DECIZIE nr. 231/2019

Valer Dorneanu - președinte

Marian Enache - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Livia Doina Stanciu - judecător

Simona-Maya Teodoroiu - judecător

Varga Attila - judecător

Mihaela Ionescu - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 291 alin. (1) din Codul penal coroborat cu art. 175 alin. (1) lit. c) din Codul penal, excepție ridicată de Dan-Coman Șova în Dosarul nr. 526/1/2016 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția penală și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.773D/2017.

2. La apelul nominal se prezintă, pentru autorul excepției, domnul avocat Corneliu Liviu Popescu, având împuternicire avocațială depusă la dosar. Lipsesc celelalte părți, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul apărătorului autorului, care, în prealabil, susține că excepția de neconstituționalitate este atât admisibilă, cât și întemeiată, în limitele criticii formulate, așadar doar în ceea ce privește critica referitoare la diferența de tratament juridic penal pentru societățile cu capital de stat care nu au misiune de serviciu public și care nu gestionează proprietatea publică. Pe fondul excepției, reține că motivele de neconstituționalitate formulate pot fi grupate sub două aspecte. Pe de o parte, susține că dispozițiile criticate încalcă prevederile art. 16 și art. 44 din Constituție, sub aspectul egalei ocrotiri a proprietății private și interzicerii discriminării. Pe de altă parte, susține că se aduce atingere dispozițiilor constituționale ale art. 135. Arată că norma ce face obiectul excepției de neconstituționalitate vizează definiția traficului de influență, care poate fi realizat fie pe lângă un funcționar public, fie pe lângă altă persoană care nu este funcționar public. Diferența juridică este importantă, întrucât, dacă traficul de influență se realizează în forma tip a infracțiunii, adică pe lângă un funcționar public, limitele de pedeapsă sunt mai mari. Dacă traficul de influență se realizează pe lângă o persoană care nu este funcționar public, atunci suntem în prezența unei variante atenuate a infracțiunii și limitele de pedeapsă și termenele de prescripție a răspunderii penale sunt mai mici. Arată că definiția funcționarului public din art. 175 din Codul penal include ceea ce se critică în cauză, respectiv teza finală a alin. (1) lit. c), așadar persoana care „exercită, singură sau împreună cu alte persoane, în cadrul unei [

] persoane juridice cu capital integral sau majoritar de stat, atribuții legate de realizarea obiectului de activitate al acesteia“. Susține că este nejustificat un regim penal prin care directorii societăților comerciale cu capital de stat să fie considerați funcționari publici în sensul legii penale. Are în vedere faptul că funcționarii publici, definiți de art. 175 din Codul penal, sub celelalte aspecte, excluzând aspectul criticat, au o rațiune perfectă, fiind vorba despre cei care exercită prerogative de putere publică în sfera puterii legiuitoare, executive, judiciare, în acest sens fiind demnitarii, persoanele care au o misiune de serviciu public, persoanele care conduc societăți comerciale unde se administrează proprietatea publică. Apreciază că norma penală instituie o discriminare între operatorii economici, prin regimul penal de protecție. Astfel, în ipoteza în care este vorba despre o societate comercială obișnuită, care nu administrează bunuri proprietate publică, care nu are o misiune de serviciu public, ci este un simplu operator privat pe o piață economică liberă, concurențială, distincția sub aspectul capitalului social - dacă respectiva societate are un capital majoritar de stat ori nu - are semnificația unei discriminări. Apreciază că regimul juridic penal nu trebuie să fie influențat de un act de drept privat, respectiv de mărirea ori majorarea capitalului social al unei societăți comerciale. Precizează că acțiunile statului la o societate comercială care nu are misiune de serviciu public sunt în domeniul privat al statului. Or, art. 44 din Constituție prevede că proprietatea privată este ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular. Sub acest aspect susține că se încalcă principiul constituțional al egalei ocrotiri a proprietății private, precum și dispozițiile constituționale privind interzicerea discriminării fără un criteriu rezonabil. În final susține că norma penală criticată aduce atingere și principiului nediscriminării operatorilor economici privați pe o piață liberă, și principiului liberei concurențe.

4. Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate. În acest sens arată că sintagma „funcționari publici“, cuprinsă în art. 175 din Codul penal, are caracter autonom, diferit de definițiile ce se regăsesc în alte ramuri de drept. Înțelesul conferit sintagmei „funcționar public“ este mai larg în dreptul penal comparativ cu alte ramuri de drept, având în vedere caracterul relațiilor sociale apărate prin incriminarea faptelor socialmente periculoase, faptul că exigențele de apărare a avutului și de promovare a intereselor colectivității impun o mai largă protejare prin intermediul instrumentelor penale. Arată că definiția prevăzută de art. 175 din Codul penal prezintă importanță, întrucât persoanele care au această calitate au vocația de a fi subiecți activi ai infracțiunilor reglementate în titlul V al Părții speciale din Codul penal, titlu intitulat „Infracțiuni de corupție și de serviciu“, în care se regăsește și infracțiunea prevăzută de art. 291 din Codul penal ce face obiect al criticii de neconstituționalitate. Aceste infracțiuni de serviciu sau de corupție au ca scop protejarea unui anumit tip de relații sociale; obiectul juridic al acestor infracțiuni nu constă în protecția proprietății, fie ea publică sau privată - premise de la care se pornește în formularea criticilor - astfel încât nu sunt incidente dispozițiile art. 44 și art. 135 din Constituție. Prin incriminarea acestor fapte nu se urmărește protejarea relațiilor patrimoniale, relații aferente proprietății publice ori private, ci se urmărește protejarea relațiilor sociale care fac obiectul activității funcționarilor publici, astfel încât acestea să nu fie viciate prin fapte de corupție ori încălcări ale atribuțiilor de serviciu, astfel cum sunt ele stabilite prin acte normative primare. Prin urmare, scopul definiției din art. 175 din Codul penal nu este protejarea proprietății publice sau private, ci prevenirea săvârșirii de către persoanele care își desfășoară activitatea în cadrul persoanelor juridice enumerate de textul de lege a unor fapte de serviciu, respectiv de corupție. Referitor la încălcarea dispozițiilor art. 16 din Constituție, apreciază că persoanele juridice la care se face referire nu sunt într-o situație identică și oricine se află în ipoteza normei de incriminare poate să atragă incidența art. 291 din Codul penal. Aprecierea calității de subiect activ al acestei infracțiuni reprezintă apanajul judecătorului, căruia îi revine sarcina de a stabili dacă inculpatul întrunește sau nu condițiile art. 175 din Codul penal. Invocă, totodată, Deciziile Curții nr. 11 din 14 ianuarie 2016, respectiv nr. 546 din 13 iulie 2017.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

5. Prin Încheierea din 9 mai 2017, pronunțată în Dosarul nr. 526/1/2016, Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 291 alin. (1) din Codul penal coroborat cu art. 175 alin. (1) lit. c) din Codul penal. Excepția a fost ridicată de Dan-Coman Șova într-o cauză penală în care autorul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență, prevăzută de art. 291 din Codul penal raportat la art. 6 și art. 7 lit. a) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 din Codul penal. În cauză, infracțiunea de trafic de influență pentru care s-a reținut vinovăția autorului excepției vizează pretinse fapte săvârșite asupra directorului Societății Centrala Electrică de Termoficare Govora - S.A., societate pe acțiuni cu capital integral de stat, persoană juridică de drept privat cu scop lucrativ.

