DECIZIE nr. 148/2017

Valer Dorneanu - președinte

Marian Enache - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Livia Doina Stanciu - judecător

Simona-Maya Teodoroiu - judecător

Varga Attila - judecător

Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Veisa.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 94 din anexa VII, cap. II din Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, excepție ridicată de Tribunalul Bihor - Secția a III-a contencios administrativ și fiscal, din oficiu, în Dosarul nr. 1.693/111/2015 și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 228D/2016.

2. La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Magistratul-asistent referă asupra cauzei și asupra faptului că părțile Ironim Ciuperger, Radu Traian Boc, Dănuț Teodor Ghete și Nicolae Ioan Chesches au depus la dosar note de ședință și memoriu prin care solicită admiterea excepției de neconstituționalitate.

4. Având cuvântul, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca inadmisibilă, a excepției de neconstituționalitate, întrucât criticile vizează aplicarea legii, iar nu neconstituționalitatea acesteia.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

5. Prin Încheierea din 10 februarie 2016, pronunțată în Dosarul nr. 1.693/111/2015, Tribunalul Bihor - Secția a III-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 94 din anexa VII, cap. II din Legea-cadru nr. 284/2010. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată, din oficiu, de instanța judecătorească, într-o cauză având ca obiect soluționarea acțiunii prin care reclamanții au solicitat, în temeiul art. 20 din anexa VII, cap. II din Legea-cadru nr. 284/2010, obligarea intimaților la plata ajutorului cuvenit ca urmare a încetării raporturilor de serviciu prin îndeplinirea condițiilor de pensionare pentru limită de vârstă.

6. În motivarea excepției de neconstituționalitate, instanța de judecată arată, în esență, că - deși art. 20 din anexa VII, cap. II din Legea-cadru nr. 284/2010 prevede că la trecerea în rezervă sau direct în retragere, respectiv la încetarea raporturilor de serviciu, cu drept de pensie, personalul militar, polițiștii și funcționarii publici cu statut special din sistemul administrației penitenciare, pentru activitatea depusă, în funcție de vechimea efectivă, beneficiază de un ajutor stabilit în raport cu solda funcției de bază, respectiv salariul funcției de bază avută/avut în luna schimbării poziției de activitate - art. 94 din anexa VII, cap. II din Legea-cadru nr. 284/2010 prevede că acordarea drepturilor bănești reglementate prin această lege se face în limita fondurilor bugetare aprobate anual cu această destinație în bugetele instituțiilor publice de apărare, ordine publică și siguranță națională.

7. Instanța de judecată, autoare a excepției de neconstituționalitate, invocă și Decizia nr. 16/2015, prin care Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a stabilit că este suspendat doar exercițiul dreptului la aceste ajutoare, nu și existența acestui drept. În contextul legislativ actual, pe de-o parte, dreptul la acordarea ajutoarelor este consacrat prin art. 20 din anexa VII, cap. II din Legea-cadru nr. 284/2010, recunoscut și consolidat prin Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 16/2015, iar, pe de altă parte, dispoziția de lege criticată, art. 94 din anexa VII, cap. II din Legea-cadru nr. 284/2010 prevede că acordarea drepturilor bănești se face în limita fondurilor bugetare aprobate anual cu această destinație, însă prin legile anuale de salarizare emise ulterior nu se face nicio referire la plata acestor drepturi. În aceste condiții, instanța arată că drepturile prevăzute de art. 20 din anexa VII, cap. II din Legea-cadru nr. 284/2010, care nu au fost abrogate expres sau implicit, nu beneficiază de un termen de plată ori un termen în care să poată fi realizate, trimiterea la legea anuală de salarizare prin art. 94 echivalând practic cu o condiție pur potestativă, contrară legii.

8. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

9. Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă, deoarece aspectele invocate de instanța de judecată, referitoare la faptul că prin legile anuale de salarizare emise ulterior legii criticate nu s-au prevăzut fonduri, sunt de aplicare a legii și, astfel, nu intră în competența de soluționare a Curții Constituționale. De asemenea, interpretarea dispozițiilor din legea-cadru, în raport cu legile anuale de salarizare, și eventuala abrogare a acestora țin tot de interpretarea și aplicarea legii.

10. Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele de ședință și memoriul depuse la dosar de părți în sensul admiterii excepției de neconstituționalitate, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

11. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2 ), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

12. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 94 din anexa VII „Familia ocupațională de funcții bugetare «Apărare, ordine publică și siguranță național㻓, cap. II „Reglementări specifice personalului din instituțiile publice de apărare, ordine publică și siguranță națională“ din Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 877 din 28 decembrie 2010, cu modificările și completările ulterioare, potrivit cărora: „Acordarea drepturilor bănești reglementate prin prezenta lege se face în limita fondurilor bugetare aprobate anual cu această destinație în bugetele instituțiilor publice de apărare, ordine publică și siguranță națională.“

13. În opinia autoarei excepției de neconstituționalitate, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor constituționale ale art. 21 privind accesul liber la justiție.

14. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că obiectul cauzei în cadrul căreia instanța de judecată, din oficiu, a invocat excepția de neconstituționalitate, îl constituie cererea privind plata ajutorului prevăzut de art. 20 alin. (1) din anexa nr. VII, cap. II din Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, potrivit căruia: „La trecerea în rezervă sau direct în retragere, respectiv la încetarea raporturilor de serviciu, cu drept la pensie, personalul militar, polițiștii și funcționarii publici cu statut special din sistemul administrației penitenciare, pentru activitatea depusă, în funcție de vechimea efectivă ca militar, polițist, funcționar public cu statut special din sistemul administrației penitenciare și personal civil în instituțiile publice de apărare, ordine publică și siguranță națională, beneficiază de un ajutor stabilit în raport cu solda funcției de bază, respectiv salariul funcției de bază avută/avut în luna schimbării poziției de activitate […]“. Aceste dispoziții de lege referitoare la acordarea acestor ajutoare nu au fost însă aplicate până în prezent, deoarece, prin norme de lege succesive, anuale, au fost suspendate.

15. Prin Decizia nr. 16/2015, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 525 din 15 iulie 2015, s-a stabilit că dispozițiile art. 9 din Legea nr. 118/2010 vizează exercițiul dreptului la acordarea ajutoarelor sau, după caz, indemnizațiilor, în sensul că acesta este suspendat în perioada 3 iulie-31 decembrie 2010, și nu existența acestui drept. Voința legiuitorului nu a fost aceea de eliminare a beneficiilor acordate unor categorii socioprofesionale, respectiv de încetare a existenței dreptului la acordarea de ajutoare/indemnizații, ci doar de suspendare a exercițiului acestui drept. Rațiunea acestei interpretări este impusă și de succesiunea în timp a actelor normative prin care legiuitorul a dispus, cu caracter temporar, măsura neaplicării dispozițiilor legale privind ajutoarele/indemnizațiile în anii 2011-2015.

16. Referitor la normele din legile anuale de salarizare, prin care a fost suspendată plata ajutoarelor prevăzute art. 20 din anexa nr. VII, capitolul II din Legea-cadru nr. 284/2010, Curtea s-a mai pronunțat, cu privire la excepția de neconstituționalitate a art. 13 din Legea nr. 285/2010, prin Decizia nr. 326 din 25 iunie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 454 din 24 iulie 2013 și prin Decizia nr. 334 din 12 iunie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 533 din 17 iulie 2014 sau, cu privire la a rt. 10 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 103/2013, prin Decizia nr. 331 din 30 aprilie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 467 din 29 iunie 2015. Prin Decizia nr. 334 din 12 iunie 2014, paragraful 16, Curtea a reținut jurisprudența sa potrivit căreia indemnizațiile acordate cu prilejul ieșirii la pensie, retragerii, încetării raporturilor de serviciu ori trecerii în rezervă reprezintă beneficii acordate anumitor categorii socioprofesionale în virtutea statutului special al acestora, fără a avea însă un temei constituțional. Prin Decizia nr. 331 din 30 aprilie 2015, paragraful 15, Curtea a reținut că ajutoarele ori indemnizațiile la care se referă textul de lege criticat nu fac parte din categoria drepturilor fundamentale, astfel că legiuitorul este liber să dispună cu privire la conținutul, limitele și condițiile de acordare a acestora, precum și să dispună diminuarea ori chiar încetarea acordării acestora.

17. În cauza de față, instanța judecătorească, autoare a excepției de neconstituționalitate, susține că prevederile de lege criticate contravin dispozițiilor constituționale ale art. 21 privind accesul liber la justiție. Cu privire la această critică, Curtea constată că este neîntemeiată, întrucât dispozițiile de lege criticate, care prevăd că acordarea drepturilor bănești reglementate prin Legea-cadru nr. 284/2010 se face în limita fondurilor bugetare aprobate anual cu această destinație în bugetele instituțiilor publice de apărare, ordine publică și siguranță națională, nu îngrădesc, sub nicio formă, accesul liber al oricărei persoane la justiție pentru apărarea drepturilor și nici dreptul la un proces echitabil, adică la soluționarea cauzei de către o instanță independentă și imparțială, într-un termen rezonabil.

18. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d ) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Tribunalul Bihor - Secția a III-a contencios administrativ și fiscal, din oficiu, în Dosarul nr. 1.693/111/2015 și constată că dispozițiile art. 94 din anexa VII, cap. II din Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului Bihor - Secția a III-a contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 14 martie 2017.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE

prof. univ. dr. VALER DORNEANU

Magistrat-asistent,

Ioana Marilena Chiorean