DECIZIE nr. 287/2019

Valer Dorneanu - președinte

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Simona-Maya Teodoroiu - judecător

Varga Attila - judecător

Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 1 alin. (1) și alin. (2), coroborate cu alin. (5^1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, în interpretarea dată prin Decizia nr. 23 din 26 septembrie 2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, excepție ridicată de Sindicatul Cadastru și Publicitate Imobiliară Ilfov, în numele membrilor săi, în Dosarul nr. 41.740/3/2016 al Tribunalului București - Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.616D/2017.

2. La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, în principal, ca inadmisibilă, a excepției de neconstituționalitate, deoarece se tinde la modificarea textelor de lege criticate. În subsidiar, solicită respingerea, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, nefiind încălcate dispozițiile invocate din Constituție, sens în care invocă jurisprudența Curții Constituționale, în special Decizia nr. 242 din 19 aprilie 2016, precum și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

4. Prin Încheierea din 23 martie 2017, pronunțată în Dosarul nr. 41.740/3/2016, Tribunalul București - Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 1 alin. (1) și alin. (2), coroborate cu alin. (5^1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014, în interpretarea dată prin Decizia nr. 23 din 26 septembrie 2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de reclamantul Sindicatul Cadastru și Publicitate Imobiliară Ilfov, în numele membrilor săi, în cadrul soluționării acțiunii având ca obiect drepturi bănești.

5. În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține, în esență, că dispozițiile de lege criticate, astfel cum au fost interpretate prin Decizia nr. 23 din 26 septembrie 2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, sunt neconstituționale, în măsura în care prevăd doar pentru personalul din sectorul bugetar menționat la art. 2. alin. (1) lit. a) din Legea-cadru nr. 284/2010 și cel din cadrul Consiliului Concurenței (care beneficiază de un cuantum al salariilor de bază și al sporurilor mai mici decât cele stabilite la nivel maxim în cadrul aceleiași instituții sau autorități publice, pentru fiecare funcție/grad/treaptă și gradație) că salarizarea se va face la nivel maxim, dacă își desfășoară activitatea în aceleași condiții, iar nu și pentru celelalte categorii de salariați din sistemul bugetar, astfel cum sunt reglementate de art. 2 alin. (1) din Legea-cadru nr. 284/2010. În acest sens se susține că textele de lege criticate sunt neconstituționale, în măsura în care instituie un regim diferențiat, discriminatoriu la nivelul personalului din sistemul bugetar, pentru care, pe de-o parte, se prevede plafonarea remunerației la nivelul lunii decembrie 2014, pentru anul 2015, iar, pe de altă parte, legiuitorul înțelege să înlăture disfuncționalitățile legate de nivelurile de salarizare diferită, între persoane care au aceeași funcție și își desfășoară activitatea în aceleași condiții, doar pentru personalul din cadrul Parlamentului și din celelalte instituții și autorități publice, salarizat la același nivel, precum și pentru personalul din cadrul Curții de Conturi și al Consiliului Concurenței. În interpretarea legii, Înalta Curte de Casație și Justiție a decis că expresia „salarizat la același nivel“ se referă la întregul personal din sistemul bugetar prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. a) din Legea-cadru nr. 284/2010, adică la „personalul din autorități și instituții publice, respectiv Parlamentul, Administrația Prezidențială, autoritatea judecătorească, Guvernul, ministerele, celelalte organe de specialitate ale administrației publice centrale, autorități ale administrației publice locale, alte autorități publice, autorități administrative autonome, precum și instituțiile din subordinea acestora, finanțate integral din bugetul de stat, bugetele locale, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele fondurilor speciale“.

6. Se susține că textele de lege criticate reglementează un tratament diferențiat, discriminatoriu pentru persoane aflate în situații similare, fără nicio justificare rezonabilă și obiectivă. Legiuitorul ignoră propriul său principiu de salarizare unitară și instituie o diferențiere în înlăturarea unor deficiențe de salarizare, prevăzând această înlăturare doar pentru personalul de la art. 2 alin. (1) lit. a) și pentru salariații din cadrul Curții de Conturi și al Consiliului Concurenței. Așadar, statul recunoaște existența inechităților în salarizare, însă remedierea este doar parțială, pentru unele categorii de personal. Or, această limitare nu este una rezonabilă și obiectivă, în sensul jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului și a Curții Constituționale. Se arată că membrii sindicatului - autor al excepției de neconstituționalitate - sunt salariați ai Oficiului de Cadastru și Publicitate Imobiliară Ilfov și ai Agenției Naționale de Cadastru și Publicitate Imobiliară, instituții care fac parte din categoriile enumerate de art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea-cadru nr. 284/2010. Cu toate acestea, acești salariați bugetari nu pot beneficia de prevederile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 83/2014, astfel cum au fost completate și modificate prin Legea nr. 71/2015, deoarece legiuitorul a instituit un regim preferențial pentru anumite categorii de personal bugetar, fără să aibă vreo justificare rezonabilă, în condițiile în care chiar Legea-cadru nr. 284/2010 instituie un cadru unitar cu privire la drepturile general aplicabile.