6. În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia precizează că nu critică, în sine, definiția noțiunii de „funcționar public“ dată de Codul penal și nici incriminarea traficului de influență, indiferent că fapta este comisă asupra unei persoane care are sau nu calitatea de funcționar public. În esență, susține că ceea ce critică, sub aspectul neconstituționalității, este faptul că, prin includerea în categoria funcționarilor publici a persoanelor care își exercită atribuțiile în cadrul „altui operator economic sau al unei persoane juridice cu capital integral sau majoritar de stat“ se încalcă prevederile constituționale referitoare la egala protejare a proprietății private indiferent de titular, proprietatea privată a statului fiind privilegiată față de proprietatea privată a oricărui alt subiect de drept. Arată că una dintre urmările posibile ale infracțiunii de trafic de influență este o pagubă, regimul sancționator diferit în funcție de capitalul societăților având semnificația unei protecții superioare acordate proprietății private a statului față de proprietatea privată a oricărui alt subiect de drept. Reține că societățile cu capital majoritar sau integral de stat, alături de societățile cu capital minoritar de stat sau fără capital de stat sunt guvernate de Legea nr. 31/1990 și sunt persoane juridice de drept privat cu scop lucrativ, iar nu persoane juridice de drept public. A sancționa diferit fapta de trafic de influență săvârșită asupra unei persoane care își exercită atribuțiile în cadrul unei societăți comerciale cu capital integral sau majoritar de stat față de aceeași faptă săvârșită asupra unei persoane care își exercită atribuțiile în cadrul unei societăți comerciale care are capital minoritar de stat ori nu are capital de stat înseamnă o violare a principiului egalității și nediscriminării, diferența de tratament juridic între societăți comerciale - toate fiind persoane juridice de drept privat cu scop lucrativ, deci aflându-se în aceeași situație juridică - fiind complet nejustificată. Totodată, reține că toate societățile comerciale acționează într-o economie de piață bazată pe concurență, statul fiind obligat să asigure libertatea comerțului și protecția concurenței loiale. Or, protecția diferită - printr-un regim sancționator mai aspru al tulburării activității lor - impusă, în mod neconstituțional, societăților comerciale cu capital integral sau majoritar de stat față de protecția penală stabilită pentru celelalte societăți comerciale încalcă, în mod evident, principiul constituțional al egalei protejări a proprietății private indiferent de titularul acesteia.

7. Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția penală apreciază, în raport cu criticile formulate de autor, că pot exista aspecte de neconstituționalitate care fac necesară examinarea pe fond a cererii de sesizare de către singura autoritate competentă.

8. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate invocate.

9. Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, întrucât normele penale criticate nu încalcă prevederile constituționale invocate. În acest sens reține că valoarea protejată prin incriminarea faptei de trafic de influență o reprezintă relațiile sociale referitoare la buna desfășurare a relațiilor de serviciu, iar nu dreptul de proprietate, fiind normală diferențierea pe care o face legiuitorul sub aspectul pragului de pedeapsă între prejudicierea bunei desfășurări a unei unități private și cea a unei unități cu capital integral sau majoritar de stat. Banii sau foloasele necuvenite, care sunt supuse confiscării, nu constituie obiectul material al infracțiunii, ci constituie bunuri dobândite prin săvârșirea acesteia. Rațiunea definirii funcționarului public prin raportare la persoanele enumerate la art. 175 alin. (1) lit. c) din Codul penal nu are în vedere, așadar, existența unui tratament diferențiat față de titularii dreptului de proprietate privată, ci comportamentul culpabil al unor persoane care exercită atribuții legate de realizarea obiectului de activitate în cadrul regiilor autonome, operatorilor economici sau al altor persoane juridice cu capital integral sau majoritar de stat.

10. Avocatul Poporului precizează, referitor la dispozițiile art. 291 alin. (1) din Codul penal, că punctul său de vedere, exprimat în sensul constituționalității acestor prevederi, a fost transmis în dosarele Curții Constituționale nr. 1.723D/2015 și nr. 1.737D/2016, fiind reținut în Decizia Curții nr. 489 din 30 iunie 2016. Totodată, cu privire la dispozițiile art. 175 alin. (1) lit. c) din Codul penal, arată că a transmis punctul său de vedere în dosarele Curții nr. 1.612D/2017, nr. 280D/2015 și nr. 1.014D/2015. Menționează că își menține punctul de vedere exprimat anterior.

11. Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile apărătorului autorului excepției, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

12. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

13. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie, potrivit încheierii de sesizare, dispozițiile art. 291 alin. (1) din Codul penal coroborat cu art. 175 alin. (1) lit. c) din Codul penal. Prin notele scrise, autorul excepției invocă neconstituționalitatea dispozițiilor art. 291 alin. (1) din Codul penal coroborat cu art. 175 alin. (1) lit. c) din Codul penal - sintagma „al altui operator economic sau al unei persoane juridice cu capital integral sau majoritar de stat“. Față de motivele de neconstituționalitate formulate și având în vedere cauza în care a fost invocată excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 175 alin. (1) lit. c) din Codul penal, cu referire la sintagma „sau al unei persoane juridice cu capital integral

de stat“, raportat la art. 291 alin. (1) din Codul penal. Dispozițiile criticate au următorul cuprins: – Art. 175 alin. (1) lit. c) din Codul penal: „Funcționar public, în sensul legii penale, este persoana care, cu titlu permanent sau temporar, cu sau fără o remunerație: [

