speciale de muncă.

26. O soluție contrară ar limita instanțele la a constata doar existența unei adeverințe emise de angajator, chiar și în condițiile în care angajatorul nu a efectuat o încadrare corectă sau nu a verificat activitatea salariaților, și ar obliga la valorificarea acesteia.

27. De asemenea, lipsa unei prevederi speciale de genul celei menționate în cuprinsul art. 158 alin. (3^2 )-(7) din Legea nr. 263/2010 nu presupune că adeverința nu ar putea fi verificată pe baza documentelor primare.

VII. Jurisprudența instanțelor naționale în materie

28. Din răspunsurile transmise de către instanțele consultate au rezultat două opinii asupra chestiunii de drept.

29. Într-o primă orientare jurisprudențială, în interpretarea dispozițiilor art. 30 alin. (1) lit. i) și alin. (4^4) din Legea nr. 263/2010, s-a reținut că instanța de judecată nu are posibilitatea de a verifica temeinicia încadrării activității prestate de salariat, acordate prin adeverință de către angajator, ca fiind dintre cele enumerate la art. 30 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 263/2010, fiind invocate argumentele ce urmează.

30. Angajatorii sunt singurii abilitați să ateste condițiile desfășurării activității de către salariat, în condițiile art. 158 alin. (4) din Legea nr. 163/2010, care sunt aplicabile prin analogie și în privința forței probante a adeverințelor eliberate în baza Legii nr. 74/2022, asumându-și răspunderea pentru mențiunile din adeverință care sunt valabile până la anularea lor.

31. În acest sens au fost invocate prevederile art. 125 din Normele de aplicare a Legii nr. 263/2010, arătându-se că, în acest caz, nu există dispoziții speciale, precum cele ale art. 158 alin. (3^2 )-( 7) din Legea nr. 263/2010, care să permită efectuarea de verificări cu privire la legalitatea încadrării activității în grupele I și/sau a II-a de muncă. De asemenea, s-a făcut trimitere la Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii nr. 2/2023 și la deciziile Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept nr. 28 din 3 iunie 2024, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 669 din 12 iulie 2024 ( Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept nr. 28/2024 ), și nr. 89 din 25 noiembrie 2024, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1291 din 20 decembrie 2024 ( Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept nr. 89/2024 ).

32. Chiar dacă, în calitate de autoritate care administrează sistemul public de pensii, casa teritorială de pensii are o competență legală de verificare a documentației necesare valorificării documentelor prezentate de parte, controlul exercitat în procedura de stabilire sau de recalculare a drepturilor de pensie nu poate avea ca efect recalificarea activității desfășurate și refuzul recunoașterii atestărilor angajatorului.

33. Potrivit unui punct de vedere nuanțat comunicat de către o curte de apel, verificarea temeiniciei încadrării activităților în condiții speciale, deși nu poate fi exclusă de plano din orice litigiu, în funcție de particularitățile speței, depășește standardul probatoriu adecvat, necesar și suficient în cadrul litigiilor de asigurări sociale, întrucât astfel de verificări, în cele mai multe cazuri, nu ar putea fi realizate în mod efectiv, dincolo de o ipotetică serie de aprecieri in abstracto, de către instanța de judecată, ca urmare a intervalului foarte mare de timp scurs între data prestării activităților și data efectuării verificărilor. Prin raportare la art. 158 alin. (6) din Legea nr. 263/2010, rezultă că legea stabilește cine, din perspectivă instituțională, poate cere astfel de lămuriri, prevederea legală urmărind ca aceste verificări să fie realizate, iar aspectele neclare lămurite, în cazul în care subzistă reale dubii, în etapa administrativă de calculare sau de recalculare a unor drepturi de pensie. Luând în calcul și dispozițiile art. 124 și 126 din Normele de aplicare a Legii nr. 263/2010, ar rezulta că valorificarea adeverințelor ar trebui dispusă ori de câte ori acestea respectă cerințele de formă detaliate în cuprinsul anexei nr. 14 la normele antereferite, acestea fiind singurele condiții pentru a se conferi o valoare probatorie incontestabilă acestor înscrisuri. Cum în art. 30 alin. (1) lit. i) și în alin. (4^4) din Legea nr. 263/2010 sunt enumerate activități care atrag încadrarea în condiții speciale, iar nu funcții sau meserii, ceea ce determină încadrarea în condiții speciale sunt împrejurările concrete în care au fost desfășurate diferite meserii sau profesii ori exercitate felurite funcții, iar cunoașterea cea mai adecvată a acestor împrejurări de fapt o poate avea doar fostul angajator sau deținătorul fondului arhivistic care dispune de acele acte interne de natură să certifice desfășurarea activității în condiții speciale.

