DECIZIE nr. 688/2016

Valer Dorneanu - președinte

Marian Enache - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Livia Doina Stanciu - judecător

Simona-Maya Teodoroiu - judecător

Varga Attila - judecător

Cristina Teodora Pop - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 335 alin. (1) din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Sorin Radu în Dosarul nr. 709/64/2015 al Curții de Apel Brașov - Secția penală, care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 47D/2016. 2. La apelul nominal se constată lipsa autorului excepției. Procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Magistratul-asistent referă asupra faptul că, la dosarul cauzei, autorul excepției a depus un memoriu, prin care solicită admiterea acesteia. 4. Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, ca inadmisibilă, întrucât autorul deduce neconstituționalitatea dispozițiilor art. 335 alin. (1) din Codul de procedură penală din compararea acestuia cu art. 339 alin. (4) din același cod. Astfel, potrivit susținerilor autorului excepției, textul criticat este neconstituțional întrucât, pe de o parte, termenul "ulterior" folosit în cuprinsul acestui articol este mult prea vag, iar, pe de altă parte, pentru că dispozițiile art. 335 alin. (1) din Codul de procedură penală nu prevăd un termen similar celui reglementat la art. 339 alin. (4) din Codul de procedură penală, adică un termen de 20 de zile în care procurorul ierarhic superior să poată dispune redeschiderea urmăririi penale, în ipoteza în care constată, ulterior clasării, că situația pe care s-a întemeiat clasarea nu există. Se arată, de asemenea, că susținerile autorului excepției sunt neîntemeiate întrucât prevederile art. 335 alin. (1) din Codul de procedură penală sunt strâns legate de dreptul și de obligația statului de a desfășura urmărirea penală în sensul de a descoperi și de a trage la răspundere penală pe cei care săvârșesc infracțiuni în interiorul termenului de prescripție. Pentru acest motiv, dispozițiile textului criticat au fost redactate în strânsă legătură cu art. 153 și art. 156 din Codul penal, care reglementează prescripția răspunderii penale, articole din care decurge dreptul procurorului ierarhic superior de a putea oricând, în interiorul termenului de prescripție, să poată dispune infirmarea unei soluții de clasare, atunci când constată, ulterior pronunțării ei, că împrejurarea pe care această soluție s-a bazat nu există. Totodată, se susține că, prin modul de reglementare a prescripției, legiuitorul a prevăzut suficiente garanții, așa încât nu poate fi reținută încălcarea, prin textul criticat, a dispozițiilor constituționale invocate în susținerea excepției. Se arată, în acest sens, că termenele de prescripție sunt stabilite de lege, atât sub aspectul momentului în care acestea încep să curgă, cât și sub aspectul duratei lor și, nu în ultimul rând, din perspectiva cauzelor de întrerupere sau de suspendare a termenelor de prescripție. Se conchide că prevederile art. 335 alin. (1) din Codul de procedură penală nu contravin dispozițiilor art. 16, art. 21 alin. (3) și art. 124 alin. (2) din Constituție, cu atât mai mult cu cât un astfel de demers al procurorului ierarhic superior este supus confirmării judecătorului de cameră preliminară, aspect ce constituie o altă garanție a drepturilor fundamentale anterior menționate. Pentru aceste motive, se solicită menținerea jurisprudenței Curții Constituționale, făcându-se trimitere la Decizia nr. 177 din 29 martie 2016. CURTEA, având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele: 5. Prin Încheierea penală nr. 2/CCP din 8 ianuarie 2016, pronunțată în Dosarul nr. 709/64/2015, Curtea de Apel Brașov - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 335 alin. (1) din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Sorin Radu într-o cauză având ca obiect soluționarea cererii formulate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov, cerere prin care se solicită redeschiderea urmăririi penale cu privire la autorul excepției. 