DECIZIE nr. 342/2016

Augustin Zegrean - președinte

Valer Dorneanu - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Simona-Maya Teodoroiu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 3 alin. (2), art. 10 alin. (1) și (3), art. 11 alin. (3) și art. 14 alin. (1) din Legea nr. 164/2014 privind unele măsuri pentru accelerarea și finalizarea procesului de soluționare a cererilor formulate în temeiul Legii nr. 9/1998 privind acordarea de compensații cetățenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România și Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, precum și al Legii nr. 290/2003 privind acordarea de despăgubiri sau compensații cetățenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reținute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord și Ținutul Herța, ca urmare a stării de război și a aplicării Tratatului de Pace între România și Puterile Aliate și Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947, și pentru modificarea unor acte normative, excepție ridicată de Violeta Arava, Nicușor Corneliu Arava, Camelia Naum și Tănase Arava în Dosarul nr. 5.258/3/2015 al Tribunalului București - Secția a II-a contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.630D/2015. 2. La apelul nominal răspunde avocat Dumitru Popovici, cu împuternicire avocațială la dosar pentru autorii excepției. Lipsește cealaltă parte. Procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Având cuvântul, reprezentantul autorilor excepției solicită admiterea acesteia, arătând că Legea nr. 164/2014 instituie suspendarea proceselor aflate pe rolul instanțelor, ceea ce este neconstituțional. Prin Decizia nr. 88 din 27 februarie 2014, Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că dispozițiile art. 4 teza a doua din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România sunt constituționale în măsura în care termenele prevăzute la art. 33 din aceeași lege nu se aplică și cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanțelor la data intrării în vigoare a legii. Așadar, susține că și Legea nr. 164/2014, pentru aceleași considerente, este neconstituțională în măsura în care se aplică și cauzelor aflate pe rolul instanțelor judecătorești la data intrării ei în vigoare. Mai arată că prin Decizia nr. 14 din 19 ianuarie 2016, paragraful 26, Curtea Constituțională a analizat o critică similară, însă din punct de vedere economic, nu din punctul de vedere al constituționalității dispozițiilor de lege criticate. De asemenea susține că art. 14 din Legea nr. 164/2014 impune un nou termen pentru Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților de a valida/invalida hotărârile emise de comisiile județene, și anume un termen de 18 luni de la data intrării în vigoare a legii. Or, în speță, hotărârea comisiei județene de acordare a despăgubirilor a fost emisă în ianuarie 2010. Așadar, susține că art. 14 este neconstituțional, în măsura în care nu se dispun sancțiuni pentru nesoluționarea cererilor de către Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților. Totodată, susține că este neconstituțională Legea nr. 164/2014 în măsura în care trebuie emise titluri de plată în funcție de data înregistrării. Reprezentantul autorilor excepției de neconstituționalitate depune concluzii scrise în sensul admiterii acesteia. 4. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepției de neconstituționalitate, sens în care invocă deciziile Curții Constituționale nr. 855 și nr. 865 din 10 decembrie 2015. CURTEA, având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele: 5. Prin Sentința civilă nr. 5.911 din 22 septembrie 2015, pronunțată în Dosarul nr. 5.258/3/2015, Tribunalul București - Secția a II-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 3 alin. (2), art. 10 alin. (1) și (3), art. 11 alin. (3) și art. 14 alin. (1) din Legea nr. 164/2014. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de reclamanții Violeta Arava, Nicușor Corneliu Arava, Camelia Naum și Tănase Arava într-o cauză de contencios administrativ având ca obiect obligare emitere act administrativ. 