DECIZIE nr. 2/2019

Valer Dorneanu - președinte

Marian Enache - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Livia Doina Stanciu - judecător

Simona-Maya Teodoroiu - judecător

Varga Attila - judecător

Valentina Bărbățeanu - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Veisa.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 14 lit. a) și ale art. 27 lit. d) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat, precum și ale art. 26 alin. (3) și (4) din Statutul profesiei de avocat, excepție ridicată de Neculai Mihăilă în Dosarul nr. 2.017/62/2016 al Tribunalului Brașov - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și care constituie obiectul Dosarului nr. 235D/2017 al Curții Constituționale.

2. La apelul nominal se constată lipsa autorului excepției de neconstituționalitate. Pentru partea Uniunea Națională a Barourilor din România se prezintă domnul avocat Mihai Tănăsescu, în calitate de apărător ales, iar pentru partea Baroul Bacău răspunde domnul avocat Constantin Voicescu, în aceeași calitate, ambii având împuterniciri depuse la dosarul cauzei. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Magistratul-asistent referă asupra faptului că, la dosar, partea Uniunea Națională a Barourilor din România a transmis concluzii scrise prin care solicită respingerea excepției de neconstituționalitate, ca inadmisibilă.

4. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul părților prezente prin reprezentanți.

5. Apărătorul ales al părții Uniunea Națională a Barourilor din România solicită respingerea excepției de neconstituționalitate. Cu privire la dispozițiile art. 14 lit. a) și ale art. 27 lit. d) din Legea nr. 51/1995 arată că, în urma pronunțării Deciziei nr. 225 din 4 aprilie 2017, excepția având acest obiect a devenit inadmisibilă. Referitor la prevederile art. 26 alin. (3) și (4) din Statutul profesiei de avocat precizează că nu pot fi supuse controlului de constituționalitate, fiind norme infralegale, ci controlului exercitat de instanța de contencios administrativ competentă, respectiv Curtea de Apel București. Pentru acest motiv, consideră că excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă.

6. Reprezentantul Baroului Bacău pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, ca devenită inadmisibilă, pentru prevederile a căror neconstituționalitate a fost constatată de Curtea Constituțională prin Decizia nr. 225 din 4 aprilie 2017. Arată că, în opinia sa, critica prin raportare la dispozițiile art. 27 alin. (3) din Legea fundamentală nu are legătură cu excepția de neconstituționalitate. Cu privire la critica ce vizează dispozițiile din Statutul profesiei de avocat, invocând prevederile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, consideră că nu pot fi supuse controlului de constituționalitate, întrucât nu sunt cuprinse într-o lege sau o ordonanță a Guvernului.

7. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca devenită inadmisibilă, a excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 14 lit. a) din Legea nr. 51/1995, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 27 lit. d) din Legea nr. 51/1995, în considerarea celor reținute de Curtea Constituțională prin Decizia nr. 225 din 4 aprilie 2017, și, ca inadmisibilă, a excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 26 alin. (3) și (4) din Statutul profesiei de avocat, ținând cont de dispozițiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

8. Prin Încheierea din 11 ianuarie 2017, pronunțată în Dosarul nr. 2.017/62/2016, Tribunalul Brașov - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 14 lit. a) și ale art. 27 lit. d) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat, precum și ale art. 26 alin. (3) și (4) din Statutul profesiei de avocat, excepție ridicată de Neculai Mihăilă, într-o cauză având ca obiect soluționarea acțiunii în contencios administrativ introduse în vederea anulării unor decizii emise de Baroul de Avocați Bacău și de Uniunea Națională a Barourilor din România prin care s-a constatat nedemnitatea autorului excepției de neconstituționalitate, ca urmare a săvârșirii unei infracțiuni cu intenție în legătură cu profesia de avocat.

