DECIZIE nr. 195/2017

Valer Dorneanu - președinte

Marian Enache - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Simona-Maya Teodoroiu - judecător

Varga Attila - judecător

Simina Popescu-Marin - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Luminița Nicolescu.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 14 alin. (1) și (2) și art. 15 din Legea nr. 164/2014 privind unele măsuri pentru accelerarea și finalizarea procesului de soluționare a cererilor formulate în temeiul Legii nr. 9/1998 privind acordarea de compensații cetățenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România și Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, precum și al Legii nr. 290/2003 privind acordarea de despăgubiri sau compensații cetățenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reținute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord și Ținutul Herța, ca urmare a stării de război și a aplicării Tratatului de Pace între România și Puterile Aliate și Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947, și pentru modificarea unor acte normative, excepție ridicată de Vasile Basa, Niculae Basa, Ion Basa, Dumitru Basa, Gheorghe Basa și Florica Predoiu în Dosarul nr. 7.561/118/2014 al Curții de Apel Constanța - Secția a II-a civilă de contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului nr. 369D/2016 al Curții Constituționale.

2. La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Magistratul-asistent referă asupra cauzei și arată că, la dosar, partea Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților a depus note scrise prin care solicită respingerea excepției de neconstituționalitate.

4. Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, sens în care invocă jurisprudența în materie a Curții Constituționale, spre exemplu, deciziile nr. 342 din 24 mai 2016, nr. 347 din 24 mai 2016 și nr. 452 din 28 iunie 2016.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

5. Prin Decizia civilă nr. 824/CA din 26 iunie 2015, pronunțată în Dosarul nr. 7.561/118/2014, Curtea de Apel Constanța - Secția a II-a civilă de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 14 alin. (1) și (2) și art. 15 din Legea nr. 164/2014 privind unele măsuri pentru accelerarea și finalizarea procesului de soluționare a cererilor formulate în temeiul Legii nr. 9/1998 privind acordarea de compensații cetățenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România și Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, precum și al Legii nr. 290/2003 privind acordarea de despăgubiri sau compensații cetățenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reținute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord și Ținutul Herța, ca urmare a stării de război și a aplicării Tratatului de Pace între România și Puterile Aliate și Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947, și pentru modificarea unor acte normative. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Vasile Basa, Niculae Basa, Ion Basa, Dumitru Basa, Gheorghe Basa și Florica Predoiu cu prilejul soluționării recursului împotriva Sentinței civile nr. 129 din 27 ianuarie 2015, pronunțate de Tribunalul Constanța într-o cauză având ca obiect obligarea la emiterea unui act administrativ, în temeiul Legii nr. 9/1998.

6. În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia susțin, în esență, că prevederile de lege criticate sunt neconstituționale, deoarece reglementează și pentru trecut, iar efectele acestora se răsfrâng chiar asupra cererilor de chemare în judecată depuse anterior intrării în vigoare a Legii nr. 164/2014. Prin aplicarea retroactivă a termenelor procedurale prevăzute de art. 14 din Legea nr. 164/2014 se aduce atingere dreptului de acces liber la justiție al persoanelor îndreptățite la măsurile consacrate prin legile reparatorii, drept de care aceste persoane beneficiază de la momentul învestirii instanței de judecată până la soluționarea definitivă a cauzei. Consideră că eșalonarea pe 5 ani a sumelor cuvenite reprezintă un abuz al executivului, în timp ce dreptul de proprietate al reclamantului cu privire la sumele recunoscute devine iluzoriu, iar creanța avută asupra statului român nu beneficiază de niciun fel de garanție, în condițiile în care aceasta nu poate forma obiectul executării silite. În susținerea criticilor de neconstituționalitate se invocă Decizia Curții Constituționale nr. 88 din 27 februarie 2014.