6. În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că textul criticat contravine dispozițiilor constituționale ale art. 16 alin. (1) referitor la egalitatea în drepturi, art. 21 alin. (3) cu privire la dreptul la un proces echitabil și art. 124 alin. (2) referitor la înfăptuirea justiției. Se arată că termenul "ulterior" din cuprinsul art. 335 alin. (1) din Codul de procedură penală este foarte vag, dând posibilitatea organelor judiciare să dispună redeschiderea urmăririi penale oricând, până la data împlinirii termenului de prescripție a răspunderii penale. Se susține că un astfel de termen este disproporționat prin raportare la cel de decădere, de 20 de zile, prevăzut la art. 339 alin. (4) din Codul de procedură penală, în care persoanele care apreciază că, prin ordonanța de clasare a procurorului de caz, le sunt vătămate interesele legitime pot formula plângere împotriva acestui act. Pentru aceste motive, se arată că părțile procesului penal care au interesul de a promova o astfel de plângere se află într-un dezavantaj procesual evident față de organele judiciare, textul criticat creând, în privința acestor două categorii de participanți la procesul penal, o situație de dezechilibru juridic de natură a încălca atât principiul egalității în drepturi, cât și principiul egalității armelor, componentă a dreptului la un proces echitabil. Se susține, totodată, încălcarea, prin dispozițiile art. 335 alin. (1) din Codul de procedură penală, a prevederilor constituționale ale art. 124 alin. (2), ce reglementează înfăptuirea justiției. 7. Curtea de Apel Brașov - Secția penală arată că textul criticat este constituțional, nefiind de natură a încălca dispozițiile Legii fundamentale invocate de autorul excepției. Se susține că lipsa reglementării unui termen în care procurorul ierarhic superior să poată solicita infirmarea soluției de clasare dispuse de procurorul de caz nu contravine dreptului la un proces echitabil și nici dreptului la apărare. Se mai precizează faptul că acest drept al procurorului ierarhic superior de a dispune redeschiderea urmăririi penale, conform art. 335 alin. (1) din Codul de procedură penală, constituie o aplicație a principiului constituțional al controlului ierarhic, ce stă la baza activității procurorilor, potrivit art. 132 alin. (1) din Constituție. 8. În conformitate cu dispozițiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate. 9. Guvernul opinează că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Se face trimitere la Decizia Curții Constituționale nr. 496 din 23 iunie 2015, paragrafele 16-25. Se susține că textul criticat asigură realizarea scopului procesului penal, prevăzut la art. 1 din Codul de procedură penală, precum și aflarea adevărului, principiu reglementat la art. 5 alin. (1) din același cod. Este subliniat faptul că dreptul organelor judiciare de a proceda la redeschiderea urmăririi penale subzistă până la împlinirea termenului de prescripție a răspunderii penale. 10. Avocatul Poporului susține că textul criticat este constituțional. Se susține că acesta nu încalcă principiul egalității în drepturi, întrucât se aplică, în mod egal, tuturor persoanelor aflate în ipoteza normei juridice. Referitor la pretinsa încălcare, prin dispozițiile art. 335 alin. (1) din Codul penal, a prevederilor art. 21 alin. (3) și art. 124 alin. (2) din Constituție, se arată că, potrivit art. 335 alin. (4) din Codul de procedură penală, redeschiderea urmăririi penale este supusă confirmării judecătorului de cameră preliminară, aspect ce constituie o garanție procesuală a drepturilor fundamentale invocate în prezenta cauză. Totodată, se face trimitere la Decizia Plenului Curții Constituționale nr. 1 din 8 februarie 1994, prin care instanța de contencios constituțional a statuat că legiuitorul poate institui, în considerarea unor situații deosebite, reguli speciale de procedură, ca și modalități de exercitare a drepturilor procedurale, principiul liberului acces la justiție presupunând posibilitatea neîngrădită a celor interesați de a utiliza aceste proceduri, în formele și în modalitățile instituite de lege. 11. Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse la dosarul cauzei, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele: 12. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. 13. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 335 alin. (1) din Codul de procedură penală, care au următorul cuprins: "Dacă procurorul ierarhic superior celui care a dispus soluția constată, ulterior, că nu a existat împrejurarea pe care se întemeia clasarea, infirmă ordonanța și dispune redeschiderea urmăririi penale. Dispozițiile art. 317 se aplică în mod corespunzător". 14. Se susține că textul criticat contravine prevederilor constituționale ale art. 16 alin. (1) referitor la egalitatea în drepturi, art. 21 alin. (3) cu privire la dreptul la un proces echitabil și art. 124 alin. (2) referitor la înfăptuirea justiției. 15. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că, prin Decizia nr. 177 din 29 martie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 352 din 9 mai 2016, a respins, ca neîntemeiată, prin raportare la critici de neconstituționalitate asemănătoare, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 335 alin. (1) din Codul de procedură penală. 