SENTINȚĂ nr. 126/2024

Dosar nr. 44/43/2024

Completul compus din: Președinte: - Andreea Toma

Grefier: - Mariana Gabriela Oltean

Pe rol se află judecarea acțiunii formulate de reclamanta AAA, cu sediul, CF 12840761, în contradictoriu cu pârâții Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, cu sediul, și președintele Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, cu sediul, având ca obiect obligație de a face.

În lipsa părților.

Mersul dezbaterilor și susținerile pe fond ale reprezentantului reclamantei au fost consemnate în Încheierea de ședință din data de 12 septembrie 2024, care face parte integrantă din prezenta sentință, fiind amânată pronunțarea pentru data de 26 septembrie 2024, apoi pentru data de azi, 10 octombrie 2024, când, după deliberare, a pronunțat următoarea hotărâre.

CURTEA DE APEL,

deliberând asupra cauzei, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Curții de Apel Târgu Mureș la data de 13 februarie 2024, sub Dosarul nr. 44/43/2024, reclamanta AAA a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării și președintele Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, obligarea pârâților să modifice art. 11 alin. (1) lit. a) din normele adoptate prin Ordinul nr. 144/2008, în sensul solicitat de reclamantă prin petiția din data de 9.08.2023, precum și obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii, reclamanta arată că în data de 24.04.2023 a depus o petiție la CNCD prin care a reclamat mai multe fapte care contravin prevederilor OG nr. 137/2000. CNCD a adoptat Hotărârea nr. 279/2023 prin care a clasat cazul, cu motivarea că, în petiție, nu s-a indicat adresa de corespondență a persoanei reclamate, o condiție prevăzută la art. 11 alin. (1) lit. a) din normele adoptate prin Ordinul nr. 144/2008 emis de către al doilea pârât. Reclamanta este de părere că această condiție este nelegală și inoportună. La data de 9.08.2023, reclamanta a adresat o petiție pârâților, prin care a arătat aceste aspecte și a solicitat modificarea acelor norme.

În urma acestei petiții, reclamanta nu a primit niciun răspuns în termenul legal de 30 de zile. A revenit cu solicitarea de soluționare a petiției, iar în data de 19.10.2023 a primit Răspunsul nr. 6.238 prin care se refuză soluționarea în mod pozitiv a petiției, cu referire la o serie de aspecte care sunt nerelevante.

Prevederea criticată de reclamantă constituie adăugare la OG nr. 137/2000, ceea ce nu este permis. Pârâții aveau posibilitatea doar să concretizeze prevederile ordonanței, pentru a crea un cadru legal și propice soluționării petițiilor și nicidecum să formuleze în sarcina petiționarilor o cerință în plus. Astfel, rezultă nu numai că acea prevedere nu are bază legală, dar, mai mult, a fost adoptată cu încălcarea principiilor care stau la baza adoptării OG nr. 137/2000, respectiv încalcă chiar prevederile acelei ordonanțe.

În continuare, reclamanta apreciază că problema sesizată are relevanță în sensul că au existat și există și în prezent cazuri pe rolul instanțelor în care CNCD invocă acea prevedere, iar instanțele adoptă, în baza lor, hotărâri care favorizează persoane care au comis contravenții. Având în vedere că actul normativ în cauză lezează interesul legitim al reclamantei de a acționa pentru scopurile fundației, a intrat deja în circulație și a produs efecte, fundația reclamantă precizează că se poate adresa instanței cu prezenta acțiune, în temeiul Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, fără îndeplinirea unei proceduri prealabile. Totuși, pentru a încerca soluționarea acestei probleme pe cale amiabilă reclamanta s-a adresat pârâților, solicitând modificarea Ordinului nr. 144/2008, însă aceștia au refuzat să dea curs acestei solicitări.

Pe fondul cererii, reclamanta solicită admiterea acțiunii și obligarea pârâților să modifice procedura și să emită un ordin privind acea modificare, în sensul ca la art. 11 alin. (1) lit. a) din acea procedură cuvântul „părților“ să fie înlocuit cu „petiționarului“.

În susținerea acestei solicitări, reclamanta consideră că sunt relevante motivațiile din petiția adresată pârâților, acestea fiind relevante și pertinente.

Cu privire la argumentele pârâților din Răspunsul nr. 6.238/19.10.2023, reclamanta arată că din interpretarea sistemică a dispozițiilor art. 20 alin. (1), (4) și (6) din OG nr. 137/2000 nu rezultă că petiționarul trebuie să indice CNCD adresa de corespondență a persoanei reclamate. Este adevărat că alin. (4) și (6) prevăd punerea în aplicare a principiului contradictorialității, dar nu impun petiționarului obligația stabilită de către pârâți prin Ordinul nr. 144/2008. CNCD desfășoară o activitate jurisdicțională, dar din natura concretă a acelei activități rezultă că acea activitate este similară cu cea a instanțelor penale, și nu a celor civile, iar, în aceste condiții, este falsă susținerea conform căreia nu i se poate transfera obligația identificării reclamaților.