7. Curtea de Apel Constanța - Secția a II-a civilă de contencios administrativ și fiscal consideră că excepția de neconstituționalitate nu este întemeiată. Reține că, din modul de redactare a dispozițiilor legale a căror neconstituționalitate se invocă, nu rezultă prevederi exprese de aplicare retroactivă, acordarea unui nou termen de 18 luni, de efectuare a validării/invalidării hotărârilor emise de comisiile județene de aplicare a Legii nr. 9/1998, fiind justificată de complexitatea faptică și juridică a procedurii administrative pe care o implică aplicarea Legii nr. 9/1998, termenul procedural neputând a reprezenta în sine o cauză de ineficacitate a mecanismului sau o încălcare a drepturilor garantate de Constituție. Este de remarcat că obiectul acțiunii deduse judecății în primă instanță îl reprezintă cererea reclamanților de a obliga pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților să emită o decizie de validare sau invalidare a Hotărârii nr. 5.405/26.02.2010 a Comisiei județene Constanța de aplicare a Legii nr. 9/1998 și nu o acțiune tipică de apărare a dreptului de proprietate, până la emiterea deciziei de validare sau invalidare, dreptul de proprietate al reclamanților având caracter incert.

8. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

9. Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, sens în care invocă jurisprudența în materie a Curții Constituționale, spre exemplu Decizia nr. 855 din 10 decembrie 2015. De asemenea, în raport cu dispozițiile art. 21 alin. (3) din Constituție, menționează că prevederile legale ce fac obiectul prezentei excepții nu reprezintă o încălcare a accesului liber la justiție, deoarece legea prevede posibilitatea persoanei îndreptățite de a se adresa instanței judecătorești, atât în cazul în care este nemulțumită de soluția dată, cât și în cazul în care entitatea învestită de lege, Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților (ANRP), nu emite decizia în termenele prevăzute de lege.

10. Avocatul Poporului consideră că excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă. Precizează că este necesar a face diferența între procesele declanșate în contradictoriu cu ANRP, prin care aceasta din urmă este obligată la emiterea titlurilor de despăgubire ce intră în competența sa legală (cum este și prezenta speță), și situațiile în care, în cadrul proceselor, instanța judecătorească pune în discuție și întinderea despăgubirilor acordate. Prin dispozițiile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 164/2014, legiuitorul impune un termen de 18 luni de la data intrării în vigoare a actului normativ menționat, pentru validarea sau invalidarea hotărârilor emise de comisiile județene în baza Legii nr. 9/1998, republicată, cu modificările și completările ulterioare, înregistrate la ANRP și pentru care nu s-a emis decizie. Or, raportat la situația de ansamblu, consideră că incidența acestui termen în cadrul proceselor aflate pe rolul instanțelor de judecată ține de modul de interpretare și aplicare a unui act normativ nou asupra proceselor aflate pe rol, ceea ce intră în competența exclusivă a instanței de judecată, singura competentă să decidă cu privire la sensul, înțelesul și modul de aplicare a noii legi. Pe de altă parte, instanța de judecată, odată ce a intervenit un nou act normativ în materia acordării despăgubirilor, stabilind proceduri diferite de cele anterioare, nu poate să se pronunțe în temeiul unei legi care a ieșit din fondul activ al legislației. O asemenea soluție ar putea fi de natură să creeze confuzii la nivelul autorității competente să aplice noua lege, iar, pe de altă parte, să pună în aplicare o hotărâre judecătorească pronunțată în temeiul vechii legi. Analizând dintr-o perspectivă de ansamblu motivele care au condus la ridicarea excepției de neconstituționalitate, menționează că normele supuse controlului de constituționalitate, în acest moment, nu sunt incidente în cauză, neavând legătura cu soluționarea acesteia. În fapt, prevederile art. 15 din Legea nr. 164/2014 devin aplicabile abia după împlinirea termenelor instituite pentru parcurgerea fazei administrative. Or, din actul de sesizare a instanței de contencios constituțional rezultă că cererea de chemare în judecată, formulată în contradictoriu cu ANRP, are ca obiect obligarea la emiterea unui act administrativ în temeiul Legii nr. 9/1998. Ca atare, cererea depusă inițial în temeiul Legii nr. 9/1998 nu era soluționată de ANRP la momentul intrării în vigoare a noului act normativ, Legea nr. 164/2014, motiv pentru care, în continuarea fazei administrative, devin incidente noile prevederi legale. În acest sens, invocă dispozițiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, potrivit cărora Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauze.

11. Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepțiilor de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând actul de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse de partea Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispozițiile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

12. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

13. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 14 alin. (1) și (2) și art. 15 din Legea nr. 164/2014 privind unele măsuri pentru accelerarea și finalizarea procesului de soluționare a cererilor formulate în temeiul Legii nr. 9/1998 privind acordarea de compensații cetățenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România și Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, precum și al Legii nr. 290/2003 privind acordarea de despăgubiri sau compensații cetățenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reținute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord și Ținutul Herța, ca urmare a stării de război și a aplicării Tratatului de Pace între România și Puterile Aliate și Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947, și pentru modificarea unor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 910 din 15 decembrie 2014. Prevederile legale criticate au următorul conținut: – Art. 14 alin. (1) și (2):

(1) Hotărârile emise de comisiile județene în baza Legii nr. 9/1998, republicată, cu modificările și completările ulterioare, înregistrate la Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților și pentru care nu s-a emis decizie de validare/invalidare, se validează/invalidează în termen de 18 luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi.

(2) Hotărârile emise de comisiile județene, respectiv a municipiului București pentru aplicarea Legii nr. 9/1998, republicată, cu modificările și completările ulterioare, și a Legii nr. 290/2003, cu modificările și completările ulterioare, după data intrării în vigoare a prezentei legi, se validează/invalidează de Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, prin decizie, în termen de 18 luni de la data înregistrării lor.;

– Art. 15: „În cazul nerespectării termenelor stabilite la art. 13 alin. (1) și la art. 14 alin. (1) și (2), persoana îndreptățită se poate adresa instanței judecătorești prevăzute la art. 8.“

14. În opinia autorilor excepției, prevederile de lege ce formează obiectul excepției contravin dispozițiilor din Constituție cuprinse în art. 15 alin. (2) privind principiul neretroactivității legii, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile, art. 16 alin. (2) privind egalitatea în drepturi, art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil și la soluționarea cauzei într-un termen rezonabil, art. 44 alin. (1) privind dreptul de proprietate privată, art. 53 alin. (1) privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți, art. 124 alin. (1) și (3) privind înfăptuirea justiției, art. 126 alin. (6) privind controlul judecătoresc al actelor administrative ale autorităților publice, pe calea contenciosului administrativ, și art. 148 alin. (2) și (4) privind prioritatea reglementărilor comunitare cu caracter obligatoriu față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare și obligația Parlamentului, Președintelui României, Guvernului și autorității judecătorești de a garanta aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării.

15. De asemenea, sunt invocate dispozițiile art. 6 - Dreptul la un proces echitabil cuprinse în Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, precum și ale art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenție, privind dreptul la respectarea bunurilor.

16. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că prevederile art. 14 alin. (1) și art. 15 din Legea nr. 164/2014 au mai format obiect al controlului de constituționalitate, iar prin mai multe decizii (a se vedea, spre exemplu, deciziile nr. 342 din 24 mai 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 636 din 18 august 2016, și nr. 347 din 24 mai 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 622 din 12 august 2016), Curtea Constituțională a respins, ca neîntemeiate, excepțiile de neconstituționalitate.