16. Prin decizia anterior menționată, paragrafele 15-21, Curtea a constatat că lipsa prevederii în cuprinsul art. 335 alin. (1) din Codul de procedură penală a unui termen legal în care poate fi dispusă redeschiderea urmăririi penale echivalează cu dreptul organelor judiciare de a proceda la reluarea urmăririi penale, prin redeschiderea acesteia, până la împlinirea termenului legal de prescripție a răspunderii penale pentru infracțiunile săvârșite. În acest sens, dispozițiile art. 153 alin. (1) din Codul penal prevăd că prescripția înlătură răspunderea penală. Prin urmare, scopul instituției prescripției răspunderii penale constă în înlăturarea răspunderii penale, prin stingerea dreptului statului de a sancționa și a obligației infractorului de a suporta consecințele infracțiunii comise, după trecerea unui anumit interval de timp, prevăzut de lege, de la data săvârșirii faptei, indiferent dacă infracțiunea a fost sau nu descoperită ori infractorul identificat. Prin dispozițiile art. 154 din Codul penal, legiuitorul a stabilit, în mod expres, atât durata termenelor de prescripție, cât și data la care acestea încep să curgă. Totodată, referitor la prescripția răspunderii penale, legiuitorul a prevăzut la art. 155 din Codul penal întreruperea cursului prescripției răspunderii penale. Potrivit alin. (1) al articolului anterior referit, cursul termenului prescripției răspunderii penale se întrerupe prin îndeplinirea oricărui act de procedură în cauză, iar, conform alin. (2) al aceluiași articol, după fiecare întrerupere începe să curgă un nou termen de prescripție. De asemenea, art. 155 alin. (5) din Codul penal prevede că admiterea în principiu a cererii de redeschidere a procesului penal face să curgă un nou termen de prescripție a răspunderii penale. 17. Având în vedere modul de reglementare a prescripției răspunderii penale, Curtea a reținut că dreptul organelor judiciare de a relua urmărirea penală, prin redeschiderea acesteia, conform art. 335 din Codul de procedură penală, apare ca fiind consecința juridică a acestei instituții, respectiv consecința dreptului statului de a trage la răspundere penală persoanele care săvârșesc infracțiuni în termenele de prescripție stabilite prin lege. 18. Prin urmare, Curtea a constatat că aceste termene sunt, în mod expres, determinate de către legiuitor, atât sub aspectul întinderii, cât și sub aspectul momentului la care încep să curgă, motiv pentru care nu se poate susține că legea procesual penală este lipsită de claritate, precizie sau previzibilitate sub aspectul intervalului de timp în care poate fi dispusă redeschiderea urmăririi penale și nici că redeschiderea urmăririi penale se poate face sine die, creând o stare de incertitudine pentru autorul faptelor prevăzute de legea penală. De altfel, dispozițiile art. 335 alin. (1)-(3) și (5) din Codul de procedură penală prevăd că redeschiderea urmăririi penale se face în următoarele situații: dacă procurorul ierarhic superior celui care a dispus soluția constată, ulterior, că nu a existat împrejurarea pe care se întemeia clasarea [art. 335 alin. (1) din Codul de procedură penală], în cazul în care au apărut fapte sau împrejurări noi, din care rezultă că a dispărut împrejurarea pe care se întemeia clasarea [art. 335 alin. (2) din Codul de procedură penală], când constată că suspectul sau inculpatul nu și-a îndeplinit cu rea-credință obligațiile stabilite conform art. 318 alin. (3) din Codul de procedură penală [art. 335 alin. (3) din Codul de procedură penală] și în cazul în care s-a dispus clasarea sau renunțarea la urmărirea penală, atunci când judecătorul de cameră preliminară a admis plângerea împotriva soluției și a trimis cauza la procuror în vederea completării urmăririi penale [art. 335 alin. (5) din Codul de procedură penală]. Astfel reglementate, motivele de redeschidere a urmăririi penale nu reprezintă altceva decât cauze de întrerupere a cursului prescripției răspunderii penale, ele reprezentând o aplicare directă a dispozițiilor art. 155 din Codul penal. 19. Prin urmare, Curtea a reținut că instituția redeschiderii urmăririi penale, sub aspectul termenelor în care ea poate fi dispusă este, în mod corect, corelată de către legiuitor cu instituția prescripției răspunderii penale, fiind o consecință directă a acesteia. 20. Așa fiind, Curtea a constatat că susținerile autorilor excepției - potrivit cărora instituirea în privința redeschiderii urmăririi penale a unui termen, în care organele judiciare se pot prevala de acest drept, egal cu timpul rămas între data ordonanței de clasare și împlinirea termenului prescripției răspunderii penale, ar echivala cu crearea unei situații de incertitudine pentru persoana achitată și cu instituirea, în favoarea organelor judiciare, a unui termen sine die în care pot proceda la redeschiderea urmăririi penale, favorabil comiterii unor abuzuri judiciare - apar ca fiind nejustificate. Așa cum rezultă din dispozițiile art. 335 din Codul de procedură penală, redeschiderea urmăririi penale nu se face în mod arbitrar de către organele judiciare, ci doar în condițiile expres reglementate la art. 335 alin. (1)-(3) din Codul de procedură penală. 