DECIZIE nr. 744/2014

Augustin Zegrean - președinte

Valer Dorneanu - judecător

Toni Greblă - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 4 teza a doua raportate la art. 1 alin. (2) și la art. 21 alin. (5), (6), (8) și (9) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepție ridicată de Livia Alice Teodorescu în Dosarul nr. 2.872/105/2008* al Curții de Apel Târgu Mureș - Secția I civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 627D/2014. 2. La apelul nominal răspunde autoarea excepției, Livia Alice Teodorescu, lipsind celelalte părți, față de care procedura de citare este legal îndeplinită. Magistratul-asistent referă asupra concluziilor scrise depuse la dosar de către autoarea excepției, Livia Alice Teodorescu, personal și în calitate de mandatar al părții Teodor Valentin Teodorescu, prin care solicită admiterea excepției de neconstituționalitate. 3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul autoarei excepției, care solicită admiterea acesteia, arătând că dispozițiile de lege criticate sunt constituționale doar în măsura în care nu se aplică litigiilor aflate pe rolul instanței. Totodată, arată că dispozițiile art. 1 alin. (2) din Legea nr. 165/2013, în forma modificată prin Legea nr. 368/2013, sunt neconstituționale, deoarece nu mai prevăd posibilitatea acordării unor despăgubiri bănești, ca modalitate de reparare în echivalent, ci numai compensare cu bunuri și prin puncte. De asemenea consideră că art. 21 din Legea nr. 165/2013 este neconstituțional, întrucât dă posibilitatea organelor administrative să ceară întreruperea actului de justiție. 4. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca devenită inadmisibilă, a excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 21 alin. (5) și (8) din Legea nr. 165/2013, având în vedere Decizia Curții Constituționale nr. 686 din 26 noiembrie 2014. Cu privire la celelalte dispoziții de lege criticate consideră că excepția de neconstituționalitate a acestora este inadmisibilă, întrucât nu are legătură cu soluționarea cauzei, ci vizează o etapă ulterioară. 5. Având cuvântul, la solicitare, autoarea excepției de neconstituționalitate susține că dispozițiile art. 1 alin. (2) din Legea nr. 165/2013, în forma modificată prin Legea nr. 368/2013, au legătură cu soluționarea cauzei. CURTEA, având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele: 6. Prin Încheierea din 19 iunie 2014, pronunțată în Dosarul nr. 2.872/105/2008*, Curtea de Apel Târgu Mureș - Secția I civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 4 teza a doua raportate la art. 1 alin. (2) și la art. 21 alin. (5), (6), (8) și (9) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de reclamanta-intimată Livia Alice Teodorescu într-o cauză având ca obiect soluționarea recursului declarat de Primăria Municipiului Ploiești, prin primar, împotriva Sentinței civile din 16 octombrie 2013 a Tribunalului Mureș, prin care instanța a admis contestația formulată de reclamanți și a modificat în parte dispoziția emisă de primarul municipiului Ploiești, în sensul constatării calității reclamanților de persoane îndreptățite la acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent, constând în despăgubiri bănești pentru un imobil situat în Ploiești și terenul aferent, conform titlului VII din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, în vigoare la data introducerii acțiunii. 7. În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia susține, în esență, că dispozițiile de lege criticate contravin prevederilor constituționale ale art. 1 alin. (4) privind separația puterilor în stat, art. 15 alin. (2) privind principiul neretroactivității legii, ale art. 21 privind accesul liber la justiție, ale art. 126 alin. (1) privind realizarea justiției prin Înalta Curte de Casație și celelalte instanțe judecătorești, precum și prevederilor Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, deoarece legea nouă - Legea nr. 165/2013 se aplică și cauzelor aflate deja pe rolul instanțelor judecătorești. Or, potrivit acestor dispoziții și principii din Constituție, legea nouă nu poate desființa ori modifica reglementări juridice anterioare. În plus, legiuitorul nu poate interveni în activitatea de judecată, întrerupând cercetarea judecătorească pe care o transferă, fără drept și cauză legală, cu eludarea legii, organului administrativ-jurisdicțional, care s-ar transforma astfel în instanță extraordinară. 