DECIZIE nr. 98/2017

Valer Dorneanu - președinte

Marian Enache - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Livia Doina Stanciu - judecător

Simona-Maya Teodoroiu - judecător

Varga Attila - judecător

Andreea Costin - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 142 alin. (1) teza întâi și art. 145 alin. (1) teza întâi din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Diana Manea în Dosarul nr. 900/39/2015 al Curții de Apel Suceava - Secția I civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 39D/2016.

2. La apelul nominal se constată lipsa părților, procedura de citare fiind legal îndeplinită.

3. Magistratul-asistent referă asupra faptului că, la dosarul cauzei, partea Consiliul Județean Suceava a depus concluzii scrise prin care arată că excepția de neconstituționalitate apare ca fiind inadmisibilă din perspectiva susținerilor autoarei acesteia.

4. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, invocând jurisprudența Curții Constituționale în materie.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

5. Prin Încheierea din 17 decembrie 2015, pronunțată în Dosarul nr. 900/39/2015, Curtea de Apel Suceava - Secția I civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 142 alin. (1) teza întâi și art. 145 alin. (1) teza întâi din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Diana Manea într-o cauză având ca obiect soluționarea unei cereri de strămutare.

6. În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că dispozițiile legale criticate sunt neconstituționale deoarece strămutarea cauzei în cadrul aceleiași curți de apel nu este suficientă pentru a înlătura motivele de bănuială legitimă. În continuare, se arată că, pe de o parte, instanța chemată să judece cererea de strămutare este chiar instanța din care face parte persoana a cărei calitate reprezintă motivul cererii de strămutare, președintele curții de apel, care se află în relații de prietenie cu familia primarului unei comune din circumscripția judecătoriei de unde a fost strămutată cauza (funcția de director al uneia dintre părțile pârâte în cauză fiind deținută de soția primarului) și, pe de altă parte, magistratul învestit cu soluționarea cauzei la judecătoria unde a fost strămutată cauza este subordonat față de președintele curții de apel.

7. Curtea de Apel Suceava - Secția I civilă apreciază că excepția este neîntemeiată. Se mai menționează că dispozițiile legale criticate nu au fost declarate neconstituționale sub aspectul criticilor autoarei acesteia.

8. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

9. Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Normele privitoare la competența și procedura de judecată a cererilor de strămutare și instanțele la care urmează a fi strămutate pricinile nu sunt de natură să aducă atingere dispozițiilor Legii fundamentale, din perspectiva criticilor formulate de autoarea excepției.

10. Avocatul Poporului menționează Decizia Curții Constituționale nr. 558 din 16 octombrie 2014, prin care instanța constituțională a reținut că prevederile legale criticate sunt neconstituționale în măsura în care motivul de bănuială legitimă se raportează la calitatea de judecător la curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța care urmează să judece cauza. Mai arată că, din perspectiva susținerilor autoarei excepției de neconstituționalitate din prezenta cauză, excepția este inadmisibilă.

11. Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile scrise depuse, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

12. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

13. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl reprezintă dispozițiile art. 142 alin. (1) teza întâi și art. 145 alin. (1) teza întâi din Codul de procedură civilă, republicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 247 din 10 aprilie 2015, texte de lege care au următorul cuprins: – Art. 142 alin. (1) teza întâi: „Cererea de strămutare întemeiată pe motiv de bănuială legitimă este de competența curții de apel, dacă instanța de la care se cere strămutarea este o judecătorie sau un tribunal din circumscripția acesteia. Dacă strămutarea se cere de la curtea de apel, competența de soluționare revine Înaltei Curți de Casație și Justiție. Cererea de strămutare se depune la instanța competentă să o soluționeze, care va înștiința de îndată instanța de la care s-a cerut strămutarea despre formularea cererii de strămutare.“;

– Art. 145 alin. (1) teza întâi: „În caz de admitere a cererii de strămutare, curtea de apel trimite procesul spre judecată unei alte instanțe de același grad din circumscripția sa. Înalta Curte de Casație și Justiție va strămuta judecarea cauzei la una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța de la care se cere strămutarea.“

14. În opinia autoarei excepției de neconstituționalitate, dispozițiile legale criticate încalcă prevederile constituționale ale art. 21 privind accesul liber la justiție, astfel cum se interpretează potrivit art. 20 alin. (1) din Constituție și prin prisma art. 6 privind dreptul la un proces echitabil din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. De asemenea, sunt invocate și dispozițiile constituționale ale art. 124 alin. (2) privind caracterul unic, imparțial și egal al justiției.

15. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că dispozițiile legale criticate reprezintă norme de procedură care privesc buna administrare a justiției, competența și procedura de judecată a cererilor de strămutare și instanțele la care urmează a fi strămutate pricinile, edictate de legiuitor în temeiul mandatului său constituțional conferit de art. 126 alin. (2) din Constituție, potrivit căruia „competența instanțelor judecătorești și procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege“. Strămutarea reprezintă un remediu excepțional pentru situații în care deplina imparțialitate - îndeosebi în componenta sa obiectivă, respectiv aparența de imparțialitate în ochii unui observator obiectiv și rezonabil, iar nu insinuant și tendențios - a instanței, în întregul său, nu poate fi asigurată.

16. În continuare, Curtea reține că prin Decizia nr. 558 din 16 octombrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 897 din 10 decembrie 2014, și Decizia nr. 169 din 24 martie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 353 din 9 mai 2016, a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că dispozițiile art. 142 alin. (1) teza întâi și ale art. 145 alin. (1) teza întâi din Codul de procedură civilă sunt constituționale în măsura în care motivul de bănuială legitimă nu se raportează la calitatea de judecător la curtea de apel a uneia dintre părți, respectiv la calitatea de parte a curții de apel în raza căreia funcționează instanța învestită cu judecarea litigiului.

17. În prezenta cauză Curtea observă că excepția de neconstituționalitate nu vizează ipotezele avute în vedere în deciziile amintite, ci privește motivul de bănuială legitimă generat de relațiile de prietenie dintre președintele curții de apel și familia primarului unei comune din circumscripția judecătoriei de unde a fost strămutată cauza (funcția de director al uneia dintre părțile pârâte în cauză fiind deținută de soția primarului) pe de o parte, și, pe de altă parte, subordonarea față de președintele curții de apel a magistratului învestit cu soluționarea cauzei la judecătoria unde a fost strămutată cauza, iar excepția de neconstituționalitate este motivată prin invocarea motivelor de bănuială legitimă pe care autoarea excepției le are față de magistratul chemat să soluționeze fondul cauzei sale și prin nemulțumirea față de modul în care instanțele judecătorești din circumscripția curții de apel au soluționat cererile sale, apreciind că imparțialitatea magistraților aflați în circumscripția curții de apel este grav afectată, soluționarea justă a cauzei neputându-se realiza decât la o instanță aflată în circumscripția unei alte curți de apel.

18. Or, având în vedere că strămutarea procesului civil reprezintă un incident procedural referitor la instanța sesizată cu judecarea pricinii care are drept finalitate înlăturarea suspiciunilor ce ar putea să apară cu privire la independența sau imparțialitatea acesteia, Curtea reține că susținerile autoarei excepției de neconstituționalitate pot constitui, eventual, motive pe care se întemeiază o cerere de strămutare. Așadar, pretinsa neconstituționalitate a textelor de lege criticate este motivată din perspectiva unor împrejurări concrete, individualizate la speța aflată pe rolul instanței de judecată, generate de motivele de bănuială legitimă ale autoarei excepției față de magistrații din circumscripția curții de apel. Întrucât analiza aspectelor de fapt revine instanței de judecată care este chemată să se pronunțe față de materialul probator administrat în cauză, dacă și în ce măsură motivele invocate de autoarea excepției de neconstituționalitate întrunesc condițiile impuse de lege pentru a determina strămutarea cauzei, Curtea reține că aprecierea asupra modului de interpretare și aplicare a legii la speța dedusă judecății aparține instanțelor de drept comun, în cadrul controlului judiciar realizat de acestea. Prin urmare, asemenea critici nu intră în competența de soluționare a Curții Constituționale, care, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, „se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată“, iar nu cu privire la modul de aplicare a legii, astfel încât excepția va fi respinsă ca inadmisibilă.

19. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 142 alin. (1) teza întâi și art. 145 alin. (1) teza întâi din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Diana Manea în Dosarul nr. 900/39/2015 al Curții de Apel Suceava - Secția I civilă.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Curții de Apel Suceava - Secția I civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 7 martie 2017.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE

prof. univ. dr. Valer Dorneanu

Magistrat-asistent,

Andreea Costin