DECIZIE nr. 146/2025

Marian Enache - președinte

Mihaela Ciochină - judecător

Cristian Deliorga - judecător

Dimitrie-Bogdan Licu - judecător

Gheorghe Stan - judecător

Livia Doina Stanciu - judecător

Elena-Simina Tănăsescu - judecător

Varga Attila - judecător

Mihaela Ionescu - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Nicoleta-Ecaterina Eucarie.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 311 din Codul penal, excepție ridicată de Răducu Alexandru Beța în Dosarul nr. 834/110/2018 al Tribunalului Bacău - Secția penală și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.238D/2020.

2. La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca inadmisibilă, a excepției de neconstituționalitate, întrucât norma penală criticată nu are legătură cu cauza în care a fost ridicată excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

4. Prin Încheierea din 16 iulie 2020, pronunțată în Dosarul nr. 834/110/2018, Tribunalul Bacău - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 311 din Codul penal. Excepția a fost ridicată de Răducu Alexandru Beța într-o cauză în care autorul acesteia a fost trimis în judecată pentru săvârșirea mai multor infracțiuni, printre care și deținerea de instrumente de plată electronică falsificate, prevăzută de art. 313 alin. (1) din Codul penal cu referire la art. 311 alin. (2) din Codul penal.

5. În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia susține, în esență, că sintagma „oricăror altor titluri sau valori asemănătoare“, cuprinsă în art. 311 alin. (1) din Codul penal, nu întrunește exigențele de claritate și previzibilitate, conform art. 7 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Susține că, în timp ce noțiunea „titlu de credit“ (care poate fi propriu-zis/instrument pentru efectuarea plății) este clar definită de legislația fiscală și comercială, referindu-se la cambie, biletul la ordin, cecul, obligațiunile și ordinul de plată, rigoarea legii comerciale nu oferă niciun alt criteriu pentru noțiunea „alte titluri sau valori asemănătoare“, tocmai din necesitatea de a nu introduce echivocul cu privire la mijloacele de plată. Totodată, solicită ca instanța de control constituțional să clarifice dacă prin "instrument de plată electronică“, noțiune cuprinsă în art. 311 alin. (2) din Codul penal, se înțelege și cardul bancar de debit și dacă este necesar pentru existența infracțiunii ca acesta să aibă putere circulatorie.

6. Tribunalul Bacău - Secția penală apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În acest sens, face referire la dispozițiile art. 180 din Codul penal, în raport cu care, în mod evident, cardul bancar reprezintă un instrument de plată.

7. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

8. Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au transmis punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

9. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

10. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie, potrivit încheierii de sesizare, dispozițiile art. 311 din Codul penal. Având în vedere criticile formulate de autorul excepției și, ținând cont de faptul că acesta nu a fost trimis în judecată pentru forma tentată a infracțiunii de deținere de instrumente de plată electronică falsificate, Curtea reține ca obiect al excepției de neconstituționalitate dispozițiile art. 311 alin. (1) și (2) din Codul penal, care au următorul cuprins: „(1) Falsificarea de titluri de credit, titluri sau instrumente pentru efectuarea plăților sau a oricăror altor titluri ori valori asemănătoare se pedepsește cu închisoarea de la 2 la 7 ani și interzicerea exercitării unor drepturi.

(2) Dacă fapta prevăzută în alin. (1) privește un instrument de plată electronică, pedeapsa este închisoarea de la 3 la 10 ani și interzicerea exercitării unor drepturi.[

]“ Ulterior sesizării Curții Constituționale cu prezenta excepție de neconstituționalitate, art. 311 alin. (2) din Codul penal a fost modificat de art. I pct. 6 din Legea nr. 207/2021 pentru modificarea și completarea Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, precum și pentru dispunerea unor măsuri de transpunere a Directivei (UE) 2019/713 a Parlamentului European și a Consiliului din 17 aprilie 2019 privind combaterea fraudelor și a contrafacerii în legătură cu mijloacele de plată fără numerar și de înlocuire a Deciziei-cadru 2001/413/JAI a Consiliului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 720 din 22 iulie 2021. Însă, având în vedere cele statuate de instanța de control constituțional prin Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, Curtea reține ca obiect al excepției de neconstituționalitate dispozițiile art. 311 alin. (2) din Codul penal în forma în vigoare de la data sesizării instanței de contencios constituțional.