8. Totodată, susține că, potrivit procedurii prevăzute de art. 21 alin. (5), (6), (8) și (9) din Legea nr. 165/2013, Secretariatul Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor ar urma să verifice dosarele aflate pe rolul instanțelor judecătorești din punctul de vedere al dreptului persoanei îndreptățite, existența și compunerea dreptului de proprietate [art. 21 alin. (5)], să evalueze imobilul prin aplicarea grilei notariale [art. 21 alin. (6)], să trimită dosarul Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor pentru a valida sau invalida activitatea instanței judecătorești [art. 21 alin. (8)], iar, în cazul validării, Comisia să emită decizia de compensare prin puncte [art. 21 alin. (9)]. 9. În final, arată că dosarelor introduse la instanțele judecătorești conform Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, în temeiul titlului VII din Legea nr. 247/2005, trebuie să li se aplice legea în vigoare la data sesizării instanței, până la epuizare. Un argument în plus pentru această susținere este Decizia Curții Constituționale nr. 269 din 7 mai 2014. 10. Curtea de Apel Târgu Mureș - Secția I civilă apreciază că dispozițiile de lege criticate nu contravin prevederilor constituționale invocate. Astfel, aplicarea dispozițiilor Legii nr. 165/2013 în procesele aflate pe rolul instanțelor judecătorești nu încalcă principiul neretroactivității legii, în contextul în care nu modifică raporturi juridice intrate sub autoritatea de lucru judecat anterior intrării în vigoare. Din această perspectivă nu este încălcat nici dreptul la un proces echitabil. În ceea ce privește procedura reglementată de art. 21 din Legea nr. 165/2013, instanța judecătorească apreciază că aceasta nu contravine prevederilor constituționale invocate, nefiind vorba despre înființarea unor instanțe extraordinare. 11. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. 12. Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor " art. 4 teza a doua din Legea nr. 165/2013, raportate la art. 1 alin. (2) din Legea nr. 165/2013 (în redactarea anterioară modificării acestei prevederi prin Legea nr. 368/2013 ), la termenele prevăzute de art. 33-34 din aceeași lege, este inadmisibilă", iar excepția de neconstituționalitate a celorlalte dispoziții din Legea nr. 165/2013 este neîntemeiată. 13. Avocatul Poporului apreciază, în esență, că excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 4 teza a doua din Legea nr. 165/2013 este inadmisibilă, invocând în acest sens considerentele Deciziei Curții Constituționale nr. 177/2014. 14. Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile orale și notele scrise ale autorului excepției, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele: 15. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. 16. Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum rezultă din încheierea de sesizare, îl constituie dispozițiile art. 4 teza a doua raportate la art. 1 alin. (2) și la art. 21 alin. (5), (6), (8) și (9) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 278 din 17 mai 2013. Din susținerile autorului excepției rezultă că sunt criticate, în realitate, și constituie obiect al excepției de neconstituționalitate dispozițiile art. 4 teza a doua raportate la art. 1 alin. (2) din Legea nr. 165/2013, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 368/2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 819 din 21 decembrie 2013, și dispozițiile art. 21 alin. (5), (6), (8) și (9) din Legea nr. 165/2013. Astfel, dispozițiile de lege criticate au următorul cuprins: - Art. 1 alin. (2): "În situația în care restituirea în natură a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist nu mai este posibilă, măsurile reparatorii în echivalent care se pot acorda sunt compensarea cu bunuri oferite în echivalent de entitatea învestită cu soluționarea cererii formulate în baza Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, republicată, cu modificările și completările ulterioare, măsurile prevăzute de Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare, și Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 și ale Legii nr. 169/1997, cu modificările și completările ulterioare, precum și măsura compensării prin puncte, prevăzută în cap. III."; - Art. 4 teza a doua: "Dispozițiile prezentei legi se aplică [

] cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanțelor, [

] la data intrării în vigoare a prezentei legi."; - Art. 21 alin. (5), (6), (8) și (9): "(5) Secretariatul Comisiei Naționale, în baza documentelor transmise, procedează la verificarea dosarelor din punctul de vedere al existenței dreptului persoanei care se consideră îndreptățită la măsuri reparatorii. Pentru clarificarea aspectelor din dosar, Secretariatul Comisiei Naționale poate solicita documente în completare entităților învestite de lege, titularilor dosarelor și oricăror altor instituții care ar putea deține documente relevante.

(6) Evaluarea imobilului ce face obiectul deciziei se face prin aplicarea grilei notariale valabile la data intrării în vigoare a prezentei legi de către Secretariatul Comisiei Naționale și se exprimă în puncte. Un punct are valoarea de un leu.

[

]

(8) Ulterior verificării și evaluării, la propunerea Secretariatului Comisiei Naționale, Comisia Națională validează sau invalidează decizia entității învestite de lege și, după caz, aprobă punctajul stabilit potrivit alin. (7).

(9) În cazul validării deciziei entității învestite de lege, Comisia Națională emite decizia de compensare prin puncte a imobilului preluat în mod abuziv."

17. Autorul excepției de neconstituționalitate susține că prevederile de lege criticate contravin dispozițiilor constituționale ale art. 1 alin. (4) privind separația puterilor în stat, art. 15 alin. (2) privind principiul neretroactivității, art. 21 privind accesul liber la justiție și art. 126 alin. (1) privind realizarea justiției prin Înalta Curte de Casație și Justiție și celelalte instanțe judecătorești, precum și art. 11 privind dreptul internațional și dreptul intern, raportat la prevederile Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. 18. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că, referitor la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 21 alin. (5) și (8) din Legea nr. 165/2013, Curtea s-a pronunțat prin Decizia nr. 686 din 26 noiembrie 2014 *), nepublicată, prin care a constatat că aceste dispoziții "sunt constituționale în măsura în care nu se aplică deciziilor/dispozițiilor entităților învestite cu soluționarea notificărilor, emise în executarea unor hotărâri judecătorești prin care instanțele s-au pronunțat irevocabil/definitiv asupra calității de persoane îndreptățite și asupra întinderii dreptului de proprietate".

Notă

────────── *) Decizia nr. 686 din 26 noiembrie 2014 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 68 din 27 ianuarie 2015. ──────────