Pârâții fac referire la art. 51 din Constituție, or, prevederea criticată de reclamantă, din Ordinul nr. 144/2008, constituie o îngrădire a acelui drept, ceea ce, conform Constituției, se poate face numai prin lege și numai în condiții bine stabilite. Astfel acea prevedere încalcă chiar și Constituția.

Reclamanta consideră că este lipsită de relevanță referirea la Codul de procedură civilă. Sunt însă relevante prevederile Codului de procedură penală, care, chiar în privința plângerilor, prevede, la art. 289, „indicarea făptuitorului și a mijloacelor de probă, dacă sunt cunoscute“, deci depunerea unei plângeri la parchet nu presupune nici măcar indicarea numelui persoanei reclamate, și, cu atât mai puțin, a adresei sale de corespondență. Este lipsită de orice sens, dar în același timp și falsă susținerea conform căreia nu s-ar putea formula o petiție cu privire la Ordinul nr. 144/2008, de vreme ce OG nr. 27/2002 nu prevede o astfel de excepție. Este falsă afirmația conform căreia nu ar exista echivalență între cazurile în care o persoană oarecare sesizează CNCD și cele în care CNCD se autosesizează. Chiar procedura aprobată prin Ordinul nr. 144/2008 este dovadă a faptului că procedura care se urmează în cele două cazuri este identică, cu o singură excepție: autosesizarea ( art. 13 din procedură) nu trebuie să conțină adresa de corespondență a persoanei reclamate.

În răspunsul pârâților nu apare explicit, dar se sugerează că cererea reclamantei ar avea drept scop ca CNCD să nu aplice principiul contradictorialității, ceea ce este complet fals. Acel principiu trebuie, în mod obligatoriu, aplicat în orice procedură jurisdicțională, cererea reclamantei vizând cu totul altceva, respectiv se referă la identitatea celui care este obligat să identifice adresa de corespondență a persoanei reclamate.

Este falsă și susținerea pârâților conform căreia și instanțele de judecată au găsit legală prevederea din procedura aprobată prin Ordinul nr. 144/2008. În Sentința civilă nr. 4.867/2017 instanța nu a afirmat că acea prevedere este legală, ci că, fiind în vigoare, trebuie respectată de petiționari.

Prin urmare, rezultă că niciunul dintre argumentele pârâților nu este în măsură să dovedească că prevederea criticată ar fi legală sau oportună.

Cu privire la dreptul de a se adresa instanței, reclamanta arată că are un interes personal, respectiv este parte în Dosarul nr. 213/43/2023 care are ca obiect anularea Hotărârii CNCD nr. 279/2023 prin care a fost clasată petiția fundației pentru faptul că nu a putut indica adresa de corespondență a persoanei reclamate. În altă ordine de idei, arată că existența, în procedura aprobată prin Ordinul nr. 144/2008, a prevederii criticate face imposibil ca reclamanta să se adreseze CNCD cu petiții împotriva persoanelor care încalcă drepturi și interese ale comunității maghiare din România, dar a căror adresă de corespondență nu o cunoaște, astfel că acea prevedere afectează în mod direct dreptul de a acționa pentru unul dintre scopurile fundației.

În subsidiar, reclamanta invocă interesul general [ art. 8 alin. (1^1) din Legea nr. 554/2004 ], dat fiind faptul că are cunoștință de alte cazuri în care petițiile au fost clasate în baza acelei prevederi.

În fine, cu privire la persoanele chemate în judecată, reclamanta arată că art. III din Legea nr. 324/2006 prevede că procedura internă de soluționare a petițiilor trebuie adoptată de către CNCD, respectiv că procedura „se aprobă prin ordin al președintelui Consiliului și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I“. Această procedură s-a materializat prin Ordinul președintelui CNCD nr. 144/2008. În aceste condiții, consideră că modificarea solicitată trebuie să urmeze aceeași cale, adică trebuie adoptată mai întâi de către CNCD și, ulterior, aprobată prin ordin al președintelui CNCD.

În concluzie, reclamanta solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată, cu cheltuieli de judecată.

În drept, reclamanta a invocat dispozițiile art. 51 din Constituția României, OUG nr. 27/2002, Legea nr. 554/2004, Codul de procedură civilă.

Cererii de chemare în judecată i-au fost anexate următoarele înscrisuri: Petiția nr. 56/2023 (f. 4), răspunsul CNCD (f. 5-6), extras din Registrul național, partea B - Fundații (f. 7-10).

