DECIZIE nr. 773/2016

Valer Dorneanu - președinte

Marian Enache - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Livia Doina Stanciu - judecător

Simona-Maya Teodoroiu - judecător

Varga Attila - judecător

Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1.372 alin. (1) și (2) din Codul civil, excepție ridicată de Ana Bontaș în Dosarul nr. 2.751/100/2012 al Curții de Apel Cluj - Secția I civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.662D/2015. 2. La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Având cuvântul, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca inadmisibilă a excepției de neconstituționalitate, în principal, deoarece autoarea acesteia critică modul de interpretare și aplicare a dispozițiilor de lege invocate, și, în subsidiar, concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepției, deoarece răspunderea civilă delictuală intervine la momentul săvârșirii faptului ilicit cauzator de prejudicii. CURTEA, având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele: 4. Prin Încheierea din 28 octombrie 2015, pronunțată în Dosarul nr. 2.751/100/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția I civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 1.372 alin. (1) și (2) din Codul civil. Excepția a fost invocată de pârâta-apelantă Ana Bontaș, într-o cauză având ca obiect soluționarea apelurilor declarate, pe de-o parte, de reclamanți, iar, pe de altă parte, de pârâtă împotriva Sentinței civile nr. 1.622 din 18 octombrie 2013 pronunțată de Tribunalul Maramureș, prin care a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamanți și a fost obligată pârâta Ana Bontaș - în calitate de tutore pentru tatăl său Gheorghe Breban, la plata unor sume de bani cu titlu de daune materiale și daune morale. 5. În motivarea excepției de neconstituționalitate autoarea acesteia susține că dispozițiile de lege criticate contravin art. 16 din Constituție, fiind încălcat principiul egalității în drepturi, deoarece, deși raportul de tutelă a fost constituit sub imperiul Codului familiei din 1953 care prevedea prin art. 118 obligația de a accepta numirea ca tutore, sub imperiul Codului civil actual, tutorele va putea fi numit doar după exprimarea prealabilă a consimțământului său. În condițiile în care prin art. 1.372 din Codul civil s-a consacrat răspunderea tutorelui pentru fapta celui pus sub interdicție - a unui tutore care și-a exprimat consimțământul pentru această numire, cunoscând consecințele grave la care se expune (aceea de a răspunde față de terți pentru prejudiciile cauzate de cei puși sub interdicție), ar fi discriminatoriu în raport cu cei numiți tutori sub imperiul unei legi care nu prevedea răspunderea pentru fapta celor puși sub interdicție, ca textul legal să-i vizeze și pe aceștia. Nu pot fi supuși aceluiași tratament juridic tutorii numiți sub două reglementări juridice atât de diferite, una care stabilește răspunderea civilă în sarcina lor și una în care o asemenea răspundere nu ar exista. 6. Totodată, autoarea excepției susține că dacă textul de lege criticat ar viza și raporturile de tutelă constituite anterior intrării în vigoare a Codului civil, atunci acestea ar contraveni și art. 44 din Constituie, prin aceea că ar expune patrimoniul tutorelui unei potențiale pierderi, riscul afectării patrimoniului tutorelui nefiind prevăzut în legislație la momentul la care a fost stabilit raportul juridic de tutelă. 7. Curtea de Apel Cluj - Secția I civilă apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, neputând fi reținută situația de discriminare invocată, în condițiile în care răspunderea tutorelui pentru fapta celui pus sub interdicție intervine nu în funcție de momentul la care a fost numit tutorele, ci în funcție de momentul la care s-a săvârșit faptul ilicit cauzator de prejudicii și care antrenează răspunderea în condițiile art. 1.372 din Codul civil. În speță, faptul ilicit cauzator de prejudicii s-a săvârșit sub imperiul noului Cod civil, astfel încât răspunderea pentru fapta altuia poate fi antrenată doar în condițiile art. 1.372 din Codul civil. Pe cale de consecință, dispozițiile de lege criticate nu contravin art. 16 din Constituție. Instanța consideră că nu se poate reține nici încălcarea art. 44 din Constituție, deoarece, și sub imperiul vechiului Cod civil, în condițiile prescrise de art. 1.000 alin. 1 teza întâi din acesta, pârâta apelantă ar fi fost ținută să răspundă de prejudiciul cauzat prin fapta persoanelor pentru care era obligată să răspundă. Atât sub imperiul vechiului Cod civil, cât și sub imperiul noului Cod civil, angajarea răspunderii pentru fapta altuia, respectiv pentru fapta persoanelor pentru care suntem obligați a răspunde, presupunea repararea prejudiciului atât sub aspectul daunelor materiale, cât și sub aspectul daunelor morale, această reparare a prejudiciului repercutându-se în mod direct asupra patrimoniului celui a cărui răspundere a fost angajată. 8. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. 9. Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Astfel, chiar dacă potrivit legislației anterioare, acceptarea sarcinii tutelei era obligatorie, odată numită, persoana care îndeplinea această sarcină avea obligația "să îngrijească de cel pus sub interdicție", spre a-i grăbi vindecarea și a-i îmbunătăți condițiile de viață", folosind în acest scop veniturile și, la nevoie, toate bunurile celui pus sub interdicție (art. 149 din Codul familiei). Odată cu intrarea în vigoare a noului Cod civil, regulile acestuia se aplică, potrivit art. 6 alin. (6) din acesta, și efectelor viitoare rezultate din tutelă, chiar dacă situația juridică este născută anterior intrării în vigoare a noului Cod civil. Pe de altă parte, în ceea ce privește răspunderea civilă delictuală, potrivit art. 103 din Legea nr. 71/2011, "Obligațiile născute din faptele juridice extracontractuale sunt supuse dispozițiilor legii în vigoare la data producerii ori, după caz, a săvârșirii lor." Astfel, în funcție de data producerii faptului ilicit cauzator de prejudicii, răspunderea civilă a tutorelui se va angaja în condițiile art. 1.000 din vechiul Cod civil, care de asemenea prevedea că tutorele răspunde "de prejudiciul cauzat prin fapta persoanelor pentru care suntem obligați a răspunde sau de lucrurile ce sunt sub paza noastră" - sau în condițiile noului Cod civil. Din încheierea instanței, rezultă că faptul cauzator de prejudicii s-a produs ulterior intrării în vigoare a noului Cod civil, ceea ce va face aplicabile prevederile acestuia în materia răspunderii civile delictuale, fără a se putea susține că ar fi vorba despre o discriminare. Problema pe care o ridică petenta este una de aplicare în timp a legii, cu privire la instituția tutelei care, deși constituită sub imperiul legii vechi, are efecte care au continuat sub legea nouă. Ceea ce este esențial diferit față de noua reglementare din Codul familiei și noua reglementare cuprins în Codul civil este atitudinea legiuitorului cu privire la sarcina tutelei și caracterul social al acestei sarcini. Dacă în noul Cod civil tutela, fără a-și pierde caracterul civic, moral, de act de asumare a unei responsabilități sociale, nu poate exista în afara acordului de voință al celui ce urmează să devină tutore (art. 119), potrivit Codului familiei, această sarcină era una impusă, dincolo de voința persoanei care, urmare obligării sale legale de a deveni tutore, avea o serie de obligații sociale, personale sau patrimoniale, față de cel pus sub interdicție. Această impunere a unei sarcini cu un pronunțat caracter personal, fără a ține seama de dorința sau disponibilitatea persoanei desemnate de a-și asuma un asemenea angajament reprezenta în opinia Guvernului, o formă de derobare a statului față de sarcinile pe care, la rândul său, ar fi trebuit să și le asume și să le și îndeplinească față de persoanele cu handicap, potrivit art. 50 din Constituție, impunând unei persoane fizice, contrar chiar și art. 42 din Constituție, asumarea unei forme de protecție socială. Totodată, prin consecințele patrimoniale pe care le presupune răspunderea tutorelui pentru faptele celui pus sub interdicție, se poate ridica, chiar dacă indirect, și problema unei atingeri aduse patrimoniului și dreptului de proprietate privată ocrotit de art. 44 din Constituție. 10. Avocatul Poporului apreciază că dispozițiile de lege criticate sunt constituționale. În acest sens menționează că relația dintre făptuitor și persoana responsabilă este bazată pe acceptarea obligației de supraveghere și control a modului de viață al minorului sau al bolnavului psihic pus sub interdicție. În plus, obligația de supraveghere a acestei categorii de făptuitori presupune îndrumarea, coordonarea și controlul faptelor lor, tocmai pentru a preveni riscul producerii de prejudicii altor persoane. Din această perspectivă, principiul egalității în fața legii nu este nesocotit, sens în care invocă jurisprudența Curții Constituționale referitoare la egalitatea în fața legii, și anume deciziile nr. 20 din 2 februarie 2000 și nr. 20 din 21 ianuarie 2015. Mai mult, cel care și-a asumat obligația de supraveghere a acestor persoane, implicit, și-a exprimat acordul de a răspunde pentru consecințele faptelor lor dăunătoare. Ca atare, consideră că dreptul de proprietate privată al responsabilului nu este afectat, cu atât mai mult cu cât, o asemenea reglementare, în actualul Cod civil, a apărut tocmai pentru a acoperi prejudiciile anonime cauzate în societate, prin angajarea răspunderii. 11. Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile scrise depuse la dosar de părțile Mărioara Helindean, Andrei-Vasile Helindean și Ovidiu-Pavel Helindean, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele: 12. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. 13. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl reprezintă prevederile art. 1.372 alin. (1) și (2) din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 505 din 15 iulie 2011, cu modificările și completările ulterioare, prevederi care au denumirea marginală "Răspunderea pentru fapta minorului sau a celui pus sub interdicție" și au următorul conținut: "(1) Cel care în temeiul legii, al unui contract ori al unei hotărâri judecătorești este obligat să supravegheze un minor sau o persoană pusă sub interdicție răspunde de prejudiciul cauzat altuia de către aceste din urme persoane.