34. Într-o altă orientare jurisprudențială, în interpretarea dispozițiilor art. 30 alin. (1) lit. i) și alin. (4^4) din Legea nr. 263/2010, s-a reținut că instanța de judecată are posibilitatea de a verifica inclusiv temeinicia încadrării activității prestate de salariat, acordate prin adeverință de către angajator, ca fiind dintre cele enumerate la art. 30 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 263/2010, pentru argumentele ce urmează.

35. Adeverințele eliberate de angajatori sau de oricare alți deținători de arhive, în vederea stabilirii, recalculării sau revizuirii drepturilor de pensie, se emit în baza documentelor deținute, iar datele, elementele și informațiile înscrise în adeverințe trebuie să fie legale, exacte și corecte, fiind exclusiv cele rezultate din documentele deținute de emitenții adeverințelor.

36. Adeverința trebuie să ateste o situație preexistentă, ce rezultă dintr-unul sau mai multe documente deținute de unitate. Împrejurarea că emitentul adeverinței este direct răspunzător de legalitatea, exactitatea și corectitudinea datelor, elementelor și informațiilor pe care le înscrie în adeverință nu semnifică faptul că instanța de judecată este în imposibilitate de a verifica dacă cele atestate prin adeverințe corespund actelor ce au stat la baza emiterii acestora, ci stabilesc răspunderea emitentului adeverinței pentru înscrierea unor date, elemente, informații incorecte, inexacte, nelegale.

37. Din cuprinsul legilor nr. 197/2021 și nr. 74/2022 nu rezultă că legiuitorul a acordat angajatorilor competența de a stabili care anume activități și locuri de muncă îndeplinesc condițiile prevăzute de art. 30 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 263/2010.

38. Adeverința emisă de angajator nu are o forță probantă deplină, ci reprezintă, în fața caselor teritoriale de pensii, un înscris care poate fi infirmat prin restul probelor administrate, dovadă în acest sens fiind prevederile art. 158 alin. (4 )-( 7) din Legea nr. 263/2010, care, deși vizează corecta încadrare în grupele superioare de muncă, pot fi aplicate prin analogie situațiilor prevăzute de art. 30 alin. (1) lit. i) și de alin. (4^1), ce au fost reglementate ulterior adoptării Legii nr 263/2010, pentru care legiuitorul nu a reușit să normeze și o modalitate de verificare a asimilării stagiului în condiții speciale de muncă.

39. Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a comunicat faptul că, la nivelul Secției judiciare - Serviciul judiciar civil, nu se verifică, în prezent, practică judiciară în vederea promovării unui eventual recurs în interesul legii în problema de drept ce formează obiectul sesizării.

VIII. Jurisprudența Curții Constituționale

40. Art. 30 din Legea nr. 263/2010 și art. 158 din Legea nr. 263/2010 au făcut obiectul mai multor excepții de neconstituționalitate, Curtea Constituțională constatând că acestea sunt constituționale, în raport cu criticile invocate. În acest sens sunt: deciziile nr. 629 din 22 septembrie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1315 din 30 decembrie 2020; nr. 617 din 2 octombrie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 100 din 8 februarie 2019; nr. 615 din 2 octombrie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 82 din 1 februarie 2019; nr. 901 din 16 decembrie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 432 din 3 mai 2022; nr. 351 din 22 mai 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 889 din 22 octombrie 2018; nr. 601 din 12 iunie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 567 din 9 august 2012; nr. 225 din 9 mai 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 429 din 15 iulie 2013; nr. 446 din 13 iulie 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1108 din 11 decembrie 2023, și nr. 481 din 27 octombrie 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 185 din 3 martie 2023.

