DECIZIE nr. 269/2019

Valer Dorneanu - președinte

Petre Lăzăroiu - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Livia Doina Stanciu - judecător

Simona-Maya Teodoroiu - judecător

Varga Attila - judecător

Daniela Ramona Marițiu - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 281 alin. (1) lit. b) din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Carol Claudiu Hoca în Dosarul nr. 2.357/328/2017/a2 al Tribunalului Cluj - Secția penală - Judecătorul de cameră preliminară. Excepția formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 2.499D/2017.

2. La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate. Susține că noțiunea de „competență funcțională“ este subsumată competenței după materie sau după calitatea persoanei, doctrina definind-o ca fiind acea competență ce se referă la categoria de parchet sau instanță căreia îi revine sarcina de a urmări sau de a judeca o anumită cauză. Totodată, sensul cel mai des întâlnit al acestei noțiuni este acela care se referă la gradul ierarhic al instanțelor, stabilind dacă o instanță judecă în primă instanță, apel, recurs etc. Având în vedere dispozițiile art. 3 din Codul de procedură penală, competența funcțională este legată și de separarea funcțiilor judiciare, astfel încât ea poate fi analizată în orice fază a procesului penal. Așa fiind, competența funcțională sau după atribuții conturează categoriile de activitate pe care le poate desfășura un anumit organ judiciar, categorii de atribuții circumscrise fie naturii infracțiunii, fie unei calități speciale a făptuitorului din cauza respectivă. Prin urmare, această noțiune se subsumează competenței după materie sau după calitatea persoanei, nerespectarea sa atrăgând nulitatea absolută. De altfel, autorul este nemulțumit că, în cauză, măsura preventivă a fost analizată de judecătorie, astfel cum Curtea a statuat prin decizia de admitere, iar nu de instanța ierarhic superioară. Or, autorul excepției este, în sine, nemulțumit de aplicarea deciziei de admitere a Curții Constituționale anterior publicării acesteia în Monitorul Oficial al României, Partea I. Aceste aspecte sunt însă nefondate, aplicarea de către organul judiciar a unei decizii a Curții Constituționale înainte de publicarea acesteia în Monitorul Oficial al României, Partea I, nu poate contraveni dispozițiilor constituționale.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

4. Prin Încheierea din 3 august 2017, pronunțată în Dosarul nr. 2.357/328/2017/a2, Tribunalul Cluj - Secția penală - Judecătorul de cameră preliminară a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 281 alin. (1) lit. b) din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Carol Claudiu Hoca. Excepția a fost ridicată în contextul formulării de către autorul excepției a unei contestații împotriva încheierii prin care s-au verificat, potrivit art. 207 și art. 348 din Codul de procedură penală, legalitatea și oportunitatea măsurii arestului preventiv dispus și menținut în cauză față de inculpat.

5. În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că dispozițiile criticate sunt neconstituționale, deoarece soluția legislativă cuprinsă în acest articol nu reglementează în categoria nulităților absolute încălcarea dispozițiilor referitoare la competența funcțională a judecătorului de cameră preliminară, nerespectându-se astfel dispozițiile art. 1 alin. (3) și (5) și ale art. 21 alin. (3) din Constituție. Cu toate că reglementarea competențelor organelor judiciare reprezintă un element esențial ce decurge din principiul legalității, principiu ce se constituie într-o componentă a statului de drept, legiuitorul nu a prevăzut sancțiunea nulității absolute pentru încălcarea normelor referitoare la competența funcțională de către judecătorul de cameră preliminară. Respectarea normelor de competență și sancționarea nerespectării acestora cu nulitatea absolută sunt la fel de importante în camera preliminară ca și în celelalte etape ale procesului penal, iar, potrivit art. 3 alin. (1) din Codul de procedură penală, în procesul penal se exercită 4 funcții judiciare, printre care și funcția de verificare a legalității trimiterii ori netrimiterii în judecată.

6. Susține că nu există un text de lege care să îi permită invocarea unei nulități absolute în cazul încălcării normelor de competență funcțională de către judecătorul de cameră preliminară. Astfel, prin nesancționarea cu nulitatea absolută a încălcării normelor referitoare la competența funcțională este deschisă calea arbitrarului în domeniul competenței în materie penală.