] c) exercită, singură sau împreună cu alte persoane, în cadrul

unei persoane juridice cu capital integral

de stat, atribuții legate de realizarea obiectului de activitate al acesteia.“

– Art. 291 alin. (1) din Codul penal: „Pretinderea, primirea ori acceptarea promisiunii de bani sau alte foloase, direct sau indirect, pentru sine sau pentru altul, săvârșită de către o persoană care are influență sau lasă să se creadă că are influență asupra unui funcționar public și care promite că îl va determina pe acesta să îndeplinească, să nu îndeplinească, să urgenteze ori să întârzie îndeplinirea unui act ce intră în îndatoririle sale de serviciu sau să îndeplinească un act contrar acestor îndatoriri, se pedepsește cu închisoarea de la 2 la 7 ani.“

14. Autorul excepției susține că normele penale criticate contravin dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi, art. 44 alin. (2) teza întâi potrivit căruia proprietatea privată este garantată și ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular, și art. 135 alin. (1) potrivit căruia economia României este economie de piață, bazată pe libera inițiativă și concurență, și alin. (2).

15. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că dispozițiile art. 175 alin. (1) lit. c) din Codul penal au mai fost supuse controlului de constituționalitate, fiind analizate motive identice celor dezvoltate în prezenta cauză, excepția de neconstituționalitate cu un atare obiect fiind respinsă ca neîntemeiată prin Decizia nr. 11 din 14 ianuarie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 245 din 1 aprilie 2016. În paragrafele 16-22 ale deciziei precitate, Curtea a reținut că definițiile prevăzute la art. 175 din Codul penal prezintă importanță sub aspectul faptului că funcționarii publici în sensul legii penale sunt potențiali subiecți activi ai infracțiunilor reglementate în cuprinsul titlului V - „Infracțiuni de corupție și de serviciu“ al Părții speciale a Codului penal, în cazul cărora ipoteza normei de incriminare prevede în mod expres această calitate. Din această subcategorie fac parte infracțiunile de luare de mită ( art. 289 ), delapidare ( art. 295 ), abuz în serviciu ( art. 297 ), neglijență în serviciu ( art. 298 ), folosirea abuzivă a funcției în scop sexual ( art. 299 ), uzurparea funcției ( art. 300 ), conflictul de interese ( art. 301 ), violarea secretului corespondenței [în varianta agravată, prevăzută la art. 302 alin. (3) ] și divulgarea informațiilor secrete de serviciu sau nepublice ( art. 304 ). Infracțiunile enumerate fac parte din categoria infracțiunilor de corupție și de serviciu. Așa fiind, obiectul juridic al acestor infracțiuni vizează relațiile sociale ce se formează în legătură cu activitățile profesionale ale funcționarilor publici, relații sociale ce sunt incompatibile cu săvârșirea de către aceștia a faptelor incriminate prin dispozițiile legale anterior enumerate.

16. Curtea a reținut, totodată, că obiectul juridic al infracțiunilor analizate nu constă în protecția penală a relațiilor sociale referitoare la proprietate, premisă de la care, în mod greșit, pleacă și autorul excepției din prezenta cauză în formularea criticii de neconstituționalitate atunci când face trimitere la regimul juridic reglementat, prin textul criticat, în favoarea proprietății private a statului prin raportare la cel al proprietății private aparținând persoanelor juridice de drept privat. Această subcategorie de infracțiuni de corupție și de serviciu a fost reglementată de legiuitor în considerarea importanței relațiilor sociale referitoare la buna desfășurare a activității de serviciu a funcționarilor publici, definiți la art. 175 din Codul penal, activitate care nu se poate realiza în condițiile îndeplinirii de către aceștia a unor acte cu încălcarea principiilor imparțialității, integrității, transparenței deciziei și supremației interesului public în exercitarea demnităților și funcțiilor publice.