IX. Jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție

41. În mecanismele de unificare a practicii judiciare au fost identificate următoarele decizii relevante cu privire la problema de drept ce formează obiectul prezentei sesizări: –

Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii nr. 2 din 13 martie 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 371 din 2 mai 2023, prin care a fost admis recursul în interesul legii formulat de Colegiul de conducere al Curții de Apel Suceava și s-a stabilit că: „În interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 56^2 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, modificată și completată prin Legea nr. 197/2021, dispozițiile legale evocate recunosc ope legis o reducere a vârstei standard de pensionare cu 13 ani pentru persoanele care au realizat un stagiu de cotizare de 25 de ani, corespunzător activității desfășurate cel puțin 30 de ani în locurile de muncă prevăzute de art. 30 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, modificată și completată prin Legea nr. 197/2021, indiferent de condițiile în care a fost încadrată activitatea de angajator/fostul angajator, conform legislației anterioare, și indiferent de tipul contribuției de asigurări sociale datorate de angajator/fostul angajator.“;

– Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept nr. 89 din 25 noiembrie 2024, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1291 din 20 decembrie 2024, prin care: • a fost admisă în parte sesizarea Curții de Apel Pitești - Secția I civilă în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile și, în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 30 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 263/2010, s-a stabilit: „(…) drepturile de pensie deschise anterior intrării în vigoare a Legii nr. 197/2021 pot fi recalculate în condițiile art. 107 alin. (3) din Legea nr. 263/2010, cu acordarea tuturor beneficiilor specifice valorificării unui stagiu realizat în condiții speciale, cele referitoare la determinarea stagiului de cotizare, potrivit art. 56 alin. (1) lit. d), și la majorarea punctajelor lunare, conform art. 100 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 263/2010.“; • a fost respinsă, ca inadmisibilă, sesizarea Curții de Apel Pitești în ceea ce privește următoarea chestiune de drept: „Recalcularea drepturilor de pensie, potrivit art. II din Legea nr. 351/2022, permite acordarea tuturor beneficiilor prevăzute de Legea nr. 263/2010 pentru stagiul realizat în condiții speciale sau este limitată la beneficiul prevăzut de art. 56 alin. (3) lit. d) din Legea nr. 263/2010 ?“;

– Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept nr. 47 din 19 septembrie 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1042 din 27 octombrie 2022, prin care a fost respinsă, ca inadmisibilă, sesizarea formulată de Curtea de Apel Craiova - Secția litigii de muncă și asigurări sociale privind pronunțarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea următoarelor chestiuni de drept: • „Dacă dispozițiile art. 158 alin. (6) și (7) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificările și completările ulterioare, se aplică și în situația în care dovada vechimii în muncă în grupele de muncă se realizează în condițiile art. 158 alin. (3^1) din lege, cu carnetul de muncă.“; • „Dacă verificarea caracterului incorect sau incomplet al înregistrării în carnetul de muncă, în sensul art. 158 alin. (3^1) din lege, presupune și verificarea legalității încadrării activității în grupele I și/sau a II-a de muncă, în sensul art. 158 alin. (6) și (7) din Legea nr. 263/2010.“.

X. Raportul asupra chestiunii de drept

42. Judecătorii-raportori au apreciat că sesizarea în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile este inadmisibilă, întrucât nu sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024.

XI. Înalta Curte de Casație și Justiție

Asupra admisibilității sesizării

43. Prezenta sesizare a fost formulată în temeiul prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024, act normativ publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 559 din 14 iunie 2024.

44. Potrivit art. 1 alin. (1) din ordonanța de urgență menționată, actul normativ este aplicabil în procesele privind stabilirea și/sau plata drepturilor salariale ori de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice, inclusiv cele privind obligarea la emiterea actelor administrative sau privind anularea actelor administrative emise pentru acest personal sau/și cele privind raporturile de muncă și de serviciu ale acestui personal.

45.