6. În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorii acesteia arată că sunt beneficiarii dreptului de despăgubire stabilit prin hotărârea din 2010 a Comisiei Județene Constanța pentru aplicarea Legii nr. 9/1998, această hotărâre nefiind validată nici până în prezent, deși termenele de plată prevăzute de Legea nr. 9/1998 erau de mult împlinite. Cu toate acestea, prin intrarea în vigoare a Legii nr. 164/2014 li se aplică alte două termene de eșalonare a plăților. Astfel, susțin că dispozițiile art. 10 alin. (1) prin raportare la art. 11 alin. (1) din Legea nr. 164/2014 sunt neconstituționale în măsura în care se interpretează că plata despăgubirilor stabilite prin actele administrative prevăzute la art. 9 lit. a) și b) se efectuează în ordinea cronologică a emiterii acestora, în tranșe anuale egale, eșalonat, pe o perioadă de 5 ani, începând cu data de 1 ianuarie 2015, deși acestea sunt scadente prin aplicarea normelor prevăzute de art. 8 din Legea nr. 9/1998, abrogat prin art. 21 din Legea nr. 164/2014. De asemenea, prevederile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 164/2014 sunt neconstituționale, respectiv prevederea prin care plata sumelor stabilite prin hotărâri definitive și irevocabile și pentru care sunt stabilite termene de plată se vor reeșalona pentru alte perioade. Totodată, art. 11 alin. (3) din Legea nr. 164/2014 este neconstituțional în măsura în care se interpretează că se vor emite alte titluri de plată și în situația în care sunt titluri de plată emise conform prevederilor art. 8 din Legea nr. 9/1998, devenite scadente prin necontestarea acestora în termenul de 30 zile impus de aceste din urmă prevederi și recunoscute ca fiind titluri de plată în aplicarea prevederilor art. 9 lit. a), b) și c) din Legea nr. 164/2014. Susțin că și art. 14 alin. (1) din Legea nr. 164/2014 este neconstituțional în ce privește încălcarea principiului neretroactivității legii, deoarece pentru hotărârile emise de comisiile județene pentru aplicarea Legii nr. 9/1998, înregistrate la Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților și pentru care nu s-a emis decizie de validare sau invalidare în termenul impus de Legea nr. 9/1998 se impune o reeșalonare a termenelor de soluționare a hotărârilor comisiilor județene devenite definitive. 7. Autorii excepției mai susțin că modificarea intempestivă, la scurte intervale de timp, a normelor care reglementează regimul juridic al acordării despăgubirilor care fac obiectul legii criticate este de natură să afecteze drepturile acestor beneficiari și nu asigură egalitatea de tratament a beneficiarilor care urmează să primească despăgubirile față de cei care le-au primit deja. Climatul de instabilitate legislativă cu privire la modul și termenele de acordare a despăgubirilor stabilite prin hotărârile comisiilor județene a determinat o diferență de tratament juridic, fundamentată pe considerente de ordin politic între această categorie de beneficiari care nu au încasat încă despăgubirile și celelalte persoane care au încasat aceste despăgubiri. De asemenea, în susținerea excepției invocă Decizia Curții Constituționale nr. 88 din 27 februarie 2014. Totodată, arată că, în ceea ce privește principiul stabilității sau securității raporturilor juridice din perspectiva dreptului la un proces echitabil, garantat de art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, un titlu de plată devenit definitiv și executoriu nu mai poate fi supus unei discuții de eligibilitate. 8. De asemenea, autorii excepției susțin că dosarele aflate pe rolul instanțelor de judecată trebuie soluționate conform reglementărilor de drept material în vigoare la momentul nașterii raportului juridic. Legea criticată, care reglementează alte termene și condiții decât cele de la momentul formulării și înregistrării cererilor de chemare în judecată, nesocotește principiul neretroactivității legii. Astfel, aplicarea imediată a legii procesuale civile noi, în privința unor efecte juridice consumate, poate da naștere unei încălcări a principiului neretroactivității. Ca o consecință, dispozițiile art. 10 alin. (1) coroborate cu art. 11 alin. (3) din Legea nr. 164/2014, din care rezultă că dispozițiile care instituie noile termene de soluționare a cererilor formulate în baza Legii nr. 9/1998 se aplică și cauzelor în materia acordării despăgubirilor, aflate pe rolul instanțelor, nu fac altceva decât să stabilească o condiție de exercitare a accesului la justiție, care la momentul introducerii cererii de chemare în judecată nu exista. Totodată, arată că, având în vedere termenele foarte lungi în care procedura ar urma să fie suspendată, normele criticate nesocotesc dreptul la soluționarea cauzei într-un termen rezonabil, cu consecințe directe în sensul afectării dreptului de proprietate. În final, arată că aplicarea retroactivă a termenelor prevăzute de noua legislație are ca efect amânarea rezolvării cauzelor aflate pe rolul instanțelor și obligarea persoanelor care au fost diligente în a se adresa justiției la suportarea unei sarcini suplimentare față de, deja cunoscuta, inactivitate a autorităților. Din această perspectivă, aplicarea retroactivă a intervenției legislative determină o influențare a rezultatului procesului, precum și un dezavantaj substanțial între părțile din proces. 