Pârâtul Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării nu a formulat întâmpinare, însă a transmis prin poștă, fiind înregistrate la dosar, la data de 14 mai 2024, note scrise.

Pârâtul apreciază că, raportat la obiectul acțiunii deduse judecății, aceasta este lipsită de obiect, având în vedere prevederile art. 2 al Ordinului nr. 27/2024 privind aprobarea Procedurii interne de soluționare a petițiilor și sesizărilor, în vigoare de la 12 februarie 2024, publicat în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 120 din 12 februarie 2024.

În ceea ce privește netemeinicia acțiunii deduse judecății pârâtul arată că, potrivit dispozițiilor art. 11 alin. (1) lit. a) din Ordinul nr. 144/2008 privind adoptarea Procedurii interne de soluționare a petițiilor și sesizărilor, act abrogat: Petiția privind acte sau fapte de discriminare va cuprinde:

a) numele, domiciliul sau reședința părților ori, pentru persoanele juridice, denumirea și sediul lor. Dacă reclamantul locuiește în străinătate, se va arăta domiciliul ales, unde urmează să i se facă toate comunicările privind soluționarea petiției.

De asemenea, potrivit dispozițiilor art. 20 alin. (1), (4) și (6) din OG nr. 137/2000: Persoana care se consideră discriminată poate sesiza Consiliul în termen de un an de la data săvârșirii faptei sau de la data la care putea să ia cunoștință de săvârșirea ei; Colegiul director al Consiliului dispune măsurile specifice constatării existenței discriminării, cu citarea obligatorie a părților. Citarea se poate face prin orice mijloc care asigură confirmarea primirii. Neprezentarea părților nu împiedică soluționarea sesizării; Persoana interesată va prezenta fapte pe baza cărora poate fi prezumată existența unei discriminări directe sau indirecte, iar persoanei împotriva căreia s-a formulat sesizarea îi revine sarcina de a dovedi că nu a avut loc o încălcare a principiului egalității de tratament. În fața Colegiului director se poate invoca orice mijloc de probă, respectând regimul constituțional al drepturilor fundamentale, inclusiv înregistrări audio și video sau date statistice.

Din interpretarea sistematică a dispozițiilor art. 20 alin. (1), (4) și (6) din OG nr. 137/2000, coroborat cu art. 11 alin. (1) lit. a) din Ordinul nr. 144/2008 privind adoptarea Procedurii interne de soluționare a petițiilor și sesizărilor, rezultă limpede faptul că petentul, cel care se consideră victima unei fapte de discriminare și alege să petiționeze Consiliul, are obligația respectării condițiilor de formă ale petiției, inclusiv sub aspectul indicării numelui, domiciliului sau reședinței părților ori, pentru persoanele juridice, a denumirii și sediului lor, pentru îndeplinirea obligațiilor procedurii administrativ-jurisdicționale a CNCD în cadrul căreia se va soluționa petiția, astfel încât partea reclamată de către petent să poată fi citată în scopul asigurării dreptului la apărare și respectării principiului contradictorialității.

Așadar, dispozițiile art. 11 alin. (1) lit. a) din Ordinul nr. 144/2008 privind adoptarea Procedurii interne de soluționare a petițiilor și sesizărilor se conformează exigențelor dispozițiilor art. 20 alin. (1), (4) și (6) din OG nr. 137/2000, raportat la natura juridică a CNCD.

Sub acest aspect, pârâtul precizează că CNCD este o autoritate cu atribuții administrativ-jurisdicționale, soluționarea petițiilor realizându-se în cadrul unei proceduri administrativ-jurisdicționale, similară cu cea a instanțelor judecătorești, care presupune soluționarea unor litigii juridice cu respectarea rigorilor specifice unei proceduri jurisdicționale, constând în independența și echidistanța față de interesele private ale părților litigante, asigurarea dreptului la apărare și respectarea principiului contradictorialității.

Astfel, CNCD, ca jurisdicție specială administrativă, nu se poate subroga în drepturile, respectiv obligațiile celor care inițiază litigii juridice în materia nediscriminării (petenții), autoritatea jurisdicțională neasumând ab initio obiectul și reclamațiile petiției, astfel încât să se poată transfera obligația identificării reclamaților în sarcina autorității jurisdicționale.

Pârâtul reiterează faptul că CNCD, ca autoritate administrativ-jurisdicțională, este obligat să respecte rigorile independenței, neutralității și echidistanței față de interesele părților care formează cadrul litigiilor juridice cu a căror soluționare este învestit.

