DECIZIE nr. 821/2018

Valer Dorneanu - președinte

Marian Enache - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Livia Doina Stanciu - judecător

Simona-Maya Teodoroiu - judecător

Varga Attila - judecător

Simina Popescu-Marin - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 41 alin. (1) din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții, excepție ridicată de Ioana Costache în Dosarul nr. 3.601/197/2014 al Tribunalului Brașov - Secția I civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 638D/2017.

2. La apelul nominal răspund autoarea excepției, personal, și partea Societatea Dacia Invest Grup - S.R.L. din Brașov, prin avocat Cătălina Preda, din cadrul Baroului Brașov, cu împuternicire avocațială depusă la dosar. Lipsește partea Liviu Pandele. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Magistratul-asistent referă asupra cauzei și arată că la dosar autoarea excepției și părțile Societatea Dacia Invest Grup - S.R.L. din Brașov și Liviu Pandele au comunicat note scrise prin care solicită respingerea criticilor de neconstituționalitate. De asemenea, magistratul-asistent învederează Curții că la dosar Asociația Investitorilor Astra 2009 - S.R.L. din Brașov a comunicat o cerere de intervenție accesorie în interesul autoarei excepției.

4. Avocatul părții și reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea, ca inadmisibilă, a cererii de intervenție.

5. Curtea, în temeiul dispozițiilor art. 61 din Codul de procedură civilă, coroborate cu cele ale art. 14 din Legea nr. 47/1992, respinge, ca inadmisibilă, cererea de intervenție accesorie formulată.

6. Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul autoarei excepției, care solicită admiterea criticilor de neconstituționalitate. Plecând de la premisa că proprietarul unei construcții trebuie să beneficieze și de un drept real asupra terenului pe care este situată construcția, susține că prevederile art. 41 din Legea nr. 50/1991 încalcă dreptul fundamental de proprietate privată, în măsura în care nu dispun și cu privire la spațiile comerciale. Astfel, prevederile legale criticate au permis instanțelor judecătorești interpretarea în sensul că aceste norme nu sunt aplicabile și în cazul construcțiilor - spații comerciale, ceea ce generează o mare nedreptate, deoarece determină, în realitatea, nerecunoașterea dreptului de proprietate asupra unei construcții. Autoarea face referire la punctele de vedere exprimate de Guvern și Avocatul Poporului asupra excepției de neconstituționalitate și precizează că aceste autorități au reținut, în mod eronat, că solicită modificarea sau completarea legii.

7. Avocatul părții solicită respingerea excepției ca inadmisibilă, deoarece excepția de neconstituționalitate este nemotivată, vizând, de fapt, aspecte privind modificarea și completarea legii.

8. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca inadmisibilă, sens în care arată că, prin criticile de neconstituționalitate formulate, se pun în discuție probleme privind interpretarea și aplicarea normei legale, de competența instanței judecătorești, precum și aspecte referitoare la modificarea și completarea legii.

9. Având cuvântul în replică, avocatul părții Societatea Dacia Invest Grup - S.R.L. din Brașov susține că, în prezent, autoarea excepției nu mai are calitate procesuală pentru invocarea excepției de neconstituționalitate, deoarece nu a achitat creanțele datorate părții Societatea Dacia Invest Grup - S.R.L. din Brașov.

10. În replică, autoarea excepției precizează că ceea ce a determinat invocarea excepției de neconstituționalitate este afectarea majoră a dreptului său de proprietate.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

11. Prin Încheierea din 9 februarie 2017 pronunțată în Dosarul nr. 3.601/197/2014, Tribunalul Brașov - Secția I civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 41 alin. (1) din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții.

12. Excepția a fost ridicată de Ioana Costache cu prilejul soluționării apelului împotriva unor hotărâri judecătorești pronunțate într-o cauză având ca obiect o plângere împotriva încheierii de carte funciară.