9. În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia arată că sintagmele „infracțiuni intenționate, de natură să aducă atingere prestigiului profesiei“ și „faptă prevăzută de legea penală și care îl face nedemn de a fi avocat“, cuprinse în textele criticate din Legea nr. 51/1995, sunt neclare, lăsând loc la interpretare și la eventuale soluții părtinitoare sau chiar abuzive. Or, legislația trebuie să fie clară și predictibilă. Susține, așadar, că prevederile art. 14 lit. a) și ale art. 27 lit. d) din Legea nr. 51/1995 contravin dispozițiilor art. 1 alin. (5) și art. 27 alin. (3) din Constituție. În ceea ce privește art. 26 alin. (3) și (4) din Statutul profesiei de avocat, arată că procedura prin care Consiliul Baroului dispune dacă un avocat este sau nu nedemn și prin care dispune excluderea din profesia de avocat are loc fără citarea celui analizat, astfel că nu se poate exercita dreptul la apărare, fiind nesocotit și dreptul la un proces echitabil.

10. Tribunalul Brașov - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

11. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

12. Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 14 lit. a) și ale art. 27 lit. d) din Legea nr. 51/1995 este neîntemeiată, făcând referire la Decizia nr. 629 din 27 octombrie 2016 a Curții Constituționale. Consideră, totodată, că excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 26 alin. (3) și (4) din Statutul profesiei de avocat este inadmisibilă.

13. Avocatul Poporului opinează în sensul constituționalității prevederilor legale criticate, invocând cele reținute de Curtea Constituțională în considerentele Deciziei nr. 629 din 27 octombrie 2016.

14. Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse la dosar și susținerile reprezentanților părților prezente, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

15. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

16. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie, potrivit încheierii de sesizare, prevederile art. 14 lit. a) și ale art. 27 lit. d) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 98 din 7 februarie 2011, precum și cele ale art. 26 alin. (3) și (4) din Statutul profesiei de avocat, adoptat prin Hotărârea Consiliului Uniunii Naționale a Barourilor din România nr. 64 din 3 decembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 898 din 19 decembrie 2011. Ulterior sesizării Curții Constituționale, Legea nr. 51/1995 a fost din nou republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 440 din 24 mai 2018, dându-se textelor o nouă numerotare. Ca urmare a acestui eveniment legislativ, conținutul normativ al art. 27 lit. d) se regăsește, într-o formă identică, în art. 26 lit. d) din legea republicată. Ca atare, obiect al excepției îl va reprezenta acest text de lege. Prevederile legale criticate au următoarea redactare: – Art. 14 lit. a) din Legea nr. 51/1995: „Este nedemn de a fi avocat:

a) cel condamnat definitiv prin hotărâre judecătorească la pedeapsa cu închisoare pentru săvârșirea unei infracțiuni intenționate, de natură să aducă atingere prestigiului profesiei;“; – Art. 26 lit. d) din Legea nr. 51/1995: „Calitatea de avocat încetează: [

]

d) dacă avocatul a fost condamnat definitiv pentru o faptă prevăzută de legea penală și care îl face nedemn de a fi avocat, conform legii.“ – Art. 26 alin. (3) și (4) din Statutul profesiei de avocat:

(3) Avocații care se găsesc în unul dintre cazurile de nedemnitate prevăzute de art. 14 lit. a), lit. b) teza I, lit. c) și d) din Lege sunt obligați să prezinte baroului hotărârile judecătorești prin care au fost condamnați definitiv la pedeapsa cu închisoarea pentru săvârșirea unei infracțiuni intenționate de natură să aducă atingere prestigiului profesiei, prin care li s-a aplicat pedeapsa interdicției de a exercita profesia, prin care au fost declarați faliți frauduloși sau prin care au fost condamnați definitiv pentru fapte săvârșite în legătură cu exercitarea profesiei.

(4) Consiliul baroului va examina, în termen de 15 zile, hotărârile judecătorești, respectiv înscrisurile ce privesc condițiile încetării profesiei practicate de către avocatul înscris în tabloul avocaților incompatibili și va aprecia asupra demnității avocatului. Consiliul baroului va hotărî, după caz, menținerea în profesie sau încetarea calității de avocat, potrivit Legii.