17. Astfel, Curtea a statuat, în esență, că prevederile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 164/2014 stabilesc obligația Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților de a valida sau invalida în termen de 18 luni de la data intrării în vigoare a Legii nr. 164/2014 hotărârile emise de comisiile județene în baza Legii nr. 9/1998, înregistrate anterior acestui moment. Prevederile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 164/2014 nu produc niciun fel de efecte pentru trecut, fiind aplicabile exclusiv din momentul intrării în vigoare a Legii nr. 164/2014. Prin urmare, Curtea nu a reținut critica referitoare la pretinsa retroactivitate a textului menționat, întrucât legea nouă este, de principiu, aplicabilă de îndată tuturor situațiilor ce se vor constitui, se vor modifica sau se vor stinge după intrarea ei în vigoare, precum și tuturor efectelor produse de situațiile juridice formate după abrogarea legii vechi.

18. Faptul că prin art. 14 alin. (1) din Legea nr. 164/2014 se stabilesc noi termene în care ANRP trebuie să verifice hotărârile se înscrie în rațiunea pentru care legea însăși a fost concepută, aceea de a crea un mecanism care să confere eficiență măsurilor reparatorii luate de statul român în vederea compensării pierderilor suferite de anumiți cetățeni români în urma aplicării Tratatului dintre România și Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940. Se asigură, în același timp, și certitudinea finalizării acestui demers reparatoriu.

19. Referitor la critica de neconstituționalitate raportată la art. 16 alin. (2) din Constituție, Curtea a reținut, în acord cu jurisprudența sa, că aplicarea unui regim juridic temporal diferit nu poate crea o stare de discriminare între diverse persoane, în funcție de actul normativ incident fiecăreia. Faptul că, prin succesiunea unor prevederi legale, anumite persoane pot ajunge în situații apreciate subiectiv, prin prisma propriilor lor interese, ca defavorabile, nu reprezintă o discriminare care să afecteze constituționalitatea textelor respective (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 44 din 24 aprilie 1996, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 345 din 17 decembrie 1996). Altfel spus, raportat la situația de față, inegalitatea de tratament juridic prin comparație cu acele persoane care au beneficiat de plata despăgubirilor anterior intrării în vigoare a Legii nr. 164/2014 nu reprezintă un viciu de neconstituționalitate, fiind rezultatul unor regimuri juridice diferite, aplicate succesiv în timp, incidente în virtutea principiului tempus regit actum.

20. În ceea ce privește critica referitoare la pretinsa încălcare a accesului liber la justiție, garantat la nivel constituțional prin art. 21, Curtea a reținut că atât în jurisprudența Curții Constituționale, cât și în cea a Curții Europene a Drepturilor Omului s-a statuat că acesta nu este un drept absolut, ci poate fi condiționat, exercitarea acțiunilor fiind supusă exigenței respectării unor termene, de decădere sau de prescripție, sau a anumitor condiții stabilite de lege, fără să fie, în acest fel, nesocotite dispozițiile art. 21 alin. (1) din Constituție.

21. Cu privire la dispozițiile art. 15 din Legea nr. 164/2014, Curtea a reținut, în esență, că acestea reglementează calea de acces la instanța judecătorească - secția de contencios administrativ a tribunalului în a cărei rază domiciliază solicitantul - a persoanei îndreptățite în cazul nerespectării termenelor stabilite la art. 14 alin. (1) din lege fără a conține niciun viciu de neconstituționalitate raportat la criticile formulate.

22. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudențe, soluția pronunțată de Curtea Constituțională, precum și considerentele care au fundamentat-o își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.

23. Distinct de acestea, referitor la invocarea dispozițiilor art. 44 din Constituție și art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenție, privind dreptul la respectarea bunurilor, Curtea reține că reglementarea, prin prevederile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 164/2014, a unui interval de timp fix, cert și precis determinat în care Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților este obligată să valideze/invalideze hotărârile emise de comisiile județene în baza Legii nr. 9/1998, anterior intrării în vigoare a legii, este de natură să asigure un cadru legal apt să dea eficiență dreptului de proprietate. De altfel, Curtea a mai reținut că doar deciziile definitive de plată a despăgubirilor generează un drept de creanță asupra statului, care beneficiază de protecție constituțională, în condițiile art. 44 din Legea fundamentală. În acest sens, Curtea reține că, potrivit art. 9 lit. c) din Legea nr. 164/2014: „Actul administrativ prin care se stabilește dreptul la despăgubiri și cuantumul acestora este, după caz: (…) c) decizia de validare, emisă de Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților după intrarea în vigoare a prezentei legi, cu privire la hotărâri emise în temeiul Legii nr. 9/1998, republicată, cu modificările și completările ulterioare, de comisiile județene, respectiv a municipiului București, înainte de intrarea în vigoare a prezentei legi;“.