7. De asemenea, se susține că textele de lege criticate sunt neconstituționale prin raportare la art. 41 alin. (2) din Constituție, coroborat cu art. 4 din Carta Socială Fundamentală, privind dreptul la protecție socială, în componenta sa legată de salarizare, întrucât legiuitorul înlătură inechitatea diferențelor de salarizare doar pentru unii salariați, deși inechitatea este întâlnită la nivelul întregului personal bugetar ce intră sub incidența Legii-cadru nr. 284/2010, încălcând astfel principiul fundamental „la muncă egală, salariu egal“.

8. Tribunalul București - Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale și-a exprimat opinia în sensul că „autoritățile statului dispun de o largă marjă de apreciere pentru reglementarea politicilor lor sociale, dată fiind cunoașterea directă a propriei societăți și a nevoilor sale, astfel încât autoritățile naționale sunt în principiu bine plasate, pentru a alege mijloacele cele mai adecvate în atingerea scopului stabilirii unui echilibru între cheltuielile publice, iar Curtea Europeană a Drepturilor Omului trebuie să respecte alegerea lor, cu excepția cazului în care aceste mijloace încalcă principiul nediscriminării între persoane aflate în situații similare“.

9. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

10. Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, sens în care se redau considerentele Deciziei nr. 242 din 19 aprilie 2016.

11. Avocatul Poporului precizează că își menține punctul de vedere, astfel cum a fost reținut în Decizia nr. 242 din 19 aprilie 2016, în sensul constituționalității dispozițiilor de lege criticate.

12. Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au transmis punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

13. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

14. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 1 alin. (1) și alin. (2), coroborate cu alin. (5^1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 925 din 18 decembrie 2014, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 71/2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 233 din 6 aprilie 2015, în interpretarea dată prin Decizia nr. 23 din 26 septembrie 2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, dispoziții care au următorul cuprins: – Art. 1 alin. (1): „În anul 2015, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcției de bază/salariilor funcției de bază/indemnizațiilor de încadrare de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice se menține la același nivel cu cel ce se acordă pentru luna decembrie 2014 în măsura în care personalul își desfășoară activitatea în aceleași condiții și nu se aplică valoarea de referință și coeficienții de ierarhizare corespunzători claselor de salarizare prevăzuți în anexele la Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările ulterioare.“;

– Art. 1 alin. (2): „În anul 2015, cuantumul sporurilor, indemnizațiilor, compensațiilor și al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut, solda lunară brută/salariul lunar brut, indemnizația brută de încadrare se menține la același nivel cu cel ce se acordă personalului plătit din fonduri publice pentru luna decembrie 2014, în măsura în care personalul își desfășoară activitatea în aceleași condiții.“;

– Art. 1 alin. (5^1): „Prin excepție de la prevederile alin. (1) și (2), personalul din aparatul de lucru al Parlamentului și din celelalte instituții și autorități publice, salarizat la același nivel, precum și personalul din cadrul Consiliului Concurenței și al Curții de Conturi, inclusiv personalul prevăzut la art. 5 din aceste instituții, care beneficiază de un cuantum al salariilor de bază și al sporurilor mai mici decât cele stabilite la nivel maxim în cadrul aceleiași instituții sau autorități publice pentru fiecare funcție/grad/treaptă și gradație, va fi salarizat la nivelul maxim dacă își desfășoară activitatea în aceleași condiții.“

15. Curtea constată că, în prezent, dispozițiile de lege criticate și-au încetat aplicarea. Cu toate acestea, având în vedere cele reținute prin Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, potrivit cărora „sunt supuse controlului de constituționalitate și legile sau ordonanțele ori dispozițiile din legi sau din ordonanțe ale căror efecte juridice continuă să se producă și după ieșirea lor din vigoare“, precum și faptul că dispozițiile de lege criticate sunt aplicabile în cauza în care a fost ridicată excepția de neconstituționalitate, se va analiza constituționalitatea textelor de lege cu care Curtea a fost sesizată.