9. Tribunalul București - Secția a II-a contencios administrativ și fiscal și-a exprimat opinia în sensul că excepția de neconstituționalitate este întemeiată, invocând în acest sens jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, și anume Hotărârea din 19 ianuarie 2010, pronunțată în Cauza Chiva împotriva României, și Hotărârea-pilot din 12 octombrie 2010, pronunțată în Cauza Maria Atanasiu și alții împotriva României. 10. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. 11. Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, sens în care invocă jurisprudența Curții Constituționale în materia principiului egalității. În acest sens arată că în cazul de față diferența de tratament juridic se justifică prin natura juridică diferită a izvorului obligației de plată, act administrativ sau hotărâre judecătorească, aceasta din urmă bucurându-se, în lumina jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, de un statut deosebit. De altfel, prin adoptarea dispozițiilor de lege criticate nu se neagă existența și întinderea despăgubirilor constatate prin niciunul dintre actele administrative enumerate de text și nu se refuză punerea în aplicare a acestora, respectându-se pe deplin dreptul de proprietate al persoanelor îndreptățite. 12. Avocatul Poporului consideră că prevederile legale criticate sunt constituționale. Astfel, dispozițiile criticate din Legea nr. 164/2014 nu aduc atingere principiilor neretroactivității legii și egalității în fața legii, în condițiile în care se aplică tuturor persoanelor aflate în ipoteza normei după intrarea în vigoare a acestora, având domeniul lor propriu de aplicare, și nu se aplică unor raporturi juridice finalizate în temeiul actului normativ abrogat. Un act normativ nou (în speță, Legea nr. 164/2014 ) nu face altceva decât să refuze supraviețuirea anumitor dispoziții din legislația anterioară în materie și să reglementeze modul de acțiune în timpul următor intrării ei în vigoare, adică în domeniul ei propriu de aplicare. Mai mult, faptul că, prin jocul unor prevederi legale, anumite persoane pot ajunge în situații defavorabile, apreciate subiectiv, prin prisma propriilor lor interese, ca defavorabile, nu reprezintă o discriminare care să afecteze constituționalitatea textelor respective ( Decizia Curții Constituționale nr. 20 din 21 ianuarie 2015 ). Cât privește critica referitoare la noua eșalonare a despăgubirilor invocă Decizia Curții Constituționale nr. 528 din 12 decembrie 2013. În ceea ce privește invocarea dreptului la un proces echitabil, prin faptul că un litigiu ar trebui soluționat conform reglementărilor de drept material în vigoare la momentul nașterii raportului juridic, consideră că aceste susțineri nu pot fi primite, de vreme ce cererea de chemare în judecată în speță a fost înregistrată în 2015. De asemenea, intervenția unui act normativ nou, prin care legiuitorul a înțeles să reglementeze o serie de măsuri diferite de cele anterioare pentru finalizarea procesului de soluționare a cererilor formulate în temeiul Legii nr. 9/1998 și al Legii nr. 290/2003, nu este de natură să creeze o restrângere a exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți. 13. Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. CURTEA, examinând actul de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile scrise depuse la dosar de autorii excepției de neconstituționalitate și de Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, susținerile reprezentantului autorilor excepției, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele: 14. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. 15. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 3 alin. (2), art. 10 alin. (1) și (3), art. 11 alin. (3) și art. 14 alin. (1) din Legea nr. 164/2014 privind unele măsuri pentru accelerarea și finalizarea procesului de soluționare a cererilor formulate în temeiul Legii nr. 9/1998 privind acordarea de compensații cetățenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România și Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, precum și al Legii nr. 290/2003 privind acordarea de despăgubiri sau compensații cetățenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reținute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord și Ținutul Herța, ca urmare a stării de război și a aplicării Tratatului de Pace între România și Puterile Aliate și Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947, și pentru modificarea unor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 910 din 15 decembrie 2014, dispoziții care au următorul cuprins: - Art. 3 alin. (2): "Dispozițiile prezentei legi referitoare la plata despăgubirilor se aplică cererilor soluționate până la data intrării în vigoare a prezentei legi, pentru care nu s-a efectuat plata, cererilor nesoluționate până la data intrării în vigoare a prezentei legi, precum și cauzelor aflate pe rolul instanțelor judecătorești, având ca obiect acordarea de despăgubiri în baza Legii nr. 9/1998, republicată, cu modificările și completările ulterioare, precum și a Legii nr. 290/2003, cu modificările și completările ulterioare."; - Art. 10 alin. (1) și (3): "(1) Plata despăgubirilor stabilite prin actele administrative prevăzute la art. 9 lit. a) și b) se efectuează în ordinea cronologică a emiterii acestora, în tranșe anuale egale, eșalonat, pe o perioadă de 5 ani, începând cu data de 1 ianuarie 2015.[