17. În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, prevederile criticate contravin dispozițiilor din Constituție cuprinse în art. 1 alin. (5) cu referire la principiul legalității, art. 21 care consacră dreptul de acces liber la justiție și la un proces echitabil, art. 24 alin. (1) care garantează dreptul la apărare, art. 27 alin. (3) potrivit cărora percheziția se dispune de judecător și se efectuează în condițiile și în formele prevăzute de lege, precum și prevederilor art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale referitoare la dreptul la un proces echitabil.

18. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că, prin Decizia nr. 225 din 4 aprilie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 468 din 22 iunie 2017, a admis excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 14 lit. a) din Legea nr. 51/1995, constatând neconstituționalitatea sintagmei „de natură să aducă atingere prestigiului profesiei“. Pentru a decide astfel, Curtea a reținut (paragraful 20) că, din cauza redactării imprecise a acestui text de lege, determinarea infracțiunilor care aduc atingere prestigiului profesiei de avocat reprezintă o problemă lăsată la aprecierea suverană a structurilor profesionale competente să stabilească asupra cazului de nedemnitate. Curtea a constatat că legea nu stabilește sfera infracțiunilor care afectează/nu afectează prestigiul profesiei de avocat, constatarea stării de nedemnitate în care se află avocatul și, implicit, încetarea calității sale profesionale realizându-se, de la caz la caz, de către structura profesională competentă. Mai mult, decizia adoptată nu este întemeiată pe criterii obiective, rezonabile și concrete, ci pe aprecieri subiective, care pot varia de la o structură profesională teritorială la alta. Or, normele privind cercetarea disciplinară trebuie să respecte anumite cerințe de stabilitate și previzibilitate, în caz contrar fiind încălcat art. 1 alin. (5) din Constituție, în componenta sa referitoare la previzibilitatea legii, întrucât persoana vizată nu este în măsură să își adapteze conduita în mod corespunzător și nici să aibă reprezentarea corectă a derulării procedurii disciplinare (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 392 din 2 iulie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 667 din 11 septembrie 2014).

19. În consecință, Curtea a statuat (paragraful 25) că sintagma „de natură să aducă atingere prestigiului profesiei“ de avocat din cuprinsul art. 14 lit. a) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat contravine dispozițiilor art. 1 alin. (5) din Constituție, redactarea acesteia fiind lipsită de claritate și precizie, având în vedere că nu se precizează în mod clar acele infracțiuni intenționate care aduc atingere prestigiului profesiei de avocat. Prin urmare, necircumstanțierea expresă a infracțiunilor a căror săvârșire este de natură să aducă atingere prestigiului profesiei de avocat lasă loc arbitrarului, făcând posibilă aplicarea diferențiată a sancțiunii excluderii din profesie, în funcție de aprecierea subiectivă a structurilor profesiei de avocat competente să aprecieze asupra cazului de nedemnitate. Această lipsă de claritate, precizie și previzibilitate creează astfel premisa aplicării în mod diferit, într-o manieră discriminatorie, ca rezultat al unor interpretări sau aprecieri arbitrare.

20. Prin aceeași decizie, Curtea a analizat și constituționalitatea prevederilor art. 27 lit. d) din Legea nr. 51/1995 [devenit, după republicare, art. 26 lit. d) ], observând (paragraful 27) că, fiind o normă de trimitere, trebuie privite din prisma efectelor declarării ca neconstituțională a sintagmei „de natură să aducă atingere prestigiului profesiei“ de avocat din cuprinsul art. 14 lit. a) al aceluiași act normativ. Dar, prin conținutul său normativ, textul de lege criticat nu conține niciun viciu de neconstituționalitate, ci doar reglementează una dintre situațiile în care încetează calitatea de avocat.