Aceasta, a fortiori, având în vedere principiul disponibilității care stă la baza procedurii de soluționare a petițiilor aflate pe rolul CNCD, principiu reglementat în mod expres prin dispozițiile art. 3 lit. f) din Ordinul nr. 144/2008 privind adoptarea Procedurii interne de soluționare a petițiilor și sesizărilor.

Susținerea acestei reclamante în sensul că activitatea jurisdicțională a CNCD ar fi una similară cu cea a instanțelor penale este simultan confuză, întrucât referirea reclamantei la „instanțele penale“ nu înlătură respectarea acelorași rigori jurisdicționale de natura neutralității instanței penale în raport cu acuzațiile procurorului, respectiv apărările acuzatului, cât și aberantă și chiar riscantă, putând atrage efectul neconstituționalității CNCD, efect înlăturat de către Curtea Constituțională a României prin Decizia nr. 1.096/2008.

Potrivit dispozițiilor art. 51 din Constituția României, este garantat dreptul la petiționare, însă acest fapt nu conduce la concluzia că petițiile în cauză nu ar trebui să îndeplinească anumite condiții de formă, precum cea privind indicarea numelui și domiciliului părții reclamate. A fortiori în cazul procedurilor jurisdicționale, precum cea din cadrul CNCD, unde jurisdicțiile au obligația independenței și echidistanței față de interesele părților, ceea ce înseamnă că nu pot susține a priori cauzele petenților prin prezumarea vinovăției celor reclamați, concretizată prin demersuri de identificare a acestora.

În măsura în care s-ar considera, prin absurd, că dispozițiile procedurii administrativ-jurisdicționale a CNCD, care stabilesc condiția de formă a petiției în sensul indicării numelui, domiciliului sau reședinței părților ori, pentru persoanele juridice, a denumirii și sediului lor, ar încălca dispozițiile art. 51 din Constituția României, care garantează dreptul la petiționare, atunci, pentru aceleași considerente juridice și pentru aceeași logică juridică a rigorii jurisdicționale, și dispozițiile procedurii judiciar-jurisdicționale, dispozițiile art. 148 alin. (1) din Codul de procedură civilă, care stabilesc aceeași condiție pentru forma acțiunilor judecătorești (indicarea numelui, domiciliului sau reședinței părților ori, pentru persoanele juridice, a denumirii și sediului lor), ar fi susceptibile de a încălca dispozițiile art. 21 din Constituție, care statuează accesul liber și neîngrădit la justiție.

Subliniază faptul că dispozițiile OG nr. 27/2002, actul normativ-cadru care reglementează soluționarea în general a petițiilor, nu au incidență în ceea ce privește procedura specială administrativ-jurisdicțională a CNCD în cadrul căreia se soluționează petițiile, acestei proceduri aplicându-i-se dispozițiile speciale ale OG nr. 137/2000, coroborat cu cele ale actului administrativ cu caracter normativ - Ordinul nr. 144/2008 privind adoptarea Procedurii interne de soluționare a petițiilor si sesizărilor.

De asemenea, pârâtul este de părere că se impune a se sublinia faptul că nu există echivalență între situația petițiilor, care exprimă dreptul petentului de a adresa petiții CNCD, respectiv obligația îndeplinirii condițiilor de formă a petiției, și situația autosesizărilor, care presupun demersuri ale membrilor Colegiului director al CNCD doar în cazurile în care aceștia apreciază că există indicii cu privire la existența unor situații care presupun săvârșirea unei fapte de discriminare, potrivit dispozițiilor art. 13 din Ordinul nr. 144/2008 privind adoptarea Procedurii interne de soluționare a petițiilor și sesizărilor.

În fine, se impune a se sublinia și faptul că rolul CNCD, ca autoritate administrativ-jurisdicțională, nu este acela de a aplica sancțiuni ca urmare a oricărei petiții cu care este sesizat, având în vedere că autoritatea jurisdicțională nu își însușește a priori obiectele acestor petiții astfel încât să prezume vinovăția celor reclamați, situație față de care să se subroge în interesele petenților, ci rolul unei jurisdicții este ipso jure acela de a soluționa litigiile juridice aduse în fața sa, sub obiectivul stabilirii în mod neutru și nepărtinitor a adevărului legal al litigiilor în speță, în conformitate cu dispozițiile legale incidente, respectiv cu lucrările și probele administrate de către părțile implicate și interesate litigios.

Pârâtul reiterează principiul disponibilității, care stă la baza procedurii de soluționare a petițiilor aflate pe rolul CNCD, principiu reglementat în mod expres prin dispozițiile art. 3 lit. f) din Ordinul nr. 144/2008 privind adoptarea Procedurii interne de soluționare a petițiilor și sesizărilor.