16. Prin Decizia nr. 23 din 26 septembrie 2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept s-au stabilit următoarele: „În interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 1 alin. (5^1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 71/2015, cu modificările și completările ulterioare, sintagma «salarizat la același nivel» are în vedere personalul din cadrul aparatului de lucru al Parlamentului, personalul din cadrul Consiliului Concurenței, al Curții de Conturi, precum și din cadrul celorlalte autorități și instituții publice enumerate de art. 2 alin. (1) lit. a) din Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările și completările ulterioare; nivelul de salarizare ce va fi avut în vedere în interpretarea și aplicarea aceleiași norme este cel determinat prin aplicarea prevederilor art. 1 alin. (1) și (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 71/2015, cu modificările și completările ulterioare, în cadrul aceleiași autorități sau instituții publice.“

17. În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, prevederile de lege criticate contravin dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 16 alin. (1) privind principiul egalității în fața legii, art. 41 alin. (2) privind dreptul salariaților la măsuri de protecție socială, precum și ale art. 6 privind dreptul la un proces echitabil, din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

18. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că, din analiza actelor dosarului, reiese că membrii sindicatului - autor al excepției de neconstituționalitate - sunt salariați ai Oficiului de Cadastru și Publicitate Imobiliară Ilfov și ai Agenției Naționale de Cadastru și Publicitate Imobiliară, instituții care fac parte din categoriile enumerate de art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 877 din 28 decembrie 2010 (abrogată prin Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice). Potrivit art. 2 alin. (1) din Legea-cadru nr. 284/2010: Dispozițiile prezentei legi se aplică:

a) personalului din autorități și instituții publice, respectiv Parlamentul, Administrația Prezidențială, autoritatea judecătorească, Guvernul, ministerele, celelalte organe de specialitate ale administrației publice centrale, autorități ale administrației publice locale, alte autorități publice, autorități administrative autonome, precum și instituțiile din subordinea acestora, finanțate integral din bugetul de stat, bugetele locale, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele fondurilor speciale;

b) personalului din autorități și instituții publice finanțate din venituri proprii și subvenții acordate de la bugetul de stat, bugetele locale, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele fondurilor speciale;

c) personalului din autoritățile și instituțiile publice finanțate integral din venituri proprii;

d) persoanelor care sunt conducători ai unor instituții publice în temeiul unui contract, altul decât contractul individual de muncă.

19. Curtea reține că, potrivit dispozițiilor criticate din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014, în anul 2015, cuantumul brut al salariilor de bază, al sporurilor, al indemnizațiilor, al compensațiilor și al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice se menține la același nivel cu cel ce se acordă pentru luna decembrie 2014, însă, prin excepție, personalul din aparatul de lucru al Parlamentului și din celelalte instituții și autorități publice, salarizat la același nivel, precum și personalul din cadrul Consiliului Concurenței și al Curții de Conturi va fi salarizat la nivelul maxim, dacă își desfășoară activitatea în aceleași condiții. Interpretând aceste dispoziții de lege, prin Decizia nr. 23 din 26 septembrie 2016, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a stabilit că sintagma „salarizat la același nivel“ are în vedere personalul din cadrul aparatului de lucru al Parlamentului, personalul din cadrul Consiliului Concurenței, al Curții de Conturi, „precum și din cadrul celorlalte autorități și instituții publice enumerate de art. 2 alin. (1) lit. a) din Legea-cadru nr. 284/2010 “ și că nivelul de salarizare ce va fi avut în vedere în interpretarea și aplicarea aceleiași norme este cel determinat prin aplicarea prevederilor art. 1 alin. (1) și (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014, în cadrul aceleiași autorități sau instituții publice.

20. Autorul excepției este nemulțumit, în esență, de pretinsa discriminare generată de dispozițiile de lege criticate, în interpretarea dată de Înalta Curte de Casație și Justiție, prin Decizia nr. 23 din 26 septembrie 2016, deoarece, în opinia sa, întregul personal prevăzut la art. 2 alin. (1) din Legea-cadru nr. 284/2010 trebuie să beneficieze de salarizarea la nivelul maxim, iar nu numai personalul prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. a) din Legea-cadru nr. 284/2010, așa cum a stabilit instanța supremă.