13. În motivarea excepției de neconstituționalitate, autoarea acesteia susține, în esență, că dispozițiile legale criticate sunt neconstituționale în măsura în care nu dispun și cu privire la construcțiile cu destinația de spațiu comercial. Astfel, prevederile legale criticate lipsesc dobânditorul dreptului de proprietate asupra unui spațiu comercial chiar de posibilitatea dobândirii acestui drept, precum și de posibilitatea intabulării în cartea funciară a dreptului de proprietate asupra spațiului comercial. De asemenea, prevederile legale criticate sunt neconstituționale, deoarece nu garantează și nu ocrotesc dreptul de proprietate asupra construcțiilor, spații comerciale, edificate pe un teren proprietate privată asupra căruia există un drept de concesiune legal constituit.

14. Expunând situația din speța sa, autoarea susține că, potrivit principiului accesorium sequitur principale, evocat prin art. 40 din Legea nr. 50/1991, ar fi dobândit odată cu dreptul de proprietate asupra bunului principal (un spațiu comercial) și dreptul de proprietate asupra tuturor bunurilor accesorii imobilului, dezmembrămintele dreptului de proprietate urmând în mod firesc același principiu. Susține că dreptul de concesiune a fost astfel transmis, conform legii, asupra cotei de teren aferente spațiului comercial, în speță asupra cotei de 0,65%. Orice altă interpretare a art. 41 din Legea nr. 50/1991, în sensul că această prevedere nu dispune cu privire la spațiile comerciale, ci doar cu privire la spațiile locative, și, prin urmare, dreptul de concesiune nu s-a transmis în patrimoniul autoarei excepției, este neconstituțională. În susținerea criticii de neconstituționalitate sunt invocate și dispozițiile art. 41 din Legea nr. 50/1991, în cuprinsul cărora sintagma „spații locative cu altă destinație“ se referă și la spațiile comerciale. Se susține că Legea nr. 50/1991 este legea-cadru referitoare la construcții și nu există o altă reglementare specială cu privire la construcția spațiilor comerciale.

15. Tribunalul Brașov - Secția I civilă opinează că, în modalitatea în care a fost invocată, excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă. Astfel, excepția de neconstituționalitate a art. 41 alin. (1) din Legea nr. 50/1991 este invocată de către apelantă în sensul că, în opinia acesteia, textul este neconstituțional, încălcând dispozițiile art. 44 din Constituție privind dreptul de proprietate privată, în măsura în care nu dispune și cu privire la spațiile comerciale și îl lipsește astfel pe titularul dreptului de proprietate asupra unui astfel de spațiu de posibilitatea de a dobândi și dreptul de concesiune asupra terenului aferent acestuia; or, în această situație este evident faptul că excepția de neconstituționalitate vizează, în realitate, o chestiune de interpretare a legii, respectiv de determinare a conținutului sintagmei: „construcției pentru a cărei realizare acesta a fost constituit“, atribut care revine instanței de judecată.

16. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

17. Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă. Reține că, din susținerile autoarei excepției, în sensul că art. 41 alin. (1) ( fostul art. 35 ) ar fi neconstituțional, în măsura în care nu dispune imperativ și cu privire la construcțiile cu destinația de spațiu comercial, rezultă că aceasta susține neconstituționalitatea textului de lege prin prisma omisiunii de reglementare, astfel că, în realitate, critica de neconstituționalitate ar tinde la modificarea și/sau completarea prevederilor de lege supuse controlului de constituționalitate. Or, suplinirea lipsei de reglementare nu intră în atribuțiile Curții Constituționale, Parlamentul având rolul de autoritate legiuitoare. De asemenea, prin prisma criticilor formulate - cu referire la modalitățile de transmitere/înscriere a dreptului de proprietate asupra unei/unor construcții, înstrăinată/înstrăinate în mod succesiv, precum și a dreptului de concesiune asupra unei/unor suprafețe de teren aflate în proprietatea statului aferente unei/unor cote din construcție și/sau a dreptului de folosință asupra terenului aferent unei/unor cote din construcție (cu destinația de spații comerciale) dobândite (prin donație) de către autoare - se poate constata că aceasta sesizează cu precădere aspecte privind interpretarea și aplicarea legii. Or, astfel de aspecte intră în competența de soluționare a instanțelor judecătorești, iar nu a Curții Constituționale.