De altminteri, inclusiv jurisprudența instanțelor statuează legalitatea condițiilor de formă impuse prin dispozițiile art. 11 alin. (1) lit. a) din Ordinul nr. 144/2008 privind adoptarea Procedurii interne de soluționare a petițiilor și sesizărilor, corelat cu dispozițiile art. 20 alin. (1), (4) și (6) din OG nr. 137/2000.

În concluzie, pârâtul solicită respingerea acțiunii reclamantei.

În drept, pârâtul a invocat dispozițiile art. 263 din Codul de procedură civilă

La data de 14 mai 2024 reclamanta AAA a transmis cerere modificatoare și note scrise prin care a arătat, cu privire la excepția lipsei de obiect, că cererea de chemare în judecată a fost formulată și expediată în data de 7 februarie anul curent, dată la care Ordinul președintelui CNCD nr. 144/2008 era în vigoare, fiind abrogat ulterior, în data de 12 februarie, când a apărut în Monitorul Oficial Ordinul nr. 27/2024. Astfel, la data la care cererea a fost formulată, avea un obiect existent și bine determinat. Având însă în vedere faptul că, între timp, a intrat în vigoare noua procedură internă de soluționare a petițiilor, reclamanta modifică primul petit din cererea inițială în felul următor: obligarea pârâților să modifice art. 11 alin. (1) lit. a) din normele adoptate prin Ordinul nr. 27/2024 în sensul solicitat de noi în petiția din data de 9.08.2023.

În ceea ce privește notele scrise depuse de CNCD, reclamanta arată că nu este de acord cu susținerea conform căreia invocarea similitudinii cu organele penale ar fi confuză. Reclamanta nu a invocat aspectele despre care s-a pronunțat Curtea Constituțională, ci un singur lucru, anume că CNCD are posibilitatea de a afla datele de contact ale unei persoane reclamate de la serviciile publice de evidența populației, deci poate derula cercetarea unei petiții cu respectarea tuturor principiilor la care face referire pârâtul și în cazul în care petiționarul nu poate furniza toate datele de identificare a reci artistului.

Menționează că este falsă susținerea de pe pagina 4, conform căreia „jurisprudența instanțelor statuează legalitatea condițiilor de formă impuse prin dispozițiile art. 11 alin. (1) lit. a) din Ordinul nr. 144/2008 “, pentru că în sentința invocată instanța nu s-a pronunțat cu privire la legalitatea acelor condiții, ci a statuat că câtă vreme acelea sunt în vigoare trebuie în mod obligatoriu respectate, ceea ce este cu totul altceva, dar fără vreo legătură cu prezenta cauză.

Prin notele scrise pârâtul s-a achitat numai formal de posibilitatea lui de a se apăra, nereușind să combată susținerile și argumentele reclamantei.

În consecință, reclamanta solicită admiterea cererii așa cum a fost modificată, cu obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

La data de 11 iunie 2024 au fost înregistrate la dosar concluzii scrise/răspuns la cererea modificatoare și notele scrise ale reclamantei, formulate de pârâtul Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.

Pârâtul subliniază faptul că lucrarea procesuală intitulată „note scrise“ a fost fundamentată legal în baza dispozițiilor art. 263 din Codul de procedură civilă, potrivit cărora pârâtul are asigurat dreptul procesual la apărare, în scris și/sau oral (pe tot parcursul judecății), sub aspectul analizării și dezbaterii în fapt și în drept a temeiniciei pretențiilor, susținerilor și a dovezilor actualului reclamant. Din conținutul lucrării procesuale anterioare, administrată la dosarul cauzei, rezultă în mod limpede argumentele combative pe deplin la adresa acțiunii reclamantei.

Pârâtul subliniază că formulează aceleași apărări și în raport cu cererea modificatoare a reclamantei, prin care urmărește modificarea dispozițiilor art. 11 alin. (1) lit. a) din Ordinul nr. 27/2024 privind aprobarea Procedurii interne de soluționare a petițiilor și sesizărilor, în vigoare de la 12 februarie 2024, publicat în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 120 din 12 februarie 2024.

În concluzie, pârâtul solicită respingerea acțiunii reclamantei.

În drept, invocă dispozițiile art. 263 din Codul de procedură civilă.

Pe parcursul cercetării judecătorești a fost administrată proba cu înscrisurile aflate la dosar. De asemenea, au fost solicitate și furnizate instanței relații de la MAI - Direcția Generală pentru Evidența Persoanelor (f. 61).