21. Curtea a reamintit, totodată, (paragraful 28), că, în jurisprudența sa în materie, exemplu fiind Decizia nr. 472 din 28 iunie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 573 din 28 iulie 2016, sau Decizia nr. 379 din 24 septembrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 731 din 27 noiembrie 2013, a precizat că, în concepția legiuitorului, avocatura este un serviciu public, care este organizat și funcționează pe baza unei legi speciale, iar cei care doresc să practice această profesie sunt datori să respecte legea și să accepte regulile impuse de aceasta. De asemenea, Curtea a reținut că, deși avocatura este o profesie liberală și independentă, exercitarea sa trebuie să se desfășoare într-un cadru organizat, în conformitate cu reguli prestabilite, a căror respectare trebuie asigurată, inclusiv prin aplicarea unor măsuri coercitive. Așa fiind, Curtea a subliniat că instituirea, prin legea care reglementează exercitarea profesiei de avocat, a unor obligații pentru cei în cauză, precum și a unor măsuri sancționatoare față de cei ce încalcă regulile prevăzute de aceasta nu este grevată de niciun viciu de neconstituționalitate. Curtea a reținut, de asemenea, că sancțiunea disciplinară a excluderii din profesia de avocat reflectă principiul demnității și onoarei profesiei de avocat, reprezentând o garanție a moralității și probității profesionale pentru membrii baroului. Din această perspectivă, legislația referitoare la organizarea profesiei de avocat este guvernată de anumite principii și reguli care asigură o bună, normală și legală desfășurare a activității de avocat, acesta fiind obligat să se abțină de la comiterea unor fapte antisociale care ar arunca asupra sa o lumină negativă.

22. Față de soluția de admitere pronunțată de Curtea Constituțională, excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 14 lit. a) din Legea nr. 51/1995 va fi respinsă ca devenită inadmisibilă, ținând cont de prevederile art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, potrivit cărora „nu pot face obiectul excepției prevederile constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale“ și având în vedere că Decizia nr. 225 din 4 aprilie 2017 a fost publicată ulterior ridicării prezentei excepții de neconstituționalitate.

23. Totodată, Curtea reiterează cele statuate în jurisprudența sa, în sensul că decizia de constatare a neconstituționalității reprezintă temei al revizuirii conform art. 322 pct. 10 din Codul de procedură civilă din 1865 sau art. 509 alin. (1) pct. 11 din Codul de procedură civilă, după caz, în cauza în care a fost invocată prezenta excepție de neconstituționalitate (a se vedea, în acest sens, de exemplu, Decizia nr. 122 din 6 martie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 389 din 27 mai 2014, sau Decizia nr. 469 din 23 septembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 801 din data de 4 noiembrie 2014).

24. În ceea ce privește excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 26 alin. (3) și (4) din Statutul profesiei de avocat, ce formează obiectul cauzei de față, potrivit art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare. Așadar, obiect al controlului de constituționalitate nu îl poate constitui decât un act de reglementare primară, respectiv o lege adoptată de Parlament sau o ordonanță emisă de Guvern în temeiul delegării legislative sau în situații de urgență, potrivit art. 115 alin. (4) din Constituție. Or, Statutul profesiei de avocat a fost aprobat de Consiliul Uniunii Naționale a Barourilor din România prin Hotărârea nr. 64 din 3 decembrie 2011, așadar un alt tip de act normativ decât cele a căror constituționalitate poate fi verificată pe calea controlului a posteriori exercitat de Curtea Constituțională. Prin urmare, excepția de neconstituționalitate având acest obiect este inadmisibilă, neîndeplinind una dintre condițiile prevăzute de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992.

25. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

I. Respinge, ca devenită inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 14 lit. a) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat în ce privește sintagma „de natură să aducă atingere prestigiului profesiei“ de avocat, excepție ridicată de Neculai Mihăilă în Dosarul nr. 2.017/62/2016 al Tribunalului Brașov - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

II. Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 26 alin. (3) și (4) din Statutul profesiei de avocat, adoptat prin Hotărârea Consiliului Uniunii Naționale a Barourilor din România nr. 64/2011, excepție ridicată de același autor în același dosar al aceleiași instanțe.

III. Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de același autor în același dosar al aceleiași instanțe și constată că prevederile art. 26 lit. d) din Legea nr. 51/1995 sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului Brașov - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 15 ianuarie 2019.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE

prof. univ. dr. VALER DORNEANU

Magistrat-asistent,

Valentina Bărbățeanu