21. Pentru aceste motive, Curtea a constatat că nu poate fi reținută încălcarea, prin dispozițiile art. 335 alin. (1) din Codul de procedură penală, a dreptului la un proces echitabil și a dreptului la apărare, prevăzute la art. 21 alin. (3) și art. 24 din Constituție. 22. Totodată, Curtea a reținut că dispozițiile art. 335 alin. (1) din Codul de procedură penală reprezintă opțiunea legiuitorului, în acord cu politica sa penală, și au fost reglementate cu respectarea dispozițiilor art. 61 alin. (1) din Constituție și în marja de apreciere prevăzută de acestea. 23. În fine, Curtea a constatat că, spre deosebire de reglementarea anterioară, instituția redeschiderii urmăririi penale nu mai este prerogativa exclusivă a procurorului, ci, în trei dintre cele patru situații prevăzute la art. 335 din Codul de procedură penală, este supusă confirmării judecătorului de cameră preliminară care, cu această ocazie, verifică legalitatea și temeinicia ordonanței prin care s-a dispus redeschiderea urmăririi penale. Această nouă abordare a legiuitorului are ca scop punerea instituției redeschiderii urmăririi penale în acord cu prevederile art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. 24. Având în vedere aceste considerente, Curtea constată că termenul "ulterior" din cuprinsul textului criticat nu este lipsit de precizie și previzibilitate, vizând, de fapt, intervalul de timp care începe să curgă de la momentul dispunerii de către procurorul ierarhic inferior a soluției de clasare până la data împlinirii termenului de prescripție a răspunderii penale, acest aspect reprezentând o aplicare a principiului aflării adevărului, prevăzut la art. 5 din Codul de procedură penală. 25. În ceea ce privește termenul de 20 de zile, de decădere din dreptul de a formula plângere împotriva ordonanței de clasare, prevăzut la art. 339 alin. (4) din Codul de procedură penală, acesta este un termen procedural de natură diferită de cea a termenului mai sus analizat, reglementat în scopul protejării unor interese individuale, respectiv a intereselor procesuale ale persoanelor care se consideră lezate de soluția de clasare pronunțată. Reglementarea acestui termen reprezintă o garanție a dreptului acestora de a beneficia de un proces echitabil. Titularii dreptului de a formula plângere, conform art. 339 alin. (4) din Codul de procedură penală, nu se află, însă, în aceeași situație juridică cu cea a procurorului ierarhic superior celui care dispune soluția clasării și care, constatând că nu a existat împrejurarea pe care s-a întemeiat această soluție, dispune redeschiderea urmăririi penale. 26. Pentru aceste motive, Curtea constată că nu poate fi reținută discriminarea persoanelor interesate să promoveze plângere împotriva ordonanței de clasare, potrivit art. 339 alin. (4) din Codul de procedură penală, în raport cu procurorul ierarhic superior care dispune redeschiderea urmăririi penale, conform prevederilor art. 335 alin. (1) din Codul de procedură penală, întrucât aceste două categorii de titulari de drepturi procesuale se află în situații juridice diferite, determinate de rolul diferit pe care îl au în cadrul procesului penal. 27. Așa fiind, nu poate fi reținută nici încălcarea, prin textul criticat, a principiului egalității armelor, componentă a dreptului la un proces echitabil, prevăzut la art. 21 alin. (3) din Constituție, reglementarea celor două termene comparate de autorul excepției neafectând echilibrul procesual dintre acuzare și apărare în cadrul procesului penal. 28. Referitor la pretinsa încălcare, prin dispozițiile art. 335 alin. (1) din Codul de procedură penală, a prevederilor constituționale ale art. 124 alin. (2), Curtea reține că acestea nu sunt aplicabile în prezenta cauză, întrucât reglementează unicitatea, imparțialitatea și egalitatea pentru toți a justiției, și nu etapa urmăririi penale. 29. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Sorin Radu în Dosarul nr. 709/64/2015 al Curții de Apel Brașov - Secția penală și constată că dispozițiile art. 335 alin. (1) din Codul de procedură penală sunt constituționale în raport cu criticile formulate. Definitivă și general obligatorie. Decizia se comunică Curții de Apel Brașov - Secția penală și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 24 noiembrie 2016.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE

prof. univ. dr. VALER DORNEANU

Magistrat-asistent,

Cristina Teodora Pop