DECIZIE nr. 451/2016

Valer Dorneanu - președinte

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Simona-Maya Teodoroiu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Oana Cristina Puică - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 229 alin. (3) lit. a) din Codul penal, excepție ridicată de Geon Spirea, Marian Drăguț și Constantin Dumitru în Dosarul nr. 29.201/3/2012* al Tribunalului București - Secția I penală și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.280D/2015. 2. La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca inadmisibilă, a excepției de neconstituționalitate. Astfel, arată că autorii excepției solicită, în realitate, modificarea textului de lege criticat, fiind nemulțumiți de diferențele prea mari de pedeapsă existente între furtul simplu și furtul calificat prevăzut la art. 229 alin. (3) lit. a) din Codul penal. CURTEA, având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele: 4. Prin Încheierea din 15 iunie 2015, pronunțată în Dosarul nr. 29.201/3/2012*, Tribunalul București - Secția I penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 229 alin. (3) lit. a) din Codul penal. Excepția a fost ridicată de Geon Spirea, Marian Drăguț și Constantin Dumitru cu ocazia soluționării unei cauze având ca obiect tragerea la răspundere penală pentru săvârșirea, printre altele, a infracțiunii de furt calificat prevăzute și pedepsite de art. 209 alin. 3 lit. a) din Codul penal din 1969. 5. În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia susțin, în esență, că dispozițiile art. 229 alin. (3) lit. a) din Codul penal încalcă prevederile constituționale privind valorile supreme ale statului român, principiul legalității, egalitatea cetățenilor în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări, și dreptul la un proces echitabil, în condițiile în care art. 228 din Codul penal prevede pentru furtul simplu o pedeapsă cu închisoarea de la 1 la 3 ani, în timp ce pentru furtul de produse petroliere sau gaze naturale pedeapsa este închisoarea de la 3 la 10 ani, deci o durată a sancțiunii penale de trei ori mai mare. Consideră că la nicio altă incriminare din noul Cod penal nu regăsește o asemenea diferență între forma simplă și cea calificată. Arată că noul Cod penal înregistrează o scădere semnificativă a limitelor de pedeapsă pentru furtul în varianta simplă, pedepsit la ora actuală cu închisoarea de la 1 la 3 ani față de vechea reglementare care prevedea închisoarea de la 1 la 12 ani. Pentru varianta calificată a furtului de produse petroliere sau gaze naturale, legiuitorul mărește, însă, considerabil diferența între varianta simplă și cea calificată, ajungând la o pedeapsă în limite de peste trei ori mai mari. Invocă, în acest sens, expunerea de motive a noului Cod penal și deciziile Curții Constituționale nr. 447 din 29 octombrie 2013, nr. 1 din 10 ianuarie 2014 și nr. 156 din 17 martie 2015. 6. Tribunalul București - Secția I penală apreciază că excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 229 alin. (3) lit. a) din Codul penal este neîntemeiată, întrucât este la deplina latitudine a legiuitorului să stabilească faptele pe care le incriminează, conținutul constitutiv al infracțiunilor, formele tip și agravate, precum și pedepsele pentru fiecare din aceste forme. 7. Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru ași exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. 8. Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate a art. 229 alin. (3) lit. a) din Codul penal este neîntemeiată, întrucât dispozițiile de lege criticate, ce reglementează regimul juridic al furtului calificat, reprezintă o normă de incriminare și sunt o opțiune de politică legislativă penală, nefiind de natură a afecta în vreun fel principiul legalității. 9. Avocatul Poporului consideră că dispozițiile art. 229 alin. (3) lit. a) din Codul penal sunt constituționale, deoarece reprezintă o opțiune de politică penală, de competența exclusivă a legiuitorului. 10. Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse la dosar, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele: 11. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. 12. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 229 alin. (3) lit. a) din Codul penal, care au următorul cuprins: "Furtul privind următoarele categorii de bunuri:

a) țiței, gazolină, condensat, etan lichid, benzină, motorină, alte produse petroliere sau gaze naturale din conducte, depozite, cisterne ori vagoane-cisternă; [