7. În contextul invocării Deciziei Curții Constituționale nr. 437 din 22 iunie 2017, autorul excepției arată că judecătorul de cameră preliminară de la Judecătoria Turda a verificat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive. Autorul excepției susține că a învederat că judecătorul de cameră preliminară de la Judecătoria Turda nu era competent să soluționeze cauza, deoarece decizia anterior menționată nu fusese publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, și nu producea încă efecte, iar verificarea măsurii trebuia făcută, potrivit art. 348 din Codul de procedură penală, de către judecătorul de cameră preliminară de la tribunal. Arată că această solicitare i-a fost respinsă pe considerentul că dispozițiile Constituției impun necesitatea unei căi de atac împotriva încheierii de verificare a măsurilor preventive. Apreciază că cele reținute de Curte în Decizia nr. 302 din 4 mai 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 566 din 17 iulie 2017, sunt aplicabile mutatis mutandis și în prezenta cauză.

8. Tribunalul Cluj - Secția penală - Judecătorul de cameră preliminară apreciază că, deși textul legal criticat nu prevede în mod expres faptul că legiuitorul a avut în vedere, la instituirea acestui caz de nulitate absolută, și nerespectarea competenței funcționale a instanțelor judecătorești (inclusiv separația funcțiilor judiciare), trebuie avut în vedere faptul că acest tip de competență este o creație a doctrinei (în cadrul clasificării competențelor organelor judiciare), care este subsumată competenței materiale și personale a instanțelor judecătorești, fiind incontestabil legată de aceasta. Această orientare doctrinară și jurisprudențială exista și sub imperiul Codului de procedură penală anterior. Prin urmare, atât timp cât legea sancționează cu nulitatea absolută nerespectarea competenței materiale și personale a instanțelor judecătorești, în mod implicit este avută în vedere și nerespectarea competenței funcționale a acestor organe judiciare. Mai mult, nerespectarea separației funcțiilor judiciare este, de asemenea, sancționată cu nulitatea absolută, însă de această dată din perspectiva cazului de nulitate absolută instituit prin textul art. 281 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură penală, care se referă la compunerea completului de judecată. În consecință, judecătorul de cameră preliminară apreciază că motivele furnizate de inculpat în susținerea excepției sale de neconstituționalitate vizează, mai degrabă, o chestiune de interpretare a legii, ce cade în sarcina instanței judecătorești, iar nu de constituționalitate, motiv pentru care excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă. În măsura în care se apreciază că textul art. 281 alin. (1) lit. b) din Codul de procedură penală nu include și cazul de nulitate absolută pentru nerespectarea competenței funcționale a instanțelor judecătorești (inclusiv a judecătorului de cameră preliminară), se apreciază că excepția de neconstituționalitate este fondată pentru argumentele expuse de acesta, iar considerentele care au stat la baza pronunțării Deciziei nr. 302 din 4 mai 2017, precitată, trebuie aplicate mutatis mutandis și în cazul excepției de neconstituționalitate ridicate de inculpat în prezenta cauză.

9. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

10. Guvernul arată că noul Cod de procedură penală a consacrat sistemul nulităților absolute exprese în art. 281, stabilind și trăsăturile care le caracterizează: nulitatea absolută nu poate fi înlăturată în niciun mod; nulitatea absolută poate fi invocată în orice stare a procesului, cu anumite derogări exprese de la această regulă; nulitatea absolută poate fi luată în considerare din oficiu.

11. Deși art. 281 alin. (1) lit. b) din Codul de procedură penală nu prevede în mod expres faptul că legiuitorul a avut în vedere, la instituirea acestui caz de nulitate absolută, și nerespectarea competenței funcționale a instanțelor judecătorești, Guvernul apreciază că, potrivit doctrinei, acest tip de competență este subsumat competenței materiale și personale a instanțelor judecătorești, fiind legat de acestea. Astfel, potrivit doctrinei, competența funcțională sau după atribuții conturează categoriile de activități pe care le poate desfășura un anumit organ în cadrul competenței sale generale și determină, fie în raport cu infracțiunea, fie cu calitatea făptuitorului, care instanță este competentă să judece în primă instanță și care instanță poate judeca în căile de atac. Competența funcțională rezultă, cu precădere, din principiul separației funcțiilor judiciare prevăzut de art. 3 din Codul de procedură penală și poate fi analizată în raport cu fiecare fază a procesului penal. Dispozițiile procedurale care reglementează competența funcțională a instanțelor judecătorești sunt norme imperative, încălcarea lor atrăgând sancțiunea nulității absolute, vătămarea procesuală fiind prezumată. De asemenea, și nerespectarea separației funcțiilor judiciare este sancționată cu nulitatea absolută, potrivit art. 281 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură penală. Astfel, Guvernul apreciază că argumentele autorului excepției vizează mai mult o chestiune de interpretare a legii și nu reprezintă o veritabilă critică de neconstituționalitate, excepția de neconstituționalitate fiind neîntemeiată.