]

(3) Plata sumelor de bani stabilite prin hotărâri judecătorești, rămase definitive și irevocabile sau, în cazul proceselor începute după data de 15 februarie 2013, rămase definitive, până la data intrării în vigoare a prezentei legi, se efectuează în tranșe anuale egale, eșalonat, pe o perioadă de 5 ani, începând cu data de 1 ianuarie 2015.";

- Art. 11 alin. (3): "Orice procedură de executare silită se suspendă de drept, până la împlinirea termenelor la care devin scadente obligațiile de plată prevăzute în titlurile de plată emise conform art. 10 alin. (6)."; - Art. 14 alin. (1): "Hotărârile emise de comisiile județene în baza Legii nr. 9/1998, republicată, cu modificările și completările ulterioare, înregistrate la Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților și pentru care nu s-a emis decizie de validare/invalidare, se validează/invalidează în termen de 18 luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi." 16. Autorii excepției de neconstituționalitate susțin că prevederile de lege criticate contravin dispozițiilor constituționale ale art. 15 alin. (2) privind principiul neretroactivității legii, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile, art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi, art. 20 referitor la tratatele internaționale privind drepturile omului, art. 21 privind accesul liber la justiție, art. 44 alin. (1) privind dreptul de proprietate privată și art. 53 privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți, precum și art. 6 privind dreptul la un proces echitabil și art. 14 privind interzicerea discriminării din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. 17. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține, referitor la dispozițiile art. 11 alin. (3) din Legea nr. 164/2014, că acestea stabilesc că orice procedură de executare silită se suspendă de drept, până la împlinirea termenelor la care devin scadente obligațiile de plată prevăzute în titlurile de plată emise de Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților pentru fiecare tranșă anuală, conform art. 10 alin. (6) din lege. Or, excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de reclamanții Violeta Arava, Nicușor Corneliu Arava, Camelia Naum și Tănase Arava într-o cauză de contencios administrativ, prin care reclamanții au solicitat, în contradictoriu cu Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, să fie pronunțată o hotărâre judecătorească prin care să fie obligată pârâta la emiterea Deciziei vicepreședintelui ANRP prin care să dispună validarea sau invalidarea Hotărârii nr. 5.080 din 27 ianuarie 2010 emisă de Comisia Județeană Constanța pentru aplicarea Legii nr. 9/1998. Având în vedere acestea și ținând cont de prevederile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, potrivit cărora "Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia", Curtea constată că dispozițiile art. 11 alin. (3) din Legea nr. 164/2014 nu au aplicabilitate în cauza în cadrul căreia s-a invocat excepția de neconstituționalitate și, în consecință, excepția de neconstituționalitate cu un atare obiect este inadmisibilă. 18. Curtea constată că dispozițiile art. 3 alin. (2) și art. 10 alin. (1) și (3) din Legea nr. 164/2014 au mai format obiect al controlului de constituționalitate din perspectiva unor critici de neconstituționalitate asemănătoare, pronunțându-se deciziile nr. 855 și nr. 865 din 10 decembrie 2015, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 166 din 4 martie 2016, deciziile nr. 14 și nr. 15 din 19 ianuarie 2016, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 212 din 22 martie 2016, și Decizia nr. 133 din 10 martie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 372 din 16 mai 2016. Prin Decizia nr. 855 din 10 decembrie 2015, precitată, paragraful 15, Curtea a constatat că, recunoscând dreptul la despăgubire născut sub imperiul vechii legi, prevederile legale criticate care instituie reguli privind plata despăgubirilor nu au caracter retroactiv. În acord cu jurisprudența sa constantă, Curtea