19. Din analiza actelor dosarului reiese că în cauza în care a fost invocată excepția de neconstituționalitate, hotărârea judecătorească prin care instanța s-a pronunțat asupra calității de persoane îndreptățite și asupra întinderii dreptului de proprietate a rămas irevocabilă prin Decizia din 19 iunie 2014 a Curții de Apel Târgu Mureș, prin care s-a respins ca nefondat recursul declarat de Primăria Municipiului Ploiești, prin primar, împotriva Sentinței civile din 16 octombrie 2013, pronunțată de Tribunalul Mureș. 20. Întrucât autorul excepției formulează critici de neconstituționalitate care vizează dispozițiile art. 21 alin. (5) și (8) din Legea nr. 165/2013, în interpretarea ce a fost exclusă cadrului constituțional, prin decizia menționată a Curții Constituționale, și ținând cont de faptul că aceasta a fost pronunțată la un moment ulterior sesizării Curții Constituționale în prezenta cauză (19 iunie 2014), în temeiul art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, Curtea constată că excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 21 alin. (5) și (8) din Legea nr. 165/2013 a devenit inadmisibilă și urmează a fi respinsă ca atare. 21. În aceste condiții, decizia de constatare a neconstituționalității dispozițiilor art. 21 alin. (5) și (8) din Legea nr. 165/2013 reprezintă temei al revizuirii conform art. 322 pct. 10 din Codul de procedură civilă din 1865 sau art. 509 alin. (1) pct. 11 din Codul de procedură civilă, după caz, în cauza în care a fost invocată prezenta excepție (a se vedea, în acest sens, mutatis mutandis, și Decizia nr. 339 din 17 iunie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 533 din 17 iulie 2014). 22. Cu privire la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 21 alin. (6) și alin. (9), Curtea reține că alin. (6) reglementează, ca modalitate de evaluare a imobilului ce face obiectul deciziei, aplicarea grilei notariale valabile la data intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013 de către Secretariatul Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor și exprimarea în puncte, iar alin. (9) reglementează atribuția Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor de a emite decizia de compensare prin puncte a imobilului preluat în mod abuziv. Având în vedere acestea, Curtea constată că aceste dispoziții nu contravin prevederilor constituționale invocate, prin raportare la criticile formulate. 23. Referitor la dispozițiile art. 4 teza a doua raportate la art. 1 alin. (2), astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 368/2013, Curtea reține că acestea sunt criticate de autorul excepției deoarece nu mai prevăd posibilitatea acordării de despăgubiri bănești, ca măsură reparatorie prin echivalent, măsură care era prevăzută de Legea nr. 247/2005, în temeiul căreia s-a introdus acțiunea la instanță, dar care nu mai este prevăzută de Legea nr. 165/2013. Curtea reține că soluția legislativă prevăzută inițial de către art. 1 alin. (2) din Legea nr. 165/2013 a fost modificată prin dispozițiile Legii nr. 368/2013, dobândind un conținut normativ diferit, în sensul că, în situația în care restituirea în natură nu mai este posibilă, măsurile reparatorii în echivalent care se pot acorda sunt compensarea prin puncte (singura măsură prevăzută inițial, înainte de modificarea adusă prin Legea nr. 368/2013 ) și compensarea prin bunuri. Totodată, potrivit art. 50 lit. a) din Legea nr. 165/2013, la data intrării în vigoare a acestei legi (20 mai 2013), sintagma "despăgubiri acordate în condițiile prevederilor speciale privind regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv", cuprinsă în Legea nr. 10/2001, republicată, cu modificările și completările ulterioare, se înlocuiește cu sintagma "măsuri compensatorii în condițiile legii privind unele măsuri pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv, în perioada regimului comunist în România". 24. Curtea Europeană a Drepturilor Omului, prin Hotărârea-pilot din 12 octombrie 2010, pronunțată în Cauza Maria Atanasiu și alții împotriva României, a prevăzut obligația statului român de a implementa proceduri simplificate și eficiente, întemeiate pe măsuri legislative și pe o practică judiciară și administrativă coerentă, precum și de a adopta reguli de procedură clare și simplificate, care să acorde sistemului de despăgubiri o previzibilitate sporită. Or, Curtea reține că textul de lege criticat - art. 4 teza a doua raportat la art. 1 alin. (2), astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 368/2013 -, reprezintă modalitatea prin care legiuitorul a înțeles să transpună în legislația națională exigențele impuse de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, așa cum rezultă din expunerea de motive a Legii nr. 165/2013. În plus, prin Hotărârea din 29 aprilie 2014, pronunțată în Cauza Preda și alții împotriva României, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a apreciat, având în vedere marja de apreciere a statului român și garanțiile instituite prin Legea nr. 165/2013, și anume regulile de procedură clare și previzibile, însoțite de termene constrângătoare și de un control judecătoresc efectiv, că legea menționată oferă, în principiu, un cadru accesibil și efectiv pentru redresarea criticilor referitoare la atingerile aduse dreptului la respectarea bunurilor în sensul art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale rezultate în urma aplicării legilor de restituire (paragraful 129). În aceeași cauză, instanța de contencios al drepturilor omului a statuat (paragraful 128), de asemenea, că măsurile de amenajare a plății creanțelor datorate de stat în virtutea deciziilor judecătorești definitive, cum ar fi eșalonarea plății acestora, măsuri luate pentru apărarea echilibrului bugetar între cheltuielile și încasările publice, urmăreau un scop de utilitate publică și găseau un just echilibru între diferitele interese aflate în joc, prin respectarea mecanismului existent și prin grija pe care autoritățile au demonstrat-o în executarea acestuia. 25. Având în vedere acestea, Curtea constată că dispozițiile art. 4 teza a doua raportate la art. 1 alin. (2), astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 368/2013, nu contravin prevederilor constituționale invocate. 26. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

1. Respinge, ca devenită inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 21 alin. (5) și (8) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepție ridicată de Livia Alice Teodorescu în Dosarul nr. 2.872/105/2008* al Curții de Apel Târgu Mureș - Secția I civilă. 2. Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de autor în același dosar și constată că dispozițiile art. 4 teza a doua raportate la art. 1 alin. (2) și ale art. 21 alin. (6) și (9) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România sunt constituționale în raport cu criticile formulate. Definitivă și general obligatorie. Decizia se comunică Curții de Apel Târgu Mureș - Secția I civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 16 decembrie 2014.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent, Ioana Marilena Chiorean