12. Avocatul Poporului arată că dispozițiile criticate au fost declarate neconstituționale, prin Decizia nr. 302 din 4 mai 2017, precitată, astfel că excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă.

13. Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

14. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

15. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 281 alin. (1) lit. b) din Codul de procedură penală, cu următorul conținut: „(1) Determină întotdeauna aplicarea nulității încălcarea dispozițiilor privind:

b) competența materială și competența personală a instanțelor judecătorești, atunci când judecata a fost efectuată de o instanță inferioară celei legal competente.“

16. Autorul excepției de neconstituționalitate susține că textul criticat contravine prevederilor constituționale cuprinse în art. 1 alin. (3), potrivit căruia România este stat de drept, democratic și social, în care demnitatea omului, drepturile și libertățile cetățenilor, libera dezvoltare a personalității umane, dreptatea și pluralismul politic reprezintă valori supreme, în spiritul tradițiilor democratice ale poporului român și idealurilor Revoluției din decembrie 1989, și sunt garantate, art. 1 alin. (5), potrivit căruia, în România, respectarea Constituției, a supremației sale și a legilor este obligatorie și art. 21 alin. (3) potrivit căruia părțile au dreptul la un proces echitabil și la soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil.

17. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că, prin Rechizitoriul nr. 493/P/2017 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Turda, înregistrat cu numărul 2.357/328/2017 la Judecătoria Turda, a fost trimis în judecată inculpatul Carol Claudiu Hoca pentru săvârșirea infracțiunilor de ultraj [ art. 257 alin. (1) și (4) din Codul penal raportat la art. 206 alin. (1) din același act normativ] cu aplicarea art. 38 alin. (2),

art. 41 alin. (1) și art. 43 alin. (5) din Codul penal. Prin Încheierea penală din 13 martie 2017 a Judecătoriei Turda, judecătorul de drepturi și libertăți a dispus arestarea preventivă a inculpatului în temeiul art. 223 alin. (2) din Codul de procedură penală pe o perioadă de 30 de zile. Prin încheierile din 10 aprilie 2017, 8 mai 2017 și 31 mai 2017 ale Judecătoriei Turda și din 23 iunie 2017 a Tribunalului Cluj s-a menținut măsura preventivă față de inculpat.

18. Totodată, prin Încheierea penală nr. 485 din 31 mai 2017, pronunțată de Judecătoria Turda - Judecătorul de cameră preliminară, în temeiul art. 345 alin. (2) din Codul de procedură penală raportat la art. 346 alin. (2) din același act normativ, s-au respins cererile și excepțiile invocate de către inculpat, prin apărătorul ales, s-a constatat legalitatea Rechizitoriului nr. 493/P/2017 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Turda și a administrării probelor, s-a dispus începerea judecății în cauză.

19. Împotriva acestei încheieri, inculpatul a formulat contestație, înregistrată la Judecătoria Turda la data de 6 iunie 2017. Prin Încheierea penală nr. 243 din 21 iulie 2017, Tribunalul Cluj - Secția penală - Judecătorul de cameră preliminară, în temeiul art. 347 alin. (3) și (4) din Codul de procedură penală raportat la art. 346 alin. (2) și art. 425^1 alin. (7) pct. 1 lit. b) din același act normativ, a respins ca nefondată contestația formulată.

20. La data de 19 iulie 2017, prin Încheierea penală nr. 585/2017, Judecătoria Turda - Judecătorul de cameră preliminară, în cadrul verificării legalității și temeiniciei măsurii preventive a arestului preventiv luate față de inculpat, a reținut că dosarul de cameră preliminară este înaintat Tribunalului Cluj - Judecătorul de cameră preliminară pentru soluționarea contestației formulate împotriva Încheierii penale nr. 485 din 31 mai 2017, pronunțată de Judecătoria Turda - Judecătorul de cameră preliminară. Instanța judecătorească a constatat că instanța de contencios constituțional s-a pronunțat în data de 22 iunie 2017 cu privire la dispozițiile art. 348 alin. (2) din Codul de procedură penală, în sensul că în cauzele în care față de inculpat s-a dispus o măsură preventivă, judecătorul de cameră preliminară de la instanța sesizată cu rechizitoriu verifică legalitatea și temeinicia măsurii preventive. Judecătoria Turda - Judecătorul de cameră preliminară s-a considerat competentă să verifice legalitatea și temeinicia măsurii preventive a arestului preventiv luate față de inculpat, deși la data de 19 iulie 2017, Decizia nr. 437 din 22 iunie 2017 a Curții Constituționale nu era încă publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, iar cauza se afla în etapa contestației - camera preliminară, pe rolul Tribunalului Cluj - Judecătorul de cameră preliminară. Judecătoria Turda - Judecătorul de cameră preliminară a apreciat că măsura preventivă a arestului preventiv este temeinică și legală, drept care a menținut această măsură.