Alin. (2) al aceluiași articol anterior indicat prevede că „Prezenta ordonanță de urgență se aplică și în procesele privind stabilirea și/sau plata drepturilor la pensie, inclusiv cele rezultate din actualizarea/recalcularea/revizuirea drepturilor la pensie sau/și cele privind alte prestații de asigurări sociale ale personalului prevăzut la alin. (1).“, iar alin. (3) stabilește că aceasta se aplică indiferent de natura și obiectul proceselor prevăzute la alin. (1) și (2), de calitatea părților ori de instanța competentă să le soluționeze.

46. Art. 2 alin. (1) stabilește că: „Dacă în cursul judecății proceselor prevăzute la art. 1, completul de judecată învestit cu soluționarea cauzei în primă instanță sau în calea de atac, verificând și constatând că asupra unei chestiuni de drept, de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei respective, Înalta Curte de Casație și Justiție nu a statuat și aceasta nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare, va solicita Înaltei Curți de Casație și Justiție să pronunțe o hotărâre prin care să se dea rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost sesizată“.

47. În preambulul ordonanței de urgență s-a arătat că, la elaborarea acestui act normativ, s-a ținut seama de „configurația actuală a mecanismului hotărârii prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept și de efectul obligativității hotărârii pe care o pronunță Înalta Curte de Casație și Justiție, în deplin acord cu îndatorirea sa constituțională de asigurare a aplicării și interpretării unitare a legii de către toate instanțele judecătorești din România“ și s-a apreciat că aplicarea acestor noi norme legale cu caracter special poate influența pozitiv activitatea instanțelor judecătorești, „în condițiile în care, încă dintr-o etapă incipientă, s-ar asigura clarificarea unor chestiuni dificile de drept“.

48. În contextul normativ expus, pentru a fi admisibilă sesizarea întemeiată pe dispozițiile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024, este necesară îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții de admisibilitate: (i) existența unei cauze aflate în curs de judecată, în primă instanță sau în calea de atac;

(ii) cauza să fie dintre cele prevăzute limitativ la art. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, respectiv să vizeze stabilirea și/sau plata drepturilor salariale/de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice, inclusiv obligarea la emiterea actelor administrative sau anularea actelor administrative emise pentru acest personal sau/și privind raporturile de muncă și de serviciu ale acestui personal, fie stabilirea și/sau plata drepturilor la pensie, inclusiv actualizarea/recalcularea/revizuirea drepturilor la pensie sau/și privind alte prestații de asigurări sociale ale personalului plătit din fonduri publice, indiferent de natura și obiectul proceselor, de calitatea părților ori de instanța competentă să le soluționeze;

(iii) existența unei chestiuni de drept de a cărei lămurire să depindă soluționarea pe fond a cauzei;

(iv) chestiunea de drept invocată să nu fi făcut obiectul unei statuări anterioare a Înaltei Curți de Casație și Justiție și nici obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare.

49. Verificându-se îndeplinirea cerințelor legale în raport cu elementele sesizării, rezultă că nu sunt îndeplinite exigențele procedurale menționate pentru declanșarea acestui mecanism prejudicial.

50. Astfel, se constată că obiectul litigiului îl reprezintă: anularea deciziei privind respingerea solicitării de acordare a dreptului la pensie pentru limită de vârstă și obligarea CJP Vâlcea la emiterea unei noi decizii privind acordarea pensiei, prin care, prin efectul asimilării în condiții speciale de muncă potrivit art. 30 alin. (1) lit. i) și alin. (4^4) din Legea nr. 263/2010, să fie valorificată și perioada ce rezultă din Adeverința nr. bbbb/21.07.2023 eliberată de Societatea Complexul Energetic Oltenia - S.A. și din Adeverința nr. ccccc/31.07.2023 eliberată de Societatea „CET Govora“ - S.A. Râmnicu Vâlcea, având în vedere faptul că reclamanta a desfășurat activități din categoria celor menționate la art. 30 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 263/2010, astfel cum a fost modificată și completată prin Legea nr. 197/2021 și Legea nr. 74/2022. Totodată, reclamanta solicită constatarea unui stagiu complet de cotizare de 25 de ani prin includerea acestor perioade, obligarea pârâtei să aplice dispozițiile art. 56 alin. (3) lit. d) și art. 56^2 din Legea nr. 263/2010, respectiv calcularea punctajului mediu anual raportat la un stagiu complet de 25 de ani, precum și acordarea majorării prevăzute de art. 100 din aceeași lege, constând în creșterea cu 50% a punctajelor lunare aferente perioadelor lucrate în condiții speciale.

