DECIZIE nr. 526/2020

Valer Dorneanu - președinte

Cristian Deliorga - judecător

Marian Enache - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Gheorghe Stan - judecător

Livia Doina Stanciu - judecător

Elena-Simina Tănăsescu - judecător

Varga Atilla - judecător

Simina Popescu-Marin - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Sorin-Ioan-Daniel Chiriazi.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor lit. c) și d) cuprinse în punctul I - Salarii pentru administrația publică centrală litera A capitolul I din anexa nr. VIII la Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, excepție ridicată de Alina Maria Alecu Buta în Dosarul nr. 555/91/2018/a1 al Curții de Apel Galați - Secția contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 81D/2019.

2. La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Magistratul-asistent referă asupra cauzei și arată că partea Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură a depus note scrise prin care susține respingerea excepției de neconstituționalitate.

4. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca inadmisibile a criticilor de neconstituționalitate formulate în raport cu art. 1 alin. (5) din Constituție, deoarece acestea vizează aspecte referitoare la interpretarea și aplicarea legii. În subsidiar, pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, sens în care arată că stabilirea regulilor privind salarizarea categoriilor de personal plătite din fonduri publice reprezintă opțiunea legiuitorului, sens în care invocă jurisprudența în materie a Curții Constituționale, spre exemplu, Decizia nr. 850 din 12 decembrie 2019.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

5. Prin Decizia nr. 2.202 din 27 noiembrie 2018, pronunțată în Dosarul nr. 555/91/2018/a1, Curtea de Apel Galați - Secția contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor din anexa nr. VIII litera A capitolul I pct. I - Salarii pentru administrația publică centrală lit. c) și d) la Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice. Excepția a fost ridicată de Alina Maria Alecu Buta într-o cauză având ca obiect un litigiu privind funcționarii publici. Prin Încheierea din 19 septembrie 2018, pronunțată în Dosarul nr. 555/91/2018, Tribunalul Vrancea a respins ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curții Constituționale. Împotriva acestei încheieri, autoarea excepției a formulat recurs, iar prin Decizia nr. 2.202 din 27 noiembrie 2018, pronunțată în Dosarul nr. 555/91/2018/a1, Curtea de Apel Galați - Secția contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate invocată.

6. În motivarea excepției de neconstituționalitate autoarea acesteia susține, în esență, că prevederile de lege criticate nu sunt previzibile, în sensul că nu sunt determinate în mod neechivoc persoanele cărora le este aplicabil nivelul de salarizare stabilit prin acestea, fiind astfel încălcate dispozițiile art. 1 alin. (5) din Constituție, care, în considerarea principiului respectării legilor, impun ca actele normative să îndeplinească anumite condiții calitative, ce presupun ca actul normativ să fie suficient de clar și precis pentru a putea fi aplicat. Se invocă, în acest sens, deciziile Curții Constituționale nr. 588 din 21 septembrie 2017 și nr. 1 din 10 ianuarie 2014.

7. De asemenea, autoarea excepției susține încălcarea principiului egalității în drepturi și a celui privind remunerarea egală pentru muncă egală. Astfel, se susține că două fișe de post identice din punctul de vedere al atribuțiilor și al condițiilor de încadrare nu justifică stabilirea unui salariu diferențiat, în condițiile în care criteriul de acordare a salariului trebuie să fie legat de calitatea și cantitatea muncii prestate. În opinia autoarei excepției, din analiza funcțiilor publice de stat și a funcțiilor publice teritoriale, astfel cum acestea sunt definite prin prevederile din notele de subsol cuprinse în anexa nr. VIII litera A capitolul I secțiunea I și secțiunea II din Legea-cadru nr. 153/2017, rezultă că salariații Agenției de Plăți și Intervenție pentru Agricultură din centrele județene exercită funcții publice de stat și nu funcții publice teritoriale și, în consecință, trebuie să li se aplice grila de salarizare prevăzută pentru administrația publică centrală, conform anexei nr. VIII litera A capitolul I lit. c) și d) la Legea-cadru nr. 153/2017.

8. Curtea de Apel Galați - Secția contencios administrativ și fiscal nu și-a exprimat opinia asupra excepției de neconstituționalitate.

9. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

10. Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând actul de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse la dosar, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispozițiile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

11. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

12. Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum rezultă din dispozitivul actului de sesizare, îl constituie prevederile lit. c) și d) cuprinse în punctul I - Salarii pentru administrația publică centrală litera A capitolul I din anexa nr. VIII la Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 492 din 28 iunie 2017, cu modificările și completările ulterioare. Din examinarea criticilor de neconstituționalitate și a considerentelor actului de sesizare, Curtea observă că, în realitate, excepția de neconstituționalitate vizează prevederile lit. c) și d) cuprinse în punctul I - Salarii pentru administrația publică centrală și ale lit. a) și b) cuprinse în punctul II - Salarii pentru personalul din unitățile teritoriale litera A capitolul I din anexa nr. VIII la Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, urmând a reține ca obiect al excepției aceste prevederi de lege, care instituie nivelul salariilor de bază corespunzătoare anului 2022 și coeficienții pentru funcții publice de conducere și funcții publice generale de execuție din aparatul administrației publice centrale, pe de o parte, respectiv pentru funcțiile publice teritoriale, pe de altă parte.

13. În opinia autoarei excepției, prevederile de lege criticate contravin dispozițiilor din Constituție cuprinse în art. 1 alin. (5) privind obligativitatea respectării Constituției, a supremației sale și a legilor și art. 16 privind egalitatea în drepturi.

14. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că prevederile lit. c) și d) cuprinse în punctul I - Salarii pentru administrația publică centrală și ale lit. a) și b) cuprinse în punctul II - Salarii pentru personalul din unitățile teritoriale litera A capitolul I din anexa nr. VIII la Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice au mai format obiect al controlului de constituționalitate, exercitat prin prisma unor critici de neconstituționalitate similare, iar prin Decizia nr. 850 din 12 decembrie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 311 din 14 aprilie 2020, Curtea Constituțională a respins ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate.

15. Cu acel prilej, referitor la susținerea privind pretinsele discriminări sub aspect salarial, existente între funcționarii publici care își desfășoară raporturile de serviciu în aparatul unei autorități publice la nivel central față de cei din centrele județene ale autorității publice, Curtea a constatat că aceasta nu este întemeiată. Astfel, în jurisprudența sa, Curtea Constituțională a statuat că stabilirea principiilor și a condițiilor concrete de acordare a drepturilor salariale personalului bugetar intră în atribuțiile exclusive ale legiuitorului (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 706 din 11 septembrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 714 din 23 octombrie 2007). De asemenea, Curtea a statuat că legiuitorul are dreptul de a elabora măsuri de politică legislativă în domeniul salarizării în concordanță cu condițiile economice și sociale existente la un moment dat (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 707 din 29 noiembrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 127 din 17 februarie 2017, Decizia nr. 291 din 22 mai 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 451 din 20 iunie 2014, și Decizia nr. 31 din 5 februarie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 266 din 13 mai 2013). În același sens este și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, potrivit căreia statele se bucură de o largă marjă de apreciere pentru a determina oportunitatea și intensitatea politicilor lor în domeniul sumelor care urmează a fi plătite angajaților lor din bugetul de stat, și anume Hotărârea din 8 noiembrie 2005, pronunțată în Cauza Kechko împotriva Ucrainei, paragraful 23, Hotărârea din 8 decembrie 2009, pronunțată în Cauza Wieczorek împotriva Poloniei, paragraful 59, Hotărârea din 2 februarie 2010, pronunțată în Cauza Aizpurua Ortiz și alții împotriva Spaniei, paragraful 57, Decizia din 6 decembrie 2011, pronunțată în cauzele Felicia Mihăieș împotriva României și Adrian Gavril Senteș împotriva României, paragraful 15.

16. Totodată, în jurisprudența sa, Curtea Constituțională a reținut că principiul egalității în drepturi nu înseamnă uniformitate, încălcarea principiului egalității și nediscriminării existând doar atunci când se aplică un tratament diferențiat unor cazuri egale, fără o motivare obiectivă și rezonabilă, sau dacă există o disproporție între scopul urmărit prin tratamentul inegal și mijloacele folosite (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 20 din 24 ianuarie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 243 din 10 aprilie 2002, Decizia nr. 156 din 15 mai 2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 339 din 26 iunie 2001).