11. În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, normele penale criticate sunt contrare dispozițiilor art. 7 referitor la principiul legalității incriminării din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale raportat la art. 20 alin. (1) și art. 23 alin. (12) din Constituție.

12. Examinând excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 311 alin. (1) din Codul penal, Curtea constată că, astfel cum a fost formulată, aceasta ridică o problemă de admisibilitate - expres consacrată de dispozițiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale - din punctul de vedere al legăturii normelor penale criticate cu soluționarea cauzei în care a fost invocată excepția de neconstituționalitate.

13. Astfel, Curtea reține că excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 311 alin. (1) din Codul penal a fost ridicată într-o cauză în care autorul acesteia a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de constituire a unui grup infracțional organizat, prevăzută de art. 367 alin. (1) din Codul penal, constând în aceea că, în perioada martie 2014 - decembrie 2017, a constituit împreună cu alte persoane un grup infracțional organizat, profilat pe săvârșirea infracțiunilor de falsificare a instrumentelor de plată electronică, efectuarea de operațiuni financiare în mod fraudulos și accesarea fără drept a unor sisteme informatice; operațiuni ilegale cu dispozitive sau programe informatice, prevăzută de art. 365 alin. (2) din Codul penal, constând în aceea că a deținut și a încercat să scoată din țară un număr de 6 dispozitive deep insert skimmer, precum și alte subansamble și accesorii, pe care intenționa să le transporte într-o altă țară pentru a le pune la dispoziția asociaților săi; deținerea de instrumente în vederea falsificării de valori, prevăzută de art. 314 alin. (2) din Codul penal, constând în aceea că, împreună cu sora sa, a deținut instrumente softwear destinate citirii, descărcării și scrierii de date de carduri bancare pe suporturi prevăzute cu banda magnetică, în scopul falsificării instrumentelor de plată electronică; deținerea de instrumente de plată electronică falsificate, prevăzută de art. 313 alin. (1) din Codul penal cu referire la art. 311 alin. (2) din Codul penal, constând în aceea că, împreună cu sora sa, a deținut trei instrumente de plată electronică falsificate, constând în carduri cu bandă magnetică, pe care erau inscripționate date de carduri bancare, totul cu aplicarea art. 38 alin. (1) din Codul penal și art. 41 alin. (1) din Codul penal.

14. În aceste condiții, Curtea constată că dispozițiile art. 311 alin. (1) din Codul penal, care reglementează falsificarea de titluri de credit, titluri sau instrumente pentru efectuarea plăților sau a oricăror altor titluri ori valori asemănătoare, nu au legătură cu cauza în care a fost ridicată excepția de neconstituționalitate. Curtea reține că unul dintre elementele care configurează regimul specific al excepțiilor de neconstituționalitate, condiționând admisibilitatea acestora, este caracterul concret al controlului pe care instanța de control constituțional îl realizează în această situație, raportat la cauza în care a fost ridicată excepția. Legătura cu soluționarea cauzei presupune atât aplicabilitatea textului criticat în cauza dedusă judecății, cât și necesitatea invocării excepției de neconstituționalitate în scopul restabilirii stării de legalitate, condiții ce trebuie întrunite cumulativ, pentru a fi satisfăcute exigențele pe care le impun dispozițiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 în privința pertinenței excepției de neconstituționalitate în desfășurarea procesului ( Decizia nr. 438 din 8 iulie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 600 din 12 august 2014, paragraful 15). Potrivit instanței de contencios constituțional, incidența textului de lege criticat în soluționarea cauzei aflate pe rolul instanței judecătorești nu trebuie analizată in abstracto, ci trebuie verificat, în primul rând, interesul procesual al invocării excepției de neconstituționalitate, mai ales prin prisma efectelor unei eventuale constatări a neconstituționalității textului de lege criticat ( Decizia nr. 465 din 23 septembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 788 din 29 octombrie 2014). Dacă autorul excepției nu are un interes real, personal în promovarea acesteia, posibila admitere a excepției nu schimbă cu nimic situația acestuia, ci privește numai drepturile altor persoane ( Decizia nr. 315 din 5 iunie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 548 din 24 iulie 2014).