(2) Răspunderea subzistă chiar în cazul când făptuitorul, fiind lipsit de discernământ, nu răspunde pentru fapta proprie."

14. În opinia autoarei excepției de neconstituționalitate, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor din Constituție cuprinse în art. 16 privind egalitatea în drepturi și art. 44 privind dreptul de proprietate privată. 15. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că dispozițiile art. 1.372 din Codul civil, cu denumirea marginală "Răspunderea pentru fapta minorului sau a celui pus sub interdicție", consacră în mod expres răspunderea tutorelui pentru fapta celui pus sub interdicție și fac parte din secțiunea a 4-a a cap. IV - Răspunderea civilă al titlului II - Izvoarele obligațiilor al cărții a V-a - Despre obligații din Codul civil. Instituirea răspunderii pentru fapta altuia are ca fundament existența obligației de control și supraveghere a persoanei pusă sub interdicție, lipsite de capacitate de exercițiu sau cu capacitate de exercițiu restrânsă. În actuala reglementare, potrivit art. 119 alin. (1) din Codul civil, numirea tutorelui se face numai "cu acordul acestuia, de către instanța de tutelă în camera de consiliu, prin încheiere definitivă. Atunci când desemnarea tutorelui s-a făcut prin contract de mandat, cel desemnat tutore nu poate refuza numirea decât pentru motivele prevăzute la art. 120 alin. (2)". 16. Curtea constată că, odată cu intrarea în vigoare a Codului civil, s-a ivit un conflict de legi în timp referitor la efectele tutelelor instituie înainte de intrarea în vigoare a acestuia, iar art. 103 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil prevede că răspunderea pentru faptele ilicite cauzatoare de prejudicii (răspunderea civilă delictuală) este guvernată de legea în vigoare în momentul săvârșirii faptei ilicite. 17. În cauza de față, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1.372 alin. (1) și (2) din Codul civil este invocată din perspectiva aplicării legii civile în timp în cazul unei tutele instituite înainte de intrarea în vigoare a Codului civil, faptul ilicit cauzator de prejudicii fiind săvârșit după intrarea în vigoare a Codului civil. Astfel, autoarea excepției este nemulțumită de faptul că instanța de judecată a aplicat dispozițiile de lege criticate din Codul civil situației juridice deduse judecății, reținând că numirea pârâtei ca tutore a avut loc la data de 11 octombrie 2010, Legea nr. 287/2009 privind Codul civil a intrat în vigoare la data de 1 octombrie 2011, iar fapta ilicită cauzatoare de prejudiciu a fost săvârșită la data de 5 octombrie 2011, instanța ținând cont de prevederile art. 103 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil. 18. În consecință, Curtea constată că aspectele invocate de autoarea excepției constituie probleme de interpretare și aplicare a dispozițiilor de lege criticate la cauza dedusă judecății instanței de judecată, iar nu veritabile critici de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1.372 alin. (1) și (2) care consacră răspunderea pentru fapta minorului sau a celui pus sub interdicție. Or, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, Curtea se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată și, prin urmare, excepția de neconstituționalitate, astfel cum a fost formulată, este inadmisibilă. 19. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1.372 alin. (1) și (2) din Codul civil, excepție ridicată de Ana Bontaș în Dosarul nr. 2.751/100/2012 al Curții de Apel Cluj - Secția I civilă. Definitivă și general obligatorie. Decizia se comunică Curții de Apel Cluj - Secția I civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 15 decembrie 2016.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE

prof. univ. dr. VALER DORNEANU

Magistrat-asistent,

Ioana Marilena Chiorean