a reținut că o lege nu este retroactivă atunci când modifică pentru viitor o stare de drept născută anterior și nici atunci când suprimă producerea în viitor a efectelor unei situații juridice constituite sub imperiul legii vechi, pentru că în aceste cazuri legea nouă nu face altceva decât să refuze supraviețuirea legii vechi și să reglementeze modul de acțiune în timpul următor intrării ei în vigoare, adică în domeniul ei propriu de aplicare (a se vedea, de exemplu, deciziile nr. 330 din 27 noiembrie 2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 59 din 28 ianuarie 2002, nr. 458 din 2 decembrie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 24 din 13 ianuarie 2004, sau nr. 294 din 6 iulie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 887 din 29 septembrie 2004). La paragraful 16 al aceleiași decizii, Curtea a constatat că ipoteza avută în vedere de prevederile art. 3 alin. (2) din Legea nr. 164/2014 este aceea a unei obligații neexecutate, deci a unei situații juridice în curs, față de care noua reglementare nu poate fi decât imediat aplicabilă. Totodată, Curtea a observat că prevederile de lege criticate dispun pentru viitor, urmând a fi aplicate de la data intrării în vigoare a Legii nr. 164/2014, respectiv 18 decembrie 2014. 19. Prin Decizia nr. 865 din 10 decembrie 2015, precitată, paragraful 24, Curtea a reținut că normele de lege supuse controlului de constituționalitate stabilesc domeniul de aplicare a legii sub aspectul modalității de plată a despăgubirilor, fără a interfera cu privire la existența sau întinderea despăgubirilor deja stabilite prin deciziile de plată și hotărârile definitive emise în temeiul legilor reparatorii. Totodată, la paragrafele 26 și 27 ale aceleiași decizii, Curtea a constatat că, distingând între stabilirea despăgubirilor - art. 3 alin. (1) din Legea nr. 164/2014 și plata acestora - art. 3 alin. (2) din Legea nr. 164/2014, legiuitorul a stabilit că prevederile de lege referitoare la plata despăgubirilor se aplică cererilor soluționate până la data intrării în vigoare a Legii nr. 164/2014, pentru care nu s-a efectuat plata, cererilor nesoluționate până la data intrării în vigoare a legii, precum și cauzelor aflate pe rolul instanțelor judecătorești, având ca obiect acordarea de despăgubiri în baza Legii nr. 9/1998, republicată, cu modificările și completările ulterioare, precum și a Legii nr. 290/2003, cu modificările și completările ulterioare. Astfel, odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 164/2014, plata despăgubirilor se efectuează, în tranșe anuale egale, eșalonat, pe o perioadă de 5 ani, în condițiile prevăzute de art. 10 din Legea nr. 164/2014. Așadar, recunoscând dreptul la despăgubire născut sub imperiul vechii legi, prevederile legale criticate instituie reguli privind plata despăgubirilor fără a avea un caracter retroactiv. 20. Referitor la critica de neconstituționalitate raportată la art. 16 alin. (1) din Constituție, prin Decizia nr. 14 din 19 ianuarie 2016, precitată, paragraful 24, Curtea a reținut că, în acord cu jurisprudența sa, aplicarea unui regim juridic temporal diferit nu poate crea o stare de discriminare între diverse persoane, în funcție de actul normativ incident fiecăreia. Faptul că, prin succesiunea unor prevederi legale, anumite persoane pot ajunge în situații apreciate subiectiv, prin prisma propriilor lor interese, ca defavorabile, nu reprezintă o discriminare care să afecteze constituționalitatea textelor respective (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 44 din 24 aprilie 1996, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 345 din 17 decembrie 1996). Altfel spus, raportat la situația de față, inegalitatea de tratament juridic prin comparație cu acele persoane care au beneficiat de plata despăgubirilor anterior intrării în vigoare a Legii nr. 164/2014 nu reprezintă un viciu de neconstituționalitate, fiind rezultatul unor regimuri juridice diferite, aplicate succesiv în timp, incidente în virtutea principiului tempus regit actum. 