17. De asemenea, potrivit jurisprudenței instanței constituționale și a celei de contencios al drepturilor omului, principiul egalității justifică dreptul la diferențiere, tocmai pentru că egalitatea nu înseamnă uniformitate, iar situațiile diferite sub aspect obiectiv și rezonabil impun diferențe de tratament juridic (a se vedea, în acest sens, jurisprudența Curții Constituționale, de exemplu, Decizia nr. 107 din 1 noiembrie 1995, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 85 din 26 aprilie 1996, Decizia nr. 14 din 22 ianuarie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 148 din 20 martie 2013, sau jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, respectiv Hotărârea din 13 iunie 1979, pronunțată în Cauza Marckx împotriva Belgiei, paragraful 33, Hotărârea din 8 iunie 1976, pronunțată în Cauza Engel și alții împotriva Olandei, paragraful 72, sau Hotărârea din 28 noiembrie 1984, pronunțată în Cauza Rasmussen împotriva Danemarcei, paragrafele 38 și 40).

18. În raport cu aceste considerente, Curtea a reținut că instituirea prin prevederile de lege criticate a unor reguli diferite aplicabile diferitelor categorii de personal plătit din fonduri publice nu constituie o discriminare. Opțiunea legiuitorului pentru stabilirea unui tratament juridic diferențiat sub aspectul salarizării între funcționarii publici din administrația publică centrală și cei din unitățile teritoriale este justificată având în vedere că atribuțiile, competențele, sarcinile specifice, responsabilitățile și importanța activității desfășurate pot fi diferite chiar și pentru personalul care este încadrat pe funcții similare. Prin urmare, existența unor diferențe în ceea ce privește salarizarea este în mod obiectiv justificată, legiuitorul urmărind eliminarea dezechilibrelor și a disfuncționalităților existente în sistemul public de salarizare. Astfel, prevederile art. 6 lit. f) din Legea-cadru nr. 153/2017 instituie principiul ierarhizării sistemului de salarizare, atât pe verticală, cât și pe orizontală, în cadrul aceluiași domeniu, în funcție de complexitatea și importanța activității desfășurate, iar cele ale art. 6 lit. h) din legea-cadru consacră principiul sustenabilității financiare, în sensul stabilirii nivelului de salarizare pentru personalul bugetar, astfel încât să se asigure respectarea plafoanelor cheltuielilor de personal ale bugetului general consolidat.

19. În consecință, Curtea a constatat că dispozițiile de lege criticate reprezintă expresia opțiunii legiuitorului în materia personalului plătit din fonduri publice, justificată în raport cu situația diferită a celor două categorii de personal vizate de ipotezele normelor juridice, fără a încălca principiul egalității în drepturi, prevăzut de art. 16 din Constituție.

20. În fine, Curtea a reținut că modalitatea de aplicare în concret a Legii-cadru nr. 153/2017 și încadrarea funcționarilor publici care își exercită raporturile de serviciu în centrele județene ale Agenției de Plăți și Intervenții pentru Agricultură în categoria funcționarilor publici din administrația publică centrală sau din unitățile teritoriale, în vederea stabilirii salariilor lunare, reprezintă o operațiune de interpretare și aplicare a legii, ce revine autorității publice care are calitatea de angajator, iar în caz de litigiu, instanței judecătorești, fără a fi de resortul controlului de constituționalitate, exercitat de Curtea Constituțională.

21. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudenței Curții Constituționale, considerentele și soluția care au fundamentat decizia menționată își păstrează valabilitatea și în cauza de față.

22. Distinct de acestea, în ceea ce privește invocarea dispozițiilor art. 1 alin. (5) din Constituție, Curtea reține că prevederile legale criticate referitoare la nivelul salariilor de bază corespunzătoare anului 2022 și coeficienții pentru funcții publice de conducere și funcții publice generale de execuție din aparatul administrației publice centrale, pe de o parte, respectiv pentru funcțiile publice teritoriale, pe de altă parte, interpretate în ansamblul cadrului normativ privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, au un conținut clar, precis și previzibil, de natură să permită destinatarilor să își adapteze conduita, astfel încât să se conformeze regulilor stabilite. Prin urmare, exigențele de calitate a legii fiind respectate, Curtea constată că prevederile de lege supuse controlului de constituționalitate nu încalcă dispozițiile art. 1 alin. (5) din Constituție.

23. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Alina Maria Alecu Buta în Dosarul nr. 555/91/2018/a1 al Curții de Apel Galați - Secția contencios administrativ și fiscal și constată că prevederile lit. c) și d) cuprinse în punctul I - Salarii pentru administrația publică centrală și ale lit. a) și b) cuprinse în punctul II - Salarii pentru personalul din unitățile teritoriale litera A capitolul I din anexa nr. VIII la Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Curții de Apel Galați - Secția contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 30 iunie 2020.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE

prof. univ. dr. VALER DORNEANU

Magistrat-asistent,

Simina Popescu-Marin