18. Avocatul Poporului consideră că excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă. Reține că, prin motivele de neconstituționalitate evocate de autoare, în realitate, se urmăresc modificarea și completarea soluției legislative, pentru a se stabili expressis verbis că textul de lege se aplică și în cazul spațiilor comerciale. Privită dintr-o perspectivă mai largă, neconstituționalitatea textului de lege ar rezulta, în opinia autoarei, și din interpretarea coroborată a prevederilor art. 40 și 41 din Legea nr. 50/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare. În context, în calitate de deținătoare a unui spațiu comercial, autoarea întâmpină dificultăți în privința dobândirii dreptului de concesiune asupra unui teren. Or, dreptul de concesiune nu este un instrument de restrângere a dreptului de proprietate, ci este o instituție juridică ce permite darea în exploatare a unor bunuri și intrarea lor în circuitul economic. Sub acest aspect, Avocatul Poporului precizează că modificarea și completarea legii reprezintă atribuții exclusive ale legiuitorului, conform art. 61 alin. (1) din Constituție, iar, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 „Curtea Constituțională se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului“. Mai mult, prevederile art. 40 și 41 din Legea nr. 50/1991 nu pot fi aplicate clădirilor edificate în care se află doar spații comerciale, pentru că acestea devin incidente „în cazul când într-o clădire se realizează mai multe apartamente și suprafețe locative cu altă destinație“, motiv pentru care legiuitorul a folosit conjuncția „și“.

19. Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părților prezente, notele scrise depuse la dosar de autoarea excepției și de părți, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispozițiile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

20. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

21. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 41 alin. (1) din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 933 din 13 octombrie 2004, care au următorul cuprins: „Dreptul de concesiune asupra terenului se transmite în caz de succesiune sau de înstrăinare a construcției pentru a cărei realizare acesta a fost constituit. În aceleași condiții se transmite și autorizația de construire.“

22. În opinia autoarei excepției, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor art. 44 din Constituție privind dreptul de proprietate privată.

23. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că autoarea excepției susține, în esență, că prevederile art. 41 alin. (1) din Legea nr. 50/1991, care stabilesc că dreptul de concesiune asupra terenului se transmite în caz de succesiune sau de înstrăinare a construcției pentru a cărei realizare acesta a fost constituit și că, în aceleași condiții, se transmite și autorizația de construire, încalcă dreptul fundamental de proprietate privată, deoarece nu reglementează expres situația construcțiilor care au destinația de spații comerciale.

24. În aceste condiții, Curtea constată că, în realitate, critica de neconstituționalitate vizează lămurirea înțelesului termenului de „construcții“ din cuprinsul normei juridice supuse controlului de constituționalitate, în vederea aplicării acesteia în speța dedusă judecății. Or, asemenea aspecte țin de modul de interpretare și aplicare a legii de către instanța judecătorească ce soluționează litigiul și nu intră sub incidența controlului de constituționalitate exercitat de Curtea Constituțională. În jurisprudența sa, Curtea a statuat că interpretarea legilor este operațiunea rațională, indispensabilă în procesul aplicării și respectării acestora, având ca scop clarificarea înțelesului normelor juridice sau a câmpului lor de aplicare. Instanțele judecătorești interpretează legea, în mod necesar, în procesul soluționării cauzelor cu care au fost învestite, interpretarea fiind faza indispensabilă procesului de aplicare a legii. (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 600 din 14 aprilie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 395 din 11 iunie 2009).

25. Totodată, ținând cont de faptul că autoarea excepției motivează pretinsa neconstituționalitate și prin prisma unei omisiuni de reglementare expresă cu privire la construcțiile care au destinația de spații comerciale, excepția este, și din această perspectivă, inadmisibilă, deoarece „Curtea Constituțională se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului“, astfel cum stabilește art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată.

26. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 41 alin. (1) din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții, excepție ridicată de Ioana Costache în Dosarul nr. 3.601/197/2014 al Tribunalului Brașov - Secția I civilă.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului Brașov - Secția I civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 11 decembrie 2018.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE

prof univ. dr. VALER DORNEANU

Magistrat-asistent,

Simina Popescu-Marin