21. Cât privește critica de neconstituționalitate a art. 3 alin. (2) și art. 10 din Legea nr. 164/2014, formulată din perspectiva eșalonării plății despăgubirilor pe o perioadă de 5 ani, în raport cu art. 21 și art. 44 din Constituție, prin Decizia nr. 15 din 19 ianuarie 2016, precitată, paragrafele 21-23, Curtea a reținut că mecanismul eșalonării plății, ca modalitate de executare, poate fi considerat ca fiind în concordanță cu considerentele consacrate de jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, dacă sunt respectate anumite condiții: tranșe de efectuare a plăților intermediare precis determinate, termen rezonabil de executare integrală, acoperirea eventualei devalorizări a sumei datorate (a se vedea, în acest sens, Decizia Curții Constituționale nr. 602 din 1 octombrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 859 din 18 noiembrie 2015). Curtea a constatat că prevederile art. 10 din Legea nr. 164/2014 îndeplinesc aceste condiții, stabilind o perioadă de 5 ani pentru eșalonarea plății, precum și obligația de actualizare a sumelor neplătite cu indicele de creștere a prețurilor de consum. Măsura instituită poate fi considerată, așadar, de natură a menține un just echilibru între interesele debitorului - stat și cele ale creditorului - persoană îndreptățită la despăgubiri, de vreme ce persoana îndreptățită nu suportă o sarcină disproporționată și excesivă în privința dreptului său de a beneficia de despăgubirile acordate prin lege. 22. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a schimba jurisprudența Curții Constituționale, atât soluția, cât și considerentele cuprinse în deciziile menționate își păstrează valabilitatea și în cauza de față. 23. Cu privire la critica de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 14 alin. (1) din Legea nr. 164/2014, din perspectiva încălcării principiului neretroactivității, Curtea reține considerentele anterior menționate din Decizia nr. 855 din 10 decembrie 2015, precitată, paragraful 15, considerente valabile mutatis mutandis și pentru prevederile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 164/2014 potrivit cărora hotărârile emise de comisiile județene în baza Legii nr. 9/1998, înregistrate la Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților și pentru care nu s-a emis decizie de validare/invalidare, se validează/invalidează în termen de 18 luni de la data intrării în vigoare a Legii nr. 164/2014. De altfel, dispozițiile art. 14 fac parte din cap. III din Legea nr. 164/2014, intitulat "Măsuri pentru accelerarea soluționării cererilor de acordare de despăgubiri". 24. În final, Curtea observă că dispozițiile art. 53 din Legea fundamentală nu au incidență în cauză, deoarece nu s-a constatat restrângerea exercițiului vreunui drept sau al vreunei libertăți fundamentale și, prin urmare, nu ne aflăm în ipoteza prevăzută de norma constituțională invocată. 25. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi în ceea ce privește dispozițiile art. 11 alin. (3) din Legea nr. 164/2014 și cu majoritate de voturi în ceea ce privește dispozițiile art. 3 alin. (2), art. 10 alin. (1) și (3) și art. 14 alin. (1) din Legea nr. 164/2014,

1. Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 11 alin. (3) din Legea nr. 164/2014 privind unele măsuri pentru accelerarea și finalizarea procesului de soluționare a cererilor formulate în temeiul Legii nr. 9/1998 privind acordarea de compensații cetățenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România și Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, precum și al Legii nr. 290/2003 privind acordarea de despăgubiri sau compensații cetățenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reținute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord și Ținutul Herța, ca urmare a stării de război și a aplicării Tratatului de Pace între România și Puterile Aliate și Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947, și pentru modificarea unor acte normative, excepție ridicată de Violeta Arava, Nicușor Corneliu Arava, Camelia Naum și Tănase Arava în Dosarul nr. 5.258/3/2015 al Tribunalului București - Secția a II-a contencios administrativ și fiscal. 2. Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de aceiași autori în același dosar și constată că dispozițiile art. 3 alin. (2), art. 10 alin. (1) și (3) și art. 14 alin. (1) din Legea nr. 164/2014 privind unele măsuri pentru accelerarea și finalizarea procesului de soluționare a cererilor formulate în temeiul Legii nr. 9/1998 privind acordarea de compensații cetățenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România și Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, precum și al Legii nr. 290/2003 privind acordarea de despăgubiri sau compensații cetățenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reținute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord și Ținutul Herța, ca urmare a stării de război și a aplicării Tratatului de Pace între România și Puterile Aliate și Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947, și pentru modificarea unor acte normative sunt constituționale în raport cu criticile formulate. Definitivă și general obligatorie. Decizia se comunică Tribunalului București - Secția a II-a contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 24 mai 2016.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Ioana Marilena Chiorean