21. Cu privire la aceste critici, Curtea reține că, ulterior sesizării sale, prin Decizia nr. 54 din 3 iulie 2017, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a stabilit că, în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 1 alin. (5^1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014, sintagma „salarizat la același nivel“ are în vedere „și personalul din cadrul autorităților și instituțiilor publice prevăzute la art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea-cadru nr. 284/2010 “. În motivarea acestei decizii, instanța supremă a reținut, la paragrafele 76 și 77, că, prin Decizia nr. 23 din 26 septembrie 2016, interpretarea textului s-a făcut numai prin raportare la dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. a) din Legea-cadru nr. 284/2010, în raport cu limitele învestirii.

22. La paragrafele 80 și 81 ale acestei decizii, Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit că „Dacă art. 2 alin. (1) lit. a) din Legea-cadru nr. 284/2010 se referă la autorități și instituții publice finanțate integral din bugetul de stat, bugetele locale, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele fondurilor speciale, art. 2 alin. (1) lit. b) din aceeași lege-cadru vizează autorități și instituții publice finanțate din venituri proprii și subvenții acordate de la bugetul de stat, bugetele locale, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele fondurilor speciale“. Faptul că autoritatea sau instituția publică este finanțată din venituri proprii sau subvenții presupune tot utilizarea fondurilor publice, având în vedere că, potrivit dispozițiilor art. 1 alin. (1) și alin. (2) lit. f) coroborate cu cele ale art. 2 alin. (1) pct. 27 și 30 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, cu modificările și completările ulterioare, asemenea fonduri sunt și cele destinate instituțiilor publice finanțate integral sau parțial din bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat și bugetul fondurilor speciale. De aceea, instanța supremă a reținut, la paragraful 83 al acestei decizii, că se poate considera că „interpretarea corectă a prevederilor art. 1 alin. (5^1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014 este aceea că ele se aplică tuturor funcționarilor publici plătiți din fonduri publice“, astfel cum acestea sunt definite de Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, cu modificările și completările ulterioare, adică indiferent de sursa de finanțare a autorității sau instituției publice, fiind astfel aplicabile și personalului din instituțiile și autoritățile publice prevăzute la art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea-cadru nr. 284/2010.

23. Având în vedere acestea, Curtea constată că, prin Decizia nr. 54 din 3 iulie 2017, instanța supremă a interpretat textele de lege criticate pe calea excepției de neconstituționalitate, în sensul dorit de autorul excepției din prezenta cauză. Având în vedere că Decizia nr. 54 din 3 iulie 2017 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 747 din 18 septembrie 2017, deci ulterior sesizării Curții Constituționale cu prezenta excepție de neconstituționalitate, însă înainte de soluționarea definitivă a fondului cauzei (instanța suspendând judecarea cauzei până la soluționarea excepției de neconstituționalitate), hotărârea prealabilă dată în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 1 alin. (5^1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014 este aplicabilă cauzei în care s-a ridicat prezenta excepție.

24. Așadar, ținând cont de faptul că, pe de o parte, potrivit art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă, dezlegarea dată chestiunilor de drept este obligatorie pentru instanța care a solicitat dezlegarea de la data pronunțării deciziei, iar pentru celelalte instanțe, de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial al României, Partea I, deci se aplică erga omnes, iar critica autorului a fost soluționată prin hotărârea prealabilă, în sensul dorit de acesta, și, pe de altă parte, că excepția de neconstituționalitate a vizat o problemă de interpretare și aplicare a legii, Curtea constată că excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă (a se vedea în acest sens deciziile Curții Constituționale nr. 721 din 21 noiembrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 140 din 14 februarie 2018, și nr. 661 din 30 octombrie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 56 din 22 ianuarie 2019).

25. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1 alin. (1) și alin. (2), coroborate cu alin. (5^1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, în interpretarea dată prin Decizia nr. 23 din 26 septembrie 2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, excepție ridicată de Sindicatul Cadastru și Publicitate Imobiliară Ilfov, în numele membrilor săi, în Dosarul nr. 41.740/3/2016 al Tribunalului București - Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului București - Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 7 mai 2019.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE

prof. univ. dr. VALER DORNEANU

Magistrat-asistent,

Ioana Marilena Chiorean