15. Or, Curtea constată că, în cazul excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 311 alin. (1), nu rezultă o asemenea legătură a textului de lege criticat cu cauza concretă în care excepția de neconstituționalitate a fost ridicată, cu consecința respingerii acesteia ca inadmisibilă, în raport cu dispozițiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, astfel cum au fost interpretate de instanța de control constituțional în jurisprudența sa.

16. În ceea ce privește excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 311 alin. (2) din Codul penal, Curtea reține că autorul acesteia solicită instanței de control constituțional să clarifice dacă noțiunea „instrument de plată electronică“ cuprinde și cardul bancar de debit și dacă este necesar pentru existența infracțiunii ca acesta să aibă putere circulatorie. În acest sens, autorul excepției invocă dispozițiile art. 7 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale raportat la art. 20 alin. (1) și art. 23 alin. (12) din Constituție.

17. Curtea reține că prevederile art. 7 paragraful 1 din Convenție, reglementând principiul legalității incriminării, dispun că nimeni nu poate fi condamnat pentru o acțiune sau o omisiune care, la momentul când ea a fost comisă sau s-a produs, nu constituia o infracțiune, potrivit normelor de drept național sau internațional; de asemenea, nimeni nu poate fi pedepsit cu o pedeapsă mai mare decât cea care era prevăzută, pentru fapta săvârșită, la momentul când a fost comisă acea infracțiune. Scopul prevederilor art. 7 paragraful 1 din Convenție este de a asigura o protecție efectivă împotriva urmăririlor și condamnărilor penale arbitrare, ce se circumscrie respectării principiului legalității. Principiul legalității nu se limitează la a interzice aplicarea retroactivă a dreptului penal în defavoarea acuzatului: acesta consacră, totodată, la modul mai general, principiul legalității infracțiunilor și a pedepselor (nullum crimen, nulla poena sine lege) și cel care dispune să nu se aplice legea penală în mod extensiv în detrimentul acuzatului, mai ales prin analogie. Rezultă că o infracțiune trebuie să fie definită clar de lege. Această condiție este îndeplinită în cazul în care justițiabilul poate ști, pornind de la textul dispoziției relevante și, dacă este necesar, prin intermediul interpretării acesteia de către instanțe, ce acte și omisiuni angajează răspunderea sa penală (a se vedea, în acest sens, Hotărârea din 17 mai 2010, pronunțată în Cauza Kononov împotriva Letoniei, paragraful 185).

18. Cu privire la semnificația termenilor folosiți în reglementarea infracțiunilor, Curtea reține că dreptul penal se caracterizează, printre altele, prin autonomie conceptuală, principiu potrivit căruia legiuitorul poate defini anumiți termeni și anumite expresii în cuprinsul legii penale, dându-le acestora o semnificație specifică dreptului penal, diferită de cea uzuală. Per a contrario, nedefinirea prin legea penală a unor noțiuni și sintagme utilizate în cuprinsul normelor penale semnifică intenția legiuitorului de a le conferi acestora înțelesul ce rezultă din sensul comun al termenilor (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 364 din 28 iunie 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 661 din 19 iulie 2023, paragraful 33).

19. Totodată, Curtea reține că sintagma „instrument de plată electronică“ din cuprinsul art. 311 alin. (2) din Codul penal este definită, în sensul legii penale, la art. 180 alin. (2) din Codul penal, potrivit căruia „(2) Prin instrument de plată electronică se înțelege un instrument care permite efectuarea de retrageri de numerar, încărcarea și descărcarea unui instrument de monedă electronică, precum și transferuri de fonduri, altele decât cele ordonate și executate de către instituții financiare.“

20. În aceste condiții, Curtea constată că sintagma „instrument de plată electronică“ din cuprinsul normei criticate este definită de legea penală, astfel că oferă suficiente criterii obiective pentru ca destinatarii legii penale să poată determina, în fiecare situație concretă, dacă faptele pe care le comit se încadrează în prevederile art. 311 alin. (2) din Codul penal.

21. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1 - 3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

1. Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 311 alin. (1) din Codul penal, excepție ridicată de Răducu Alexandru Beța în Dosarul nr. 834/110/2018 al Tribunalului Bacău - Secția penală.

2. Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de același autor în același dosar al aceleiași instanțe și constată că dispozițiile art. 311 alin. (2) din Codul penal sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului Bacău - Secția penală și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 27 martie 2025.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE

MARIAN ENACHE

Magistrat-asistent,

Mihaela Ionescu