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:

Pârâtul CNCD a invocat excepția rămânerii fără obiect a acțiunii, în considerarea faptului că acțiunea inițială viza prevederile art. 11 alin. (1) lit. a) din Ordinul nr. 144/2008 privind adoptarea Procedurii interne de soluționare a petițiilor și sesizărilor, emis de președintele CNCD, însă acest act a fost abrogat prin art. 2 al Ordinului nr. 27/2024 privind aprobarea Procedurii interne de soluționare a petițiilor și sesizărilor, în vigoare de la 12 februarie 2024.

În soluționarea excepției instanța are în vedere împrejurarea că anterior primului termen de judecată, potrivit art. 204 din Codul de procedură civilă, reclamanta și-a modificat acțiunea sub aspectul obiectului acesteia, în sensul că s-a dedus judecății analiza legalității art. 11 alin. (1) lit. a) din Ordinul nr. 27/2024.

Prin urmare, excepția rămânerii fără obiect a acțiunii este neîntemeiată, urmând a fi respinsă, pretenția dedusă judecății conform art. 32 alin. (1) lit. c) din Codul de procedură civilă fiind reprezentată de cercetarea legalității unui act administrativ în vigoare, respectiv art. 11 alin. (1) lit. a) din Ordinul președintelui CNCD nr. 27/2024.

Analizând în continuare acțiunea dedusă judecății se reține că, potrivit art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată. De asemenea, potrivit art. 8 alin. (1) din aceeași lege, persoana vătămată într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim printr-un act administrativ unilateral, nemulțumită de răspunsul primit la plângerea prealabilă sau care nu a primit niciun răspuns în termenul prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. h), poate sesiza instanța de contencios administrativ competentă, pentru a solicita anularea în tot sau în parte a actului, repararea pagubei cauzate și, eventual, reparații pentru daune morale. De asemenea, se poate adresa instanței de contencios administrativ și cel care se consideră vătămat într-un drept sau interes legitim al său prin nesoluționarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluționare a unei cereri, precum și prin refuzul de efectuare a unei anumite operațiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului sau interesului legitim. Motivele invocate în cererea de anulare a actului nu sunt limitate la cele invocate prin plângerea prealabilă.

Instanța reține că reclamanta a invocat în susținerea acțiunii sale nelegalitatea parțială a unui act administrativ normativ, respectiv a dispozițiilor art. 11 alin. (1) lit. a) din Ordinul președintelui CNCD nr. 27/2024, care dispun în sensul că petiția privind pretinsele acte sau fapte de discriminare va cuprinde în mod obligatoriu următoarele elemente:

a) numele, domiciliul sau reședința părților, respectiv, pentru persoanele juridice, denumirea și sediul lor. Dacă reclamatul are domiciliul sau reședința în străinătate, se va preciza domiciliul procedural ales din România sau adresa de e-mail unde urmează să i se facă toate comunicările privind soluționarea petiției. Reclamanta invocă nelegalitatea acestor dispoziții în virtutea faptului că instituie în sarcina petentului o obligație care nu este prevăzută de OG nr. 137/2000, în aplicarea căreia a fost adoptată, restricționându-i în mod nejustificat accesul la procedura instituită de legiuitor pentru sesizarea faptelor de discriminare. Astfel, celui care intenționează să recurgă la procedura instituită de OG nr. 137/2000, ce se desfășoară în fața CNCD într-o primă fază, îi este imposibil să indice domiciliul persoanei împotriva căreia se face sesizarea, neavând acces la astfel de informații.

Instanța reține că, potrivit art. 16 din OG nr. 137/2000, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, denumit în continuare Consiliul, este autoritatea de stat în domeniul discriminării, autonomă, cu personalitate juridică, aflată sub control parlamentar și, totodată, garant al respectării și aplicării principiului nediscriminării, în conformitate cu legislația internă în vigoare și cu documentele internaționale la care România este parte. Printre atribuțiile prevăzute de lege în sarcina CNCD se află și cea referitoare la investigarea, constatarea și sancționarea faptelor de discriminare [ art. 19 alin. (1) lit. c)].

Se mai reține că legiuitorul consacră dreptul persoanei care se consideră discriminată de a sesiza Consiliul în termen de un an de la data săvârșirii faptei sau de la data la care putea să ia cunoștință de săvârșirea ei [ art. 20 alin. (1) ]. În continuare, se prevede că Colegiul director al Consiliului dispune măsurile specifice constatării existenței discriminării, cu citarea obligatorie a părților. Citarea se poate face prin orice mijloc care asigură confirmarea primirii. Neprezentarea părților nu împiedică soluționarea sesizării.

Pârâtul arată prin apărările formulate în cauză că dispozițiile ce formează obiect al analizei în cauză sunt legale, întrucât prin instituirea în sarcina petentului a obligației de a indica domiciliul persoanei reclamate se urmărește respectarea principiului contradictorialității, OG nr. 137/2000 impunând ca procedura desfășurată în fața Consiliului să aibă loc cu citarea obligatorie a ambelor părți.