51. Procesul se află în curs de soluționare pe rolul Curții de Apel Pitești - Secția I civilă, în calea de atac a apelului.

52. Reclamanta din dosarul aflat pe rolul instanței de sesizare a fost angajată, în perioadele 30.09.1986-22.03.2015 și 22.03.2015 - prezent, la Societatea Complexul Energetic Oltenia - S.A. și, respectiv, la Societatea „CET Govora“ - S.A. Râmnicu Vâlcea.

53. Societatea Complexul Energetic Oltenia - S.A. a fost înființată prin Hotărârea Guvernului nr. 1.024/2011 privind unele măsuri de reorganizare a producătorilor de energie electrică de sub autoritatea Ministerului Economiei, Comerțului și Mediului de Afaceri, prin înființarea Societății Comerciale Complexul Energetic Oltenia - S.A., publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 744 din 24 octombrie 2011 ( Hotărârea Guvernului nr. 1.024/2011 ), constituindu-se în conformitate cu prevederile Legii nr. 31/1990 [ art. 1 alin. (2) din Hotărârea Guvernului nr. 1.024/2011 ], prin fuziunea Societății Comerciale Complexul Energetic Craiova - S.A., Societății Comerciale Complexul Energetic Rovinari - S.A., Societății Comerciale Complexul Energetic Turceni - S.A. și a Societății Naționale a Lignitului Oltenia - S.A. [ art. 2 alin. (1) din Hotărârea Guvernului nr. 1.024/2011 ].

54. Prin art. 8 din hotărârea Guvernului mai sus evocată s-a prevăzut că „Proiectul de fuziune va conține prevederi privind personalul angajat la societățile comerciale care fuzionează potrivit prezentei hotărâri, în condițiile Legii nr. 53/2003 - Codul muncii, republicată, precum și dispoziții privind contractele colective de muncă“, fără nicio trimitere la vreun act normativ.

55. La data intrării în vigoare a Hotărârii Guvernului nr. 1.024/2011 a fost abrogată Hotărârea Guvernului nr. 56/2010 privind stabilirea unor măsuri pentru reorganizarea producătorilor de energie electrică și termică de sub autoritatea Ministerului Economiei, Comerțului și Mediului de Afaceri, prin înființarea Companiei Naționale Electra - S.A. și Companiei Naționale Hidroenergetica - S.A., publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 80 din 5 februarie 2010, cu modificările și completările ulterioare ( Hotărârea Guvernului nr. 56/2010 ), care, de asemenea, face trimitere la dispozițiile Legii nr. 53/2003 - Codul muncii, republicată, precum și la dispoziții privind contractele colective de muncă.

56. Potrivit Actului constitutiv al Societății Complexul Energetic Oltenia - S.A., rectificat conform Hotărârii nr. 1 din 17.07.2012 a Adunării generale extraordinare a acționarilor, cu modificările ulterioare: „Societatea este persoană juridică română, înființată ca societatea comercială pe acțiuni“ (articolul 2 - „Forma juridică a societății“); „Pentru îndeplinirea obiectului de activitate și în conformitate cu atribuțiile stabilite, Societatea utilizează sursele de finanțare constituite în conformitate cu legea, credite bancare și alte surse financiare“ (articolul 26 - „Finanțarea activității proprii“); „Salariații sunt angajați sau demiși în condițiile prezentului act constitutiv (…)“ (articolul 28 - „Personalul societății“); „Prevederile actului constitutiv se completează cu dispozițiile legale referitoare la societățile comerciale“ (articolul 36.1).

57. Rezultă, potrivit situației juridice relevate de succesiunea actelor normative menționate anterior, că Societatea Complexul Energetic Oltenia - S.A. este persoană juridică constituită sub forma societății pe acțiuni, în baza prevederilor Legii societăților nr. 31/1990, și că salarizarea personalului de execuție din cadrul acesteia este stabilită prin contractul colectiv de muncă, acest personal nefiind plătit din fonduri publice în baza Legii-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările și completările ulterioare ( Legea-cadru nr. 153/2017 ).