21. În acest context, având în vedere că decizia Curții Constituționale nu era încă publicată, inculpatul a apreciat că nu Judecătoria Turda - Judecătorul de cameră preliminară este competentă să verifice legalitatea și temeinicia măsurii preventive a arestului preventiv, ci Tribunalul Cluj - Judecătorul de cameră preliminară.

22. Așa fiind, inculpatul a ridicat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 281 alin. (1) lit. b) din Codul de procedură penală cu motivarea că soluția legislativă cuprinsă în acest articol nu reglementează în categoria nulităților absolute încălcarea dispozițiilor referitoare la competența funcțională a judecătorului de cameră preliminară, fiind încălcate astfel dispozițiile art. 1 alin. (3) și (5) și art. 21 alin. (3) din Constituție.

23. Totodată, inculpatul a formulat contestație împotriva Încheierii penale nr. 585 din 19 iulie 2017, pronunțată de Judecătoria Turda - Judecătorul de cameră preliminară, în cadrul verificării legalității și temeiniciei măsurii preventive a arestului preventiv luate față de inculpat. Inculpatul a invocat excepția nulității absolute a încheierii contestate, dată fiind nerespectarea competenței funcționale a judecătorului de cameră preliminară, în condițiile în care Decizia nr. 437 din 22 iunie 2017 a Curții Constituționale nu era publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I.

24. Prin Încheierea penală nr. 256 din 3 august 2017, Tribunalul Cluj - Secția penală - Judecătorul de cameră preliminară a reținut că „dosarul cauzei a fost înaintat primei instanțe - Judecătoria Turda - pentru a se proceda la verificarea legalității și temeiniciei măsurii arestului preventiv, conform art. 348 și art. 207 din Codul de procedură penală fiind pronunțată încheierea contestată, deși Judecătorul de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Cluj nu se dezînvestise de soluționarea contestației inculpatului, promovată conform art. 347 din Codul de procedură penală, în cauză fiind stabilit termen în data de 21 iulie 2017. Procedând în această manieră, Judecătorul de cameră preliminară de la prima instanță a nesocotit prevederile legale imperative ale art. 348 alin. (2) din Codul de procedură penală cu referire la art. 207 din același act normativ care atribuie competența de verificare a măsurii preventive, în situații precum cea din speță, în favoarea Judecătorului de cameră preliminară de la instanța ierarhic superioară, învestit cu soluționarea contestației formulate conform art. 347 din Codul de procedură penală, în fața acestui judecător aflându-se cauza în accepțiunea art. 348 alin. (2) din același act normativ. [

] Nefiind publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, Decizia Curții de contencios constituțional adoptată în data de 22 iunie 2017, rezultă că textul art. 348 alin. (2) din Codul de procedură penală se afla în vigoare, fiind obligatoriu pentru instanțele judecătorești, aspect ce rezultă din prevederile art. 147 alin. (1) și (4) din Constituție “.

25. În ceea ce privește aplicabilitatea în cauză a dispozițiilor art. 281 din Codul de procedură penală sau ale art. 282 din același act normativ, privind cazurile de nulitate absolută sau relativă în cazul nerespectării funcționale a judecătorului de cameră preliminară, Tribunalul Cluj - Secția penală - Judecătorul de cameră preliminară a reținut că „deși textul art. 281 alin. (1) lit. b) din Codul de procedură penală nu prevede în mod expres faptul că legiuitorul a avut în vedere, la instituirea acestui caz de nulitate absolută și nerespectarea competenței funcționale a instanțelor judecătorești (inclusiv separația funcțiilor judiciare), trebuie avut în vedere faptul că acest tip de competență este o creație a doctrinei (în cadrul clasificării competențelor organelor judiciare), care este subsumată competenței materiale și personale a instanțelor judecătorești, fiind indeniabil legată de aceasta. Această orientare doctrinară și jurisprudențială exista și sub imperiul Codului de procedură penală anterior. Prin urmare, atât timp cât legea sancționează cu nulitatea absolută nerespectarea competenței materiale și personale a instanțelor judecătorești, în mod implicit, este avută în vedere și nerespectarea competenței funcționale a acestor organe judiciare. Mai mult, nerespectarea separației funcțiilor judiciare este, de asemenea, sancționată cu nulitatea absolută, însă de această dată din perspectiva cazului de nulitate absolută instituit prin textul art. 281 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură penală, care se referă la compunerea completului de judecată. În raport de aceste considerente, Încheierea Judecătorului de cameră preliminară de la prima instanță, dată cu nerespectarea competenței materiale și funcționale a instanțelor judecătorești, este lovită de nulitate absolută, urmând să se pronunțe desființarea în întregime a acesteia.“

