DECIZIE nr. 249/2019

Valer Dorneanu - președinte

Marian Enache - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Livia Doina Stanciu - judecător

Simona-Maya Teodoroiu - judecător

Varga Attila - judecător

Mihaela Ionescu - magistrat-asistent

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 345 alin. (3),

art. 346 alin. (4),

art. 347 alin. (3) raportat la art. 345 alin. (3) și art. 346 alin. (4) din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Societatea Rominserv - S.R.L. din București în Dosarul nr. 35.010/212/2016/a1 al Tribunalului Constanța - Secția penală și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 2.290D/2017.

2. Dezbaterile au avut loc la data de 9 aprilie 2019, cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Răzvan Horațiu Radu, și au fost consemnate în încheierea de la acea dată, când Curtea, în temeiul art. 57 și art. 58 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, precum și al art. 396 din Codul de procedură civilă, pentru o mai bună studiere a problemelor ce formează obiectul cauzei, a amânat pronunțarea pentru data de 16 aprilie 2019.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

3. Prin Încheierea penală nr. 408 din 21 iunie 2017, pronunțată în Dosarul nr. 35.010/212/2016/a1, Tribunalul Constanța - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 345 alin. (3),

art. 346 alin. (4),

art. 347 alin. (3) raportat la art. 345 alin. (3) și art. 346 alin. (4) din Codul de procedură penală. Excepția a fost ridicată de Societatea Rominserv - S.R.L. din București cu ocazia soluționării contestației formulate împotriva Încheierii nr. 328 din 21 martie 2017, pronunțată de Judecătoria Constanța în Dosarul nr. 35.010/212/2016/a1, prin care s-a dispus restituirea cauzei la parchet, întrucât s-au constatat nulitatea relativă a Ordonanței nr. 586/P/2016 din data de 29 noiembrie 2016, precum și a actului procesual subsecvent, neregularitatea Rechizitoriului nr. 586/P/2016 din 7 decembrie 2016 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanța, constând în imposibilitatea stabilirii obiectului sau a limitelor judecății, și lipsa răspunsului procurorului în termenul prevăzut de art. 345 alin. (3) din Codul de procedură penală.

4. În motivarea excepției de neconstituționalitate, autoarea acesteia susține, în esență, că soluția legislativă - care permite procurorului ca, în procedura camerei preliminare, să remedieze neregularitatea actului de sesizare constând în nedescrierea acuzațiilor, astfel încât să permită stabilirea obiectului și a limitelor judecății, și, respectiv, judecătorului de cameră preliminară să dispună începerea judecății în condițiile în care procurorul a remediat aspectele de neregularitate ținând de nedescrierea acuzațiilor - este neconstituțională.

5. Tribunalul Constanța - Secția penală opinează că sunt constituționale dispozițiile procesual penale criticate în ipoteza în care neregularitatea actului de sesizare remediat în procedura camerei preliminare vizează nedescrierea acuzațiilor. În acest sens reține, în principiu, că dispozițiile art. 345 din Codul de procedură penală trebuie interpretate prin coroborare cu dispozițiile art. 280 alin. (3) din Codul de procedură penală din materia nulității, care prevăd posibilitatea refacerii actului lovit de nulitate. Totodată, arată că, după ce procurorul va remedia în termen de 5 zile neregularitățile actului de sesizare astfel dezbătute în contradictoriu în condițiile art. 345 alin. (1) din Codul de procedură penală, noua formă a rechizitoriului este pusă în discuție cu respectarea dreptului părților la un proces echitabil, în condiții de contradictorialitate, oralitate și egalitatea armelor, judecătorul de cameră preliminară hotărând prin încheiere dacă prin maniera de remediere a neregularităților constatate au fost încălcate de către procuror dreptul la apărare al inculpaților sau alte drepturi procesuale ale acestora.

6. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate invocate.

7. Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În acest sens reține că procedura prevăzută de art. 345 alin. (2) și alin. (3) din Codul de procedură penală constituie un remediu, fiind reglementată cu scopul de a evita restituirea cauzei la parchet. Reține că art. 345 din Codul de procedură penală trebuie interpretat prin coroborare cu dispozițiile art. 280 alin. (3) din același act normativ care prevăd posibilitatea refacerii actului lovit de nulitate. Invocă deciziile Curții nr. 663 din 11 noiembrie 2014 și nr. 552 din 16 iulie 2015.

8. Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse la dosar, concluziile apărătorului prezent, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

9. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

10. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 345 alin. (3),

art. 346 alin. (4),

art. 347 alin. (3) raportat la art. 345 alin. (3) și art. 346 alin. (4) din Codul de procedură penală, având următorul cuprins: – Art. 345 alin. (3): „În cazul în care judecătorul de cameră preliminară constată neregularități ale actului de sesizare sau în cazul în care sancționează potrivit art. 280-282 actele de urmărire penală efectuate cu încălcarea legii ori dacă exclude una sau mai multe probe administrate, în termen de 5 zile de la comunicarea încheierii, procurorul remediază neregularitățile actului de sesizare și comunică judecătorului de cameră preliminară dacă menține dispoziția de trimitere în judecată ori solicită restituirea cauzei.“;

– Art. 346 alin. (4): „În toate celelalte cazuri în care a constatat neregularități ale actului de sesizare, a exclus una sau mai multe probe administrate ori a sancționat potrivit art. 280-282 actele de urmărire penală efectuate cu încălcarea legii, judecătorul de cameră preliminară dispune începerea judecății.“;

– Art. 347 alin. (3): „Contestația se soluționează în camera de consiliu, cu citarea părților și a persoanei vătămate și cu participarea procurorului. Dispozițiile art. 345 și 346 se aplică în mod corespunzător.“

11. În susținerea neconstituționalității normelor procesual penale criticate, autoarea excepției invocă atât dispozițiile constituționale ale art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil, art. 24 privind dreptul la apărare, cât și prevederile art. 6 paragrafele 1-3 din Convenția privind apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale raportat la art. 20 alin. (2) din Constituție.

12. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că procedura de cameră preliminară a fost concepută de legiuitor ca o procedură-filtru, în cadrul căreia se examinează competența și legalitatea sesizării instanței, legalitatea actelor de urmărire penală efectuate în cauză, precum și legalitatea modului de administrare a probelor în faza de urmărire penală. Scopul acestei proceduri este acela de a identifica și remedia eventualele neregularități survenite sub aspectele enumerate, așa încât faza de judecată să se desfășoare cu celeritate și cu respectarea tuturor drepturilor și garanțiilor procesuale ale părților.

13. Neregularitățile constatate în procedura de cameră preliminară determină sancțiuni juridice diferite, în funcție de elementele asupra cărora poartă și de consecințele pe care le-ar avea acestea în perspectiva continuării judecății. Astfel, dacă apreciază că instanța sesizată nu este competentă, judecătorul de cameră preliminară procedează potrivit dispozițiilor art. 50 și art. 51 din Codul de procedură penală [ art. 346 alin. (6) din Codul de procedură penală ], încălcarea regulilor referitoare la competența instanței sesizate determină declinarea competenței și desesizarea acesteia, având în vedere sancțiunea nulității absolute, prevăzută de art. 281 alin. (1) lit. b) din Codul de procedură penală pentru încălcarea dispozițiilor privind competența materială și competența personală a instanțelor judecătorești (atunci când judecata a fost efectuată de o instanță inferioară celei legal competente). De asemenea, dacă judecătorul de cameră preliminară constată că una sau mai multe dintre probele administrate în faza de urmărire penală sunt nelegale, va proceda la înlăturarea acestora din cadrul probatoriului, probele excluse neputând fi avute în vedere la judecata în fond a cauzei [ art. 346 alin. (5) din Codul de procedură penală ], iar dacă apreciază că anumite acte de urmărire penală au fost efectuate cu nesocotirea legii, va proceda potrivit art. 280-282 din Codul de procedură penală, dispunând anularea lor [ art. 346 alin. (4) din Codul de procedură penală ]. În fine, atunci când observă neregularități ale rechizitoriului ce fac imposibilă stabilirea obiectului sau a limitelor judecății, iar în termenul prevăzut de lege procurorul nu răspunde solicitării de remediere, judecătorul de cameră preliminară dispune restituirea cauzei la parchet [ art. 346 alin. (3) lit. a) din Codul de procedură penală ], întrucât în lipsa acestor elemente instanța nu poate cunoaște persoanele și faptele cu privire la care este chemată să se pronunțe. Trimiterea de către judecătorul de cameră preliminară a încheierii prin care constată neregularități ale actului de sesizare, prin care sancționează, potrivit art. 280-282 din Codul de procedură penală, actele de urmărire penală efectuate cu încălcarea legii sau prin care sunt excluse una sau mai multe probe administrate, parchetului care a emis rechizitoriul, conform art. 345 alin. (2) din Codul de procedură penală, este justificată având în vedere calitatea parchetului de titular al dreptului de sesizare a instanței și, totodată, obligația acestuia de întocmire a actului de sesizare, respectiv a rechizitoriului, conform art. 327 lit. a) din Codul de procedură penală.

14. Curtea reține, de asemenea, că aceeași soluție de restituire a cauzei la parchet este prevăzută de lege și pentru situația în care judecătorul de cameră preliminară exclude toate probele administrate în faza de urmărire penală [ art. 346 alin. (3) lit. b) din Codul de procedură penală ]. Dacă însă înlătură numai unele dintre probele administrate în faza de urmărire penală, dosarul nu va fi restituit parchetului, ci judecata va avea loc pe baza probelor legal administrate de către organul de urmărire penală și a probelor ce vor fi administrate nemijlocit de către instanță în etapa cercetării judecătorești.

