DECIZIE nr. 441/2016

Mona-Maria Pivniceru - președinte

Petre Lăzăroiu - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Simona-Maya Teodoroiu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Daniela Ramona Marițiu - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 68 alin. (5) din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Costel Cășuneanu în Dosarul nr. 630/110/2015 al Tribunalului Bacău - Secția penală. Excepția formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.774D/2015. 2. La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea excepției ca neîntemeiată. Arată că recuzarea reprezintă un incident procedural a cărui soluționare a fost reglementată de către legiuitor într-o modalitate care să se realizeze cu celeritate. Apreciază că dispozițiile care reglementează procedura de soluționare a recuzării nu contravin prevederilor constituționale invocate de autorul excepției, acesta putând depune înscrisuri în vederea susținerii cererii sale. CURTEA, având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele: 4. Prin Încheierea din data de 20 noiembrie 2015 pronunțată în Dosarul nr. 630/110/2015, Tribunalul Bacău - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 68 alin. (5) din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Costel Cășuneanu cu ocazia soluționării unei cereri de recuzare. 5. În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia apreciază că dispozițiile art. 68 alin. (5) din Codul de procedură penală încalcă în mod flagrant dreptul la un proces echitabil în componenta sa referitoare atât la garanția contradictorialității și a publicității ședinței de judecată, cât și în privința dreptului la apărare în condițiile în care cererea de recuzare formulată de către inculpat este soluționată de către judecător sau completul de judecată în camera de consiliu, fără citarea părților. Faptul că inculpatul se află în imposibilitate de a pune concluzii cu privire la cererea pe care a formulat-o contravine prevederilor art. 6 paragraful 3 lit. b) din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale care reglementează dreptul inculpatului de a se apăra el însuși sau de a fi asistat de un avocat. În continuare, face referire la un număr de Hotărâri ale Curții Europene a Drepturilor Omului, de exemplu Hotărârea din 12 aprilie 2012, pronunțată în Cauza Lagardere împotriva Franței, Hotărârea din 23 octombrie 1996, pronunțată în Cauza Dombo Beheer BV împotriva Olandei, Hotărârea din 18 februarie 1997, pronunțată în Cauza Niderost-Huber împotriva Elveției, Hotărârea din 2 iunie 2005, pronunțată în Cauza Goktepe împotriva Belgiei, Hotărârea din 31 octombrie 2013, pronunțată în Cauza Janyer împotriva Republicii Cehe. Având în vedere această jurisprudență, apreciază că orice parte trebuie să aibă oportunitatea de a-și exprima opinia în cursul procesului, contradictorialitatea implicând dreptul părților de a face cunoscute elementele care au vocația să susțină pretențiile lor. 6. De asemenea sunt invocate deciziile Curții Constituționale nr. 599 din 21 octombrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 886 din 5 decembrie 2014, și nr. 641 din 11 noiembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 887 din 5 decembrie 2014. Apreciază că, în condițiile în care textul de lege nu prevede obligativitatea citării părților și posibilitatea participării acestora la soluționarea procedurii în condiții de contradictorialitate, se produce o perturbare serioasă la nivelul tuturor garanțiilor dreptului la un proces echitabil, atât de necesare unui proces penal în lumina exigențelor europene și constituționale. 7. Tribunalul Bacău - Secția penală apreciază că încheierea prin care se soluționează cererea de recuzare nu soluționează fondul cauzei și de aceea o procedură de soluționare nepublică și necontradictorie este constituțională. În continuare, arată că în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, s-a reținut că principiul publicității poate fi atenuat în circumstanțe excepționale, cum ar fi absența unei probleme de drept care necesită o audiere, prin natura sa limitată la chestiuni de soluționat în absența unui interes public. Procedurile consacrate exclusiv unor motive de drept sau cu un nivel ridicat tehnic pot îndeplini condițiile prevăzute de art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, chiar și în absența unor dezbateri publice și contradictorii. Or, tocmai în virtutea acestor rațiuni de principiu, legiuitorul, atât în materie penală, cât și civilă, a prevăzut o procedură de soluționare nepublică și necontradictorie. Reglementarea procedurii de soluționare a cererilor de recuzare reflectă preocuparea legiuitorului pentru asigurarea celerității acestei proceduri, astfel că dispozițiile criticate nu aduc atingere nici liberului acces la justiție prevăzut de art. 21 din Constituție. În continuare, apreciază că dreptul la un proces echitabil contradictoriu presupune, în principiu, pentru o parte, posibilitatea de a lua cunoștință de observațiile sau documentele prezentate, precum și de a le pune în discuție. Deși procedura soluționării recuzării este de principiu nepublică, nimic nu împiedică partea care a formulat cerere de recuzare să se prezinte la termenul stabilit și să depună concluzii scrise la dosarul cauzei sau chiar să-și susțină prin avocat cererea, cum s-a întâmplat și în cauza de față. 8. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. 9. Guvernul apreciază că reglementarea actuală a procedurii de soluționare a cererii de recuzare este similară celei prevăzute în art. 52 alin. (2) din Codul de procedură penală anterior. Aceste din urmă dispoziții au fost supuse controlului de constituționalitate în raport de critici similare celor formulate în prezenta cauză, constatându-se de fiecare dată conformitatea acestora cu prevederile constituționale și convenționale invocate. Astfel, prin Decizia nr. 1.016 din 29 noiembrie 2012, Curtea Constituțională a statuat că reglementarea procedurii de soluționare a cererilor de recuzare reflectă preocuparea legiuitorului pentru asigurarea celerității acestei proceduri, corespunzător cerințelor impuse de art. 21 din Constituție, iar faptul că părțile sunt ascultate numai "dacă se găsește necesar" vizează tocmai "împiedicarea tergiversării soluționării cererii de recuzare și, implicit, a cauzei în care aceasta a fost formulată". În ce privește pretinsa încălcare a dreptului la apărare, arată că, prin Decizia nr. 992 din 8 iulie 2010, instanța de contencios constituțional a reținut că "normele criticate nu aduc atingere dreptului persoanei ca, în tot cursul procesului, să fie asistată de un avocat, ales sau numit din oficiu, și de a se prevala, neîngrădit, de toate garanțiile pe care le presupune un proces echitabil, astfel încât nu poate fi reținută nici încălcarea prevederilor art. 24 din Constituție". 10. De asemenea arată că autorul excepției nu motivează criticile de neconstituționalitate privind încălcarea prevederilor constituționale ale art. 11 alin. (1) și (2), art. 20, art. 124 alin. (2) și art. 142 alin. (1), astfel încât, în considerarea dispozițiilor art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, potrivit cărora sesizările adresate Curții Constituționale "trebuie să fie motivate", apreciază că excepția de neconstituționalitate invocată în raport de aceste prevederi este inadmisibilă. 11. Avocatul Poporului, făcând referire la jurisprudența Curții Constituționale, arată că dispozițiile legale criticate, referitoare la procedura soluționării cererii de recuzare, au fost instituite de legiuitor în temeiul competenței sale constituționale, astfel cum este aceasta stabilită de art. 126 alin. (2) din Legea fundamentală, reflectând preocuparea legiuitorului pentru asigurarea celerității acestei proceduri. Astfel, în scopul împiedicării tergiversării soluționării cererii de recuzare și, implicit, a cauzei în care aceasta a fost formulată, legea prevede că examinarea cererii de recuzare se face în cel mult 24 de ore, iar procurorul, subiecții procesuali principali și părțile sunt ascultați numai dacă judecătorul apreciază că este necesar. Nefiind pus în discuție fondul pricinii, nu se poate susține că procedura instituită încalcă principiul contradictorialității. Prin urmare, dispozițiile legale criticate respectă exigențele dreptului oricărei persoane la judecarea în mod echitabil, în mod public și într-un termen rezonabil a cauzei sale, consacrate de art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Având în vedere cele expuse, apreciază că se impune respingerea ca neîntemeiată a excepției de neconstituționalitate. 12. Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. CURTEA, examinând actul de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele: 13. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. 14. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 68 alin. (5) din Codul de procedură penală, cu următorul conținut: "Soluționarea abținerii sau recuzării se face, în cel mult 24 de ore, în camera de consiliu. Dacă apreciază necesar pentru soluționarea cererii, judecătorul sau completul de judecată, după caz, poate efectua orice verificări și poate asculta procurorul, subiecții procesuali principali, părțile și persoana care se abține sau a cărei recuzare se solicită." 15. În opinia autorului excepției, dispozițiile criticate contravin prevederilor constituționale cuprinse în art. 11 alin. (1) și (2) referitor la dreptul internațional și dreptul intern, art. 20 referitor la tratatele internaționale privind drepturile omului, art. 21 alin. (3) potrivit căruia părțile au dreptul la un proces echitabil și la soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil, art. 124 alin. (2) potrivit căruia justiția este unică, imparțială și egală pentru toți și art. 142 alin. (1) potrivit căruia Curtea Constituțională este garantul supremației Constituției. De asemenea sunt invocate prevederile art. 6 par. 1 și 3 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. 16. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că, potrivit dispozițiilor de lege criticate, soluționarea recuzării se face, în cel mult 24 de ore, în camera de consiliu, de regulă, fără participarea procurorului sau a părților și subiecților procesuali principali ori a persoanei a cărei recuzare se solicită. Într-o analiză comparativă a cadrului legislativ actual cu cel din Codul de procedură penală din 1968, Curtea reține că în ambele reglementări soluționarea recuzării se realizează fără citarea părților și a procurorului. 17. Curtea observă că, fiind sesizată cu dispozițiile din Codul de procedură penală din 1968 referitoare la soluționarea recuzării, a reținut că, potrivit prevederilor constituționale ale art. 126 alin. (2), "Competența instanțelor judecătorești și procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege", iar, potrivit dispozițiilor art. 127 din Constituție, "Ședințele de judecată sunt publice, afară de cazurile prevăzute de lege". De asemenea, Curtea a luat în considerare și prevederile cuprinse în art. 129 din Constituție, potrivit cărora "Împotriva hotărârilor judecătorești, părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii". Având în vedere aceste prevederi constituționale, Curtea a statuat că, potrivit Constituției, legiuitorul este unica autoritate competentă să reglementeze procedura de judecată, cazurile în care ședințele de judecată nu sunt publice, precum și căile de atac și condițiile exercitării acestora. Așa fiind, Curtea a reținut că reglementarea procedurii de soluționare a cererilor de recuzare este în deplină concordanță cu prevederile constituționale, având în vedere că aceasta face parte integrantă din procedura de judecată (a se vedea Decizia nr. 290 din 9 iunie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 589 din 7 iulie 2005). 18. De asemenea, Curtea a reținut că reglementarea procedurii de soluționare a cererilor de recuzare reflectă preocuparea legiuitorului pentru asigurarea celerității acestei proceduri. Astfel, referitor la vechea reglementare instanța de contencios constituțional a statuat că, potrivit art. 52 alin. (2) din Codul de procedură penală, examinarea cererii de recuzare se face "de îndată", iar părțile sunt ascultate numai "dacă se găsește necesar", în vederea împiedicării tergiversării soluționării cererii de recuzare și, implicit, a cauzei în care aceasta a fost formulată (a se vedea Decizia nr. 1.016 din 29 noiembrie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 882 din 22 decembrie 2012). 19. Curtea apreciază că soluționarea cererilor de recuzare potrivit noii reglementări trebuie însoțită, de asemenea, de dezideratul asigurării celerității acestei proceduri, tocmai pentru a nu se impieta asupra soluționării în ansamblu a cauzei. De altfel, dacă apreciază necesar pentru soluționarea cererii, judecătorul sau completul de judecată, după caz, poate efectua orice verificări și poate asculta procurorul, subiecții procesuali principali, părțile și persoana care se abține sau a cărei recuzare se solicită. 20. De asemenea, Curtea a reținut că normele privind soluționarea cererii de recuzare nu aduc atingere dreptului persoanei ca în tot cursul procesului să fie asistată de un avocat, ales sau numit din oficiu, și de a se prevala, neîngrădit, de toate garanțiile pe care le presupune un proces echitabil, astfel încât nu poate fi reținută nici pretinsa încălcare a prevederilor art. 24 din Constituție privind dreptul la apărare (a se vedea Decizia nr. 160 din 8 februarie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 188 din 17 martie 2011). 21. Referitor la invocarea prevederilor constituționale ale art. 124 alin. (2) potrivit căruia justiția este unică, imparțială și egală pentru toți și ale art. 142 alin. (1) potrivit căruia instanța de contencios constituțional este garantul supremației Constituției, Curtea observă că autorul excepției invocă aceste prevederi în mod formal fără a preciza în ce constă, în opinia sa, neconcordanța dintre dispozițiile legale supuse controlului de constituționalitate și prevederile din Legea fundamentală invocate. 22. Având în vedere aceste aspecte, Curtea urmează să respingă, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 68 alin. (5) din Codul de procedură penală. 23. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Costel Cășuneanu în Dosarul nr. 630/110/2015 al Tribunalului Bacău - Secția penală și constată că dispozițiile art. 68 alin. (5) din Codul de procedură penală sunt constituționale în raport cu criticile formulate. Definitivă și general obligatorie. Decizia se comunică Tribunalului Bacău - Secția penală și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 21 iunie 2016.

PREȘEDINTE,

prof. univ. dr. MONA-MARIA PIVNICERU

Magistrat-asistent,

Daniela Ramona Marițiu