26. În consecință, având în vedere aceste aspecte și faptul că termenul de 30 de zile în care trebuiau verificate legalitatea și temeinicia măsurii preventive a expirat, Tribunalul Cluj - Secția penală - Judecătorul de cameră preliminară a dispus admiterea contestației formulate și desființarea în întregime a Încheierii penale nr. 585 din 19 iulie 2017; admiterea excepției nulității absolute a Încheierii penale nr. 585 din 19 iulie 2017, pronunțate de Judecătoria Turda - Judecătorul de cameră preliminară; constatarea încetării de drept a măsurii arestului preventiv luate față de inculpat și punerea de îndată în libertate, dacă nu este reținut sau arestat preventiv în altă cauză.

27. În ceea ce privește Decizia nr. 437 din 22 iunie 2017, precitată, Curtea reține că prin aceasta a admis excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 348 alin. (2) din Codul de procedură penală și a constatat că sintagma „sau, după caz, judecătorul de cameră preliminară de la instanța ierarhic superioară ori completul competent de la Înalta Curte de Casație și Justiție, învestit cu soluționarea contestației“ din cuprinsul acestora este neconstituțională.

28. Având în vedere aceste aspecte, Curtea constată că autorul excepției a formulat contestație împotriva încheierii penale pronunțate de Judecătoria Turda - Judecătorul de cameră preliminară, invocând excepția nulității absolute. Instanța competentă să soluționeze contestația a constatat că necompetența judecătorului de cameră preliminară poate fi sancționată, potrivit art. 281 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură penală, soluționând cauza în consecință.

29. În acest context, Curtea reține că instanța de contencios constituțional a statuat - cu privire la condițiile de admisibilitate a excepției - că, potrivit jurisprudenței sale, „legătura cu soluționarea cauzei“, în sensul art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, presupune atât aplicabilitatea textului criticat în cauza dedusă judecății, cât și necesitatea invocării excepției de neconstituționalitate în scopul restabilirii stării de legalitate, condiții ce trebuie întrunite cumulativ, pentru a fi satisfăcute exigențele pe care le impun aceste dispoziții legale, în privința pertinenței excepției de neconstituționalitate în desfășurarea procesului (a se vedea Decizia nr. 438 din 8 iulie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 600 din 12 august 2014). Prin urmare, condiția relevanței excepției de neconstituționalitate, respectiv a incidenței textului de lege criticat în soluționarea cauzei aflate pe rolul instanței judecătorești, nu trebuie analizată in abstracto, ci trebuie verificat în primul rând interesul procesual al invocării excepției de neconstituționalitate, mai ales din prisma efectelor unei eventuale constatări a neconstituționalității textului de lege criticat.

30. Cu alte cuvinte, excepția de neconstituționalitate trebuie să fie realmente utilă pentru soluționarea litigiului în cadrul căruia a fost ridicată. Practic, decizia Curții Constituționale trebuie să fie de natură a produce un efect concret asupra desfășurării procesului, cerința relevanței fiind expresia utilității pe care soluționarea excepției invocate o are în cadrul rezolvării litigiului dintre părți.

31. Or, în prezenta cauză, astfel cum s-a arătat, instanța competentă să soluționeze contestația a constatat că necompetența judecătorului de cameră preliminară poate fi sancționată, potrivit art. 281 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură penală, soluționând cauza în consecință. Astfel, chiar și în cazul admiterii excepției de neconstituționalitate, decizia pronunțată nu va produce niciun efect concret în condițiile în care contestația inculpatului a fost admisă apreciindu-se întemeiată critica adusă de acesta.

32. Având în vedere aceste aspecte, Curtea constată că excepția de neconstituționalitate nu poate produce un efect concret asupra desfășurării procesului în acest caz, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 281 alin. (1) lit. b) din Codul de procedură penală neavând legătură cu soluționarea cauzei în sensul art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992.

33. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 281 alin. (1) lit. b) din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Carol Claudiu Hoca în Dosarul nr. 2.357/328/2017/a2 al Tribunalului Cluj - Secția penală - Judecătorul de cameră preliminară.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului Cluj - Secția Penală - Judecătorul de cameră preliminară și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 23 aprilie 2019.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE

prof. univ. dr. VALER DORNEANU

Magistrat-asistent,

Daniela Ramona Marițiu