15. Curtea constată, totodată, că dispozițiile art. 346 alin. (4) din Codul de procedură penală - care împiedică judecătorul de cameră preliminară să dispună începerea judecății atunci când a înlăturat ca nelegale toate probele administrate în cursul urmăririi penale - țin seama de principiul separării funcțiilor judiciare, consacrat de prevederile art. 3 din Codul de procedură penală, având în vedere faptul că, într-o astfel de ipoteză, începerea judecății ar însemna ca instanța să efectueze ea însăși ancheta penală, substituindu-se organelor de urmărire penală. Pe de altă parte, a permite judecătorului de cameră preliminară să evalueze dacă probele legal administrate în faza de urmărire penală sunt sau nu suficiente pentru susținerea acuzației înseamnă depășirea obiectului procedurii camerei preliminare și, în mod implicit, încălcarea principiului legalității procesului penal, întrucât, potrivit dispozițiilor art. 342 din Codul de procedură penală, în această etapă se verifică exclusiv legalitatea administrării probelor de către organul de urmărire penală. Sub acest aspect, Curtea reține că aptitudinea probelor de a susține acuzația se analizează de instanța de judecată în urma administrării întregului material probator [ art. 103 alin. (1) din Codul de procedură penală ], cu ocazia judecării fondului cauzei penale ( Decizia nr. 468 din 27 iunie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 750 din 19 septembrie 2017, paragrafele 18-22).

16. Dispozițiile ce reglementează procedura camerei preliminare au rolul de a contribui la efectuarea unei anchete efective în cauzele penale. Astfel, prin prevederile art. 346 alin. (3) lit. c) din Codul de procedură penală, legiuitorul a stabilit că dosarul de urmărire penală se restituie parchetului dacă procurorul de caz solicită aceasta, în condițiile art. 345 alin. (3), ori nu răspunde încheierii prin care judecătorul a exclus ca nelegale unele dintre probele administrate. Or, în acest fel, legiuitorul dă procurorului posibilitatea de a relua urmărirea penală în vederea desfășurării unei anchete efective.

17. De asemenea, Curtea constată că, în considerarea principiului separației funcțiilor judiciare, dacă procurorul comunică judecătorului de cameră preliminară că, în ciuda excluderii unora dintre probele administrate ori după remedierea neregularităților actului de sesizare, menține dispoziția de trimitere în judecată, judecătorul va proceda conform dispozițiilor art. 346 alin. (4) din Codul de procedură penală, dispunând începerea judecății. Ca urmare a comunicării, făcută de către procuror judecătorului de cameră preliminară, de menținere a dispoziției de trimitere în judecată (sau a solicitării de restituire a cauzei, în urma remedierii neregularităților actului de sesizare), potrivit art. 345 alin. (3) din Codul de procedură penală, procesul penal va continua conform unei proceduri pe parcursul căreia părțile beneficiază de toate garanțiile procesuale specifice respectării dreptului la apărare și dreptului la un proces echitabil. Astfel, dispunerea de către judecătorul de cameră preliminară a începerii judecății, conform art. 346 alin. (4) din Codul de procedură penală, are ca efect declanșarea procedurii prevăzute la art. 371 și următoarele din Codul de procedură penală, iar restituirea cauzei la parchet, potrivit art. 346 alin. (3) din Codul de procedură penală, are ca efect reluarea și, respectiv, continuarea acesteia, după cum soluția se întemeiază pe dispozițiile art. 346 alin. (3) lit. a) sau b) din Codul de procedură penală sau pe prevederile art. 346 alin. (3) lit. c) din același cod.

18. Având în vedere considerentele anterior prezentate, Curtea nu poate reține susținerea autoarei excepției potrivit căreia soluția legislativă - care permite procurorului ca, în procedura camerei preliminare, să remedieze neregularitatea actului de sesizare constând în nedescrierea acuzațiilor și, respectiv, judecătorului de cameră preliminară să dispună începerea judecății în condițiile în care procurorul a remediat aspectele de neregularitate - este neconstituțională.

19. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Societatea Rominserv - S.R.L. din București în Dosarul nr. 35.010/212/2016/a1 al Tribunalului Constanța - Secția penală și constată că dispozițiile art. 345 alin. (3),

art. 346 alin. (4),

art. 347 alin. (3) raportat la art. 345 alin. (3) și art. 346 alin. (4) din Codul de procedură penală sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului Constanța - Secția penală și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 16 aprilie 2019.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE

prof. univ. dr. VALER DORNEANU

Magistrat-asistent,

Mihaela Ionescu