] se pedepsește cu închisoarea de la 3 la 10 ani". 13. În susținerea neconstituționalității acestor dispoziții de lege, autorii excepției invocă încălcarea prevederilor constituționale ale art. 1 alin. (3) și (5) privind valorile supreme ale statului român și principiul legalității, ale art. 16 alin. (1) referitor la egalitatea cetățenilor în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări, și ale art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil. 14. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că dispozițiile art. 229 alin. (3) lit. a) din Codul penal - care incriminează furtul de țiței, gazolină, condensat, etan lichid, benzină, motorină, alte produse petroliere sau gaze naturale din conducte, depozite, cisterne ori vagoane-cisternă - sunt clare, previzibile și accesibile și nu aduc nicio atingere valorilor supreme ale statului român, astfel încât dispozițiile de lege criticate nu încalcă prevederile art. 1 alin. (3) și (5) din Constituție. În limita atribuțiilor sale constituționale prevăzute la art. 61 alin. (1) din Legea fundamentală, dar și potrivit politicii penale a statului, legiuitorul poate decide, în considerarea importanței valorilor sociale ocrotite prin normele penale adoptate și a raporturilor sociale ce se nasc în urma acestor incriminări, care sunt limitele de pedeapsă în cazul săvârșirii unei infracțiuni în varianta agravată prin raportare la pedeapsa prevăzută pentru fapta comisă în varianta tip. 15. Cu privire la pretinsa încălcare prin textul de lege criticat a prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituție, Curtea reține că, potrivit jurisprudenței sale, principiul egalității în fața legii presupune instituirea unui tratament egal pentru situații care, în funcție de scopul urmărit, nu sunt diferite. De aceea el nu exclude, ci, dimpotrivă, presupune soluții diferite pentru situații diferite. În consecință, un tratament diferit nu poate fi doar expresia aprecierii exclusive a legiuitorului, ci trebuie să se justifice rațional, în respectul principiului egalității cetățenilor în fața legii și a autorităților publice ( Decizia Plenului Curții Constituționale nr. 1 din 8 februarie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994). Totodată, Curtea a statuat că art. 16 din Constituție vizează egalitatea în drepturi între cetățeni în ceea ce privește recunoașterea în favoarea acestora a unor drepturi și libertăți fundamentale, nu și identitatea de tratament juridic asupra aplicării unor măsuri, indiferent de natura lor ( Decizia nr. 53 din 19 februarie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 224 din 3 aprilie 2002, Decizia nr. 1.615 din 20 decembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 99 din 8 februarie 2012, și Decizia nr. 323 din 30 aprilie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 467 din 29 iunie 2015). Or, nu poate fi reținută existența unei discriminări între persoanele care săvârșesc o infracțiune de furt simplu, pedepsită cu închisoarea de la 1 la 3 ani, și cele care comit un furt de țiței, gazolină, condensat, etan lichid, benzină, motorină, alte produse petroliere sau gaze naturale din conducte, depozite, cisterne ori vagoane-cisternă - chiar dacă pentru cea de-a doua faptă pedeapsa este închisoarea de la 3 la 10 ani, astfel că durata sancțiunii de drept penal este, în cel de-al doilea caz, de trei ori mai mare -, întrucât cele două categorii de persoane se află în situații diferite, iar tratamentul juridic diferențiat instituit de legiuitor în privința lor are la bază criteriul obiectiv al importanței valorii sociale ocrotite prin norma de incriminare, fiind vorba, în acest ultim caz, de bunuri de interes național. 16. Având în vedere că textul de lege criticat nu reglementează aspecte procedurale, fiind vorba de o normă de drept penal substanțial, dispozițiile art. 229 alin. (3) lit. a) din Codul penal nu aduc atingere nici dreptului la un proces echitabil. 17. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Geon Spirea, Marian Drăguț și Constantin Dumitru în Dosarul nr. 29.201/3/2012* al Tribunalului București - Secția I penală și constată că dispozițiile art. 229 alin. (3) lit. a) din Codul penal sunt constituționale în raport cu criticile formulate. Definitivă și general obligatorie. Decizia se comunică Tribunalului București - Secția I penală și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 28 iunie 2016.

PREȘEDINTELE INTERIMAR

AL CURȚII CONSTITUȚIONALE

prof. univ. dr. VALER DORNEANU

Magistrat-asistent,

Oana Cristina Puică