24. Curtea constată că dispozițiile art. 53 din Constituție nu au incidență în cauză, deoarece prevederile legale criticate nu vizează restrângerea exercițiului unor drepturi sau libertăți fundamentale, iar invocarea dispozițiilor art. 148 alin. (2) și (4) din Constituție nu are nicio relevanță pentru soluționarea excepției de neconstituționalitate, nefiind puse în discuție reglementări comunitare cu caracter obligatoriu.

25. În ceea ce privește critica de neconstituționalitate a art. 14 alin. (2) din Legea nr. 164/2014, Curtea reține că, potrivit acestor dispoziții legale, hotărârile emise de comisiile județene, respectiv a municipiului București pentru aplicarea Legii nr. 9/1998, republicată, cu modificările și completările ulterioare, și a Legii nr. 290/2003, cu modificările și completările ulterioare, după data intrării în vigoare a Legii nr. 164/2014, respectiv după data de 18 decembrie 2014, se validează sau se invalidează de Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, prin decizie, în termen de 18 luni de la data înregistrării lor.

26. Însă, din examinarea înscrisurilor aflate la dosarul cauzei, Curtea observă că despăgubirile bănești au fost acordate autorilor excepției prin Hotărârea nr. 5.405 din 26 februarie 2010, emisă de Comisia județeană pentru aplicarea Legii nr. 9/1998 din cadrul Instituției Prefectului Județului Constanța. Prin urmare, având în vedere că hotărârea comisiei județene este emisă anterior intrării în vigoare a Legii nr. 164/2014, respectiv la data de 26 februarie 2010, dispozițiile art. 14 alin. (2) din Legea nr. 164/2014 nu au legătură cu soluționarea cauzei, în sensul dispozițiilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992. În aceste condiții, Curtea constată că excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 14 alin. (2) din Legea nr. 164/2014 este inadmisibilă, urmând a fi respinsă ca atare.

27. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi în privința excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 14 alin. (1) și art. 15 din Legea nr. 164/2014 și cu unanimitate de voturi în ceea ce privește excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 14 alin. (2) din Legea nr. 164/2014,

1. Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Vasile Basa, Niculae Basa, Ion Basa, Dumitru Basa, Gheorghe Basa și Florica Predoiu în Dosarul nr. 7.561/118/2014 al Curții de Apel Constanța - Secția a II-a civilă de contencios administrativ și fiscal și constată că prevederile art. 14 alin. (1) și art. 15 din Legea nr. 164/2014 privind unele măsuri pentru accelerarea și finalizarea procesului de soluționare a cererilor formulate în temeiul Legii nr. 9/1998 privind acordarea de compensații cetățenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România și Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, precum și al Legii nr. 290/2003 privind acordarea de despăgubiri sau compensații cetățenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reținute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord și Ținutul Herța, ca urmare a stării de război și a aplicării Tratatului de Pace între România și Puterile Aliate și Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947, și pentru modificarea unor acte normative sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

2. Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 14 alin. (2) din Legea nr. 164/2014, excepție ridicată de aceiași autori în același dosar al aceleiași instanțe judecătorești.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Curții de Apel Constanța - Secția a II-a civilă de contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 23 martie 2017.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE

prof. univ. dr. VALER DORNEANU

Magistrat-asistent,

Simina Popescu-Marin