Instanța mai reține că neîndeplinirea obligației de a indica domiciliul persoanei împotriva căreia se face sesizarea este sancționată cu clasarea petiției, reprezentând astfel o veritabilă condiție de admisibilitate, reclamanta motivând cererea sa sub aspectul existenței unui interes personal prin aceea că pe rolul instanței se află Dosarul nr. 213/43/2023 în care este atacată o hotărâre a CNCD de clasare a sesizării sale pentru motivul că nu a fost indicat domiciliul persoanei reclamate. Astfel, potrivit art. 12 din Ordinul nr. 27/2024: (1)

Petițiile anonime transmise prin orice mijloc se vor clasa.

(2) Petițiile care nu întrunesc toate condițiile prevăzute la art. 11 se vor analiza în procedură de admisibilitate.

(3) În procedura de admisibilitate petentului i se pune în vedere completarea petiției cu elementele prevăzute la art. 11 în termen de 15 zile de la comunicare.

(4) În cazul în care petentul nu aduce precizările solicitate, petiția se clasează.

(5) În cazul în care un petent adresează mai multe petiții cu obiect similar sau adiacent, acestea se vor conexa, urmând ca petentul să primească un singur răspuns cu referire la toate petițiile primite.

(6) Dacă ulterior emiterii hotărârii se primește o nouă petiție de la același petent, având același obiect, aceasta se clasează la numărul inițial, menționându-se faptul că s-a răspuns.

Rezultă din dispozițiile citate mai sus că în mod cert persoanei care sesizează o faptă de discriminare în fața CNCD îi revine o obligație prevăzută sub sancțiunea inadmisibilității, de a indica domiciliul persoanei reclamate.

Potrivit relațiilor furnizate de autoritatea publică care deține și gestionează datele cu privire la domiciliile persoanelor fizice, respectiv Direcția Generală pentru Evidența Persoanelor (f. 61), furnizarea datelor cu caracter personal din Registrul național unic de evidență a persoanelor se poate efectua numai cu respectarea dispozițiilor Regulamentului UE 2016/679, respectiv în cazul în care se prezintă documente din care să rezulte temeiul legal justificat sau numai după obținerea acordului persoanei vizate, în sensul comunicării datelor către solicitant. Mai rezultă din relațiile furnizate de autoritatea publică menționată că aceasta a procedat la furnizarea de date cu caracter personal ca urmare a unei solicitări oficiale emise în acest sens de către CNCD, dar că în situația în care astfel de date ar fi solicitate de către o persoană fizică în scopul utilizării pentru formularea unei sesizări destinate CNCD datele nu vor fi furnizate, iar persoana fizică va fi îndrumată să se adreseze CNCD cu datele pe care le cunoaște, urmând ca, ulterior, CNCD să inițieze demersuri în vederea obținerii datelor personale de interes.

Instanța reține, așadar, că datele privitoare la domiciliul persoanelor fizice reprezintă date cu caracter personal și accesul la astfel de informații nu este permis celor care demarează procedura reglementată de dispozițiile art. 20 din OG nr. 137/2000, însă respectivele date sunt furnizate la cererea pârâtului CNCD, acesta recunoscând de altfel că, la cerere, îi sunt comunicate astfel de informații (f. 64).

Dispozițiile art. 11 alin. (1) lit. a) al Ordinului nr. 27/2024 au fost emise de către pârât în executarea OG nr. 137/2000, mai precis a art. 20 evocat mai sus. Astfel, articolul III din Legea nr. 324/2006 prevede că, în termen de 60 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei legi, Consiliul va elabora Procedura internă de soluționare a petițiilor și sesizărilor.

Potrivit art. 4 alin. (3) din Legea nr. 24/2000, actele normative date în executarea legilor, ordonanțelor sau a hotărârilor Guvernului se emit în limitele și potrivit normelor care le ordonă.

Instanța constată că nicio dispoziție din OG nr. 137/2000 nu presupune ca în executarea sau aplicarea ei să fie necesară instituirea unei condiții de admisibilitate privind indicarea domiciliului părții reclamate, prin instituirea unei atari condiții coroborat cu instituirea sancțiunii clasării petiției în situația nerespectării obligației fiind negat chiar dreptul instituit de art. 20 din OG nr. 137/2000 de a sesiza CNCD cu presupuse fapte de discriminare.