58. Art. 2 alin. (1) din Legea-cadru nr. 153/2017 prevede domeniul de aplicare a acestei legi, iar anexele, numerotate de la I la IX, indică personalul plătit din fonduri publice a cărui salarizare o reglementează în mod unitar, fără ca în cuprinsul acestora să se încadreze și personalul Societății Complexul Energetic Oltenia - S.A.

59. În ceea ce privește Societatea „CET Govora“ - S.A. Râmnicu Vâlcea, celălalt angajator al contestatoarei, se observă că și aceasta este persoană juridică română, având forma juridică de societate pe acțiuni, așa cum rezultă din statutul prevăzut în anexa nr. 2 la Hotărârea Guvernului nr. 759/1997 privind înființarea Societății Comerciale „CET Govora“ - S.A. Râmnicu Vâlcea prin reorganizarea Filialei Electrocentrale Govora din cadrul Regiei Autonome de Electricitate „Renel“, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 338 din 2 decembrie 1997, cu modificările ulterioare ( Hotărârea Guvernului nr. 759/1997 ).

60. Potrivit art. 1 din Hotărârea Guvernului nr. 759/1997, s-a aprobat „înființarea Societății Comerciale «CET Govora» - S.A. Râmnicu Vâlcea prin reorganizarea Filialei Electrocentrale Govora din cadrul Regiei Autonome de Electricitate «Renel», persoană juridică cu capital social integral de stat, societate pe acțiuni“, iar prin art. 1 din Hotărârea Guvernului nr. 1.005/2002 privind transferul, cu titlu gratuit, al pachetului integral de acțiuni al Societății Comerciale „CET Govora“ - S.A. Râmnicu Vâlcea în proprietatea privată a județului Vâlcea și în administrarea Consiliului Județean Vâlcea ( Hotărârea Guvernului nr. 1.005/2002 ) s-a aprobat „transferul, cu titlu gratuit, al pachetului integral de acțiuni al Societății Comerciale «CET Govora» - S.A. Râmnicu Vâlcea, (…), din proprietatea privată a statului și din administrarea Autorității pentru Privatizare și Administrarea Participațiilor Statului în proprietatea privată a județului Vâlcea și în administrarea Consiliului Județean Vâlcea“.

61. Articolul 22 din Statutul Societății „CET Govora“ - S.A. Râmnicu Vâlcea, referitor la personalul societății, prevede că „(…) Plata salariilor, a impozitelor pe acestea și a cotei pentru asigurări sociale se va face potrivit legii. Drepturile și obligațiile personalului societății comerciale sunt stabilite de către consiliul de administrație prin contractul colectiv de muncă.“

62. Se observă că personalul Societății „CET Govora“ - S.A. Râmnicu Vâlcea, de asemenea, nu este plătit din fonduri publice.

63. Din considerentele anterior expuse rezultă că pretențiile deduse judecății în cauza aflată în curs de soluționare nu se circumscriu stabilirii și/sau plății drepturilor la pensie ale personalului prevăzut la alin. (1) al art. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, nefiind, astfel, îndeplinite condițiile prevăzute de art. 1 și 3 din acest act normativ.

64. Pentru aceste considerente, în temeiul art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, cu referire la art. 521 din Codul de procedură civilă,

Respinge, ca inadmisibilă, sesizarea formulată de Curtea de Apel Pitești - Secția I civilă, în Dosarul nr. 607/90/2024, în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea următoarei chestiuni de drept: Interpretarea dispozițiilor art. 30 alin. (1) lit. i) și alin. (4^4) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificările și completările ulterioare, referitor la existența posibilității ca instanța să verifice temeinicia încadrării acordate prin adeverință de către angajator a activității prestate de salariat, ca fiind dintre cele enumerate la art. 30 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 263/2010.

Obligatorie, potrivit dispozițiilor art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 24 noiembrie 2025.

VICEPREȘEDINTELE ÎNALTEI CURȚI DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE

MARIANA CONSTANTINESCU

Magistrat-asistent,

Elena-Mădălina Ivănescu