17. Având în vedere cele arătate, Curtea a reținut că nici scopul și nici efectul dispozițiilor art. 175 alin. (1) lit. c) din Codul penal nu sunt de ocrotire a relațiilor sociale din domeniul patrimonial, ci de prevenire a săvârșirii de către persoanele care își desfășoară activitatea în cadrul persoanelor juridice enumerate în cuprinsul acestuia a faptelor prevăzute în cuprinsul normelor legale ce incriminează infracțiunile de corupție sau de serviciu al căror subiect activ are calitatea de funcționar public în sensul legii penale. Astfel, legiuitorul a avut în vedere, prin delimitarea sferei funcționarilor publici, nu ocrotirea superioară a unei anumite forme de proprietate privată, ci amplitudinea socială a activității pe care aceștia o desfășoară, utilizând mijloace penale în funcție de aceste criterii. În acest sens este primordial interesul general al societății, interes care se circumscrie în mod evident domeniilor în care statul exercită prerogative de orice natură, în speță fiind vorba despre calitatea acestuia de acționar, majoritar sau exclusiv, în cadrul regiilor autonome, al unor operatori economici sau al altor persoane juridice. În același sens, prin Decizia nr. 603 din 6 octombrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 845 din 13 noiembrie 2015 (paragraful 32), Curtea a reținut că reglementarea ca subiect activ al infracțiunii de conflict de interese a unor persoane private, prin dispozițiile art. 308 din Codul penal, este excesivă, întrucât are loc o extindere nepermisă a forței de constrângere a statului, prin utilizarea mijloacelor penale asupra libertății de acțiune a persoanelor, circumscrisă în cauză dreptului la muncă și libertății economice, fără să existe o justificare criminologică în acest sens.

18. Pentru aceste motive Curtea a constatat că nu poate fi susținută încălcarea, prin textul criticat, a prevederilor art. 44 alin. (2) din Constituție, sub forma asigurării de către legiuitor a unei protecții juridice sporite proprietății private a statului, aparținând persoanelor juridice prevăzute la art. 175 alin. (1) lit. c) din Codul penal, în raport cu cea reglementată în favoarea persoanelor juridice cu capital majoritar sau integral privat. Pentru aceleași considerente nu se poate reține nici încălcarea dispozițiilor constituționale ale art. 135 alin. (1) și alin. (2).

19. De asemenea, Curtea a constatat că nu poate fi reținută nici încălcarea, prin prevederile art. 175 alin. (1) lit. c) din Codul penal, a dispozițiilor art. 16 alin. (1) din Constituție referitoare la egalitatea în drepturi. Cu privire la acestea, Curtea Constituțională a stabilit, prin jurisprudența sa, că discriminarea presupune acordarea unui regim juridic diferit unor persoane aflate în situații identice. Însă, din punctul de vedere al importanței sociale a activităților desfășurate de către persoanele angajate în cadrul persoanelor juridice enumerate la art. 175 alin. (1) lit. c) din Codul penal, precum și al importanței sociale a obiectului de activitate al acestora - aspecte avute în vedere de legiuitor în reglementarea diferitelor categorii de funcționari publici în sensul legii penale, precum și a infracțiunilor de corupție sau de serviciu ce au ca subiect activ persoane având această calitate -, acestea nu se află în situații juridice identice cu persoanele fizice care își desfășoară activitatea în cadrul persoanei juridice cu capital majoritar sau integral privat.

20. Referitor la pretinsa încălcare, prin dispozițiile art. 175 alin. (1) lit. c) din Codul penal, a prevederilor art. 41 alin. (1) din Constituție, Curtea a reținut că acestea din urmă asigură libera alegere a meseriei, a ocupației și a locului de muncă, precum și libera opțiune a oricărei persoane de a munci sau de a nu desfășura nicio formă de muncă. Or, prevederile art. 175 alin. (1) lit. c) din Codul penal nu îngrădesc drepturile anterior enumerate, ci includ în categoria funcționarilor publici în sensul legii penale persoanele care îndeplinesc condițiile prevăzute în cuprinsul acestei norme, arătând, în acest fel, importanța pe care legiuitorul o atribuie activităților pe care aceștia le desfășoară. Prin urmare, Curtea nu a reținut încălcarea, prin textul criticat, a prevederilor art. 41 alin. (1) din Legea fundamentală.

21. Întrucât până în prezent nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudențe, soluția și considerentele deciziei precitate își păstrează valabilitatea și în cauza de față.

22. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Dan-Coman Șova în Dosarul nr. 526/1/2016 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția penală și constată că dispozițiile art. 175 alin. (1) lit. c) din Codul penal, cu referire la sintagma „sau al unei persoane juridice cu capital integral

de stat“, raportat la art. 291 alin. (1) din Codul penal, sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția penală și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 16 aprilie 2019.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE

prof. univ. dr. VALER DORNEANU

Magistrat-asistent,

Mihaela Ionescu