Apărările pârâtului nu pot fi reținute, căci OG nr. 137/2000 instituie obligația de soluționare a sesizării cu citarea obligatorie a părților, această obligație revenindu-i pârâtului, care dispune de toate mijloacele necesare în vederea respectării principiului contradictorialității, fiind de altfel singurul abilitat în acest sens. Mai mult, se reține că însuși Codul de procedură civilă, care reglementează desfășurarea procesului civil, nu permite aplicarea sancțiunii anulării unei cereri de chemare în judecată în cazul în care reclamantul nu dispune personal de anumite date sau informații, în acest sens fiind dispozițiile art. 200 alin. (4^1): reclamantului nu i se poate cere să completeze sau să modifice cererea de chemare în judecată cu date sau informații de care acesta nu dispune personal și pentru obținerea cărora este necesară intervenția instanței. De asemenea, în raport cu criticile concrete aduse de către reclamantă, nu este incidentă sub niciun aspect soluția pronunțată de instanță în Dosarul nr. 3.216/2/2017 și invocată de către pârât în prezenta cauză.

Nelegalitatea dispoziției analizate mai rezultă și din constatarea faptului că are drept efect concret împiedicarea pârâtului CNCD în îndeplinirea propriilor competențe, astfel cum acestea i-au fost atribuite de legiuitor, respectiv de autoritate responsabilă cu aplicarea și controlul respectării prevederilor prezentei legi în domeniul său de activitate, precum și în ceea ce privește armonizarea dispozițiilor din cuprinsul actelor normative sau administrative care contravin principiului nediscriminării. CNCD este în domeniul prevenirii și sancționării tuturor formelor de discriminare organ de cercetare și sancționare contravențională, aplicând sancțiuni contravenționale, fiind obligat, potrivit art. 20 alin. (2) din OG nr. 137/2000, la soluționarea sesizării formulate împotriva unei anumite persoane prin investigarea faptei de discriminare. Atât timp cât a fost sesizat cu privire la săvârșirea de către o anumită persoană a unei fapte de discriminare, pârâtul este obligat să întreprindă acțiunea de investigare a celor reclamate, respectiv să efectueze, dacă este necesar, și demersurile de obținere a datelor cu caracter personal neaccesibile celor care formulează sesizarea, în speță a adresei de domiciliu.

În ceea ce privește solicitarea reclamantei că urmare a constatării nelegalității dispoziției art. 11 alin. (1) lit. a) din Ordinul nr. 27/2024 să fie obligat pârâtul la modificarea acesteia în sensul indicat de către reclamantă, instanța reține că este neîntemeiată, urmând a fi respinsă. Astfel, potrivit dispozițiilor art. 18 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, instanța, soluționând cererea la care se referă art. 8 alin. (1), poate, după caz, să anuleze, în tot sau în parte, actul administrativ, să oblige autoritatea publică să emită un act administrativ, să elibereze un alt înscris sau să efectueze o anumită operațiune administrativă. Prin urmare, instanța de contencios administrativ, constatând nelegalitatea actului administrativ, poate doar să îl anuleze, neputând interveni în atribuțiile autorității publice pârâte în sensul de a reglementa în locul acesteia.

În consecință, în temeiul art. 18 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, se va admite în parte acțiunea dedusă judecății și se va anula în parte art. 11 alin. (1) lit. a) din Ordinul nr. 27/2024, emis de CNCD, publicat în Monitorul Oficial, nr. 120 din 12 februarie 2024, respectiv în partea care impune petiționarului condiția de a indica domiciliul sau reședința persoanei reclamate în orice situație, chiar dacă nu dispune personal de aceste date și nu le poate obține. Se va respinge cererea în partea care privește obligarea pârâtului la modificarea actului administrativ normativ în sensul indicat de reclamantă.

În temeiul art. 453 din Codul de procedură civilă va fi obligat pârâtul, ca parte care a pierdut procesul, la plata către reclamantă a sumei de 330 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, constând în taxa judiciară de timbru și cheltuieli de transport (f. 71).

PENTRU ACESTE MOTIVE

HOTĂRĂȘTE:

Respinge excepția rămânerii fără obiect a acțiunii.

Admite în parte acțiunea formulată de AAA, cu sediul, în contradictoriu cu pârâții Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, cu sediul, și președintele Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, cu sediul.

Anulează în parte art. 11 alin. (1) lit. a) din Ordinul nr. 27/2024, emis de CNCD, publicat în Monitorul Oficial, nr. 120 din 12 februarie 2024, respectiv în partea care impune petiționarului condiția de a indica domiciliul sau reședința persoanei reclamate în orice situație, chiar dacă nu dispune personal de aceste date și nu le poate obține.

Respinge în rest cererea.

Obligă pârâtul la plata în favoarea reclamantei a sumei de 330 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicarea hotărârii. Cererea de recurs se depune la Curtea de Apel Târgu Mureș sub sancțiunea nulității.

Pronunțată prin punerea la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței, azi, 10.10.2024.