DECIZIE nr. 64/2020

Valer Dorneanu - președinte

Cristian Deliorga - judecător

Marian Enache - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Gheorghe Stan - judecător

Livia Doina Stanciu - judecător

Elena-Simina Tănăsescu - judecător

Varga Attila - judecător

Cristina Cătălina Turcu - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Brezeanu.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 8 alin. (1^1) din Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, excepție ridicată de Societatea Comanto 94 - S.R.L. din București în Dosarul nr. 1.727/302/2017 al Judecătoriei Sectorului 5 București - Secția a II-a civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.800 D/2017.

2. La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Președintele dispune să se facă apelul și în dosarele nr. 1.991 D/2017, nr. 1.999 D/2017, nr. 2.308 D/2017, nr. 2.330 D/2017, nr. 2.618 D/2017 și nr. 375 D/2018, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 8 alin. (1^1) din Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, precum și a Ordonanței Guvernului nr. 15/2002, în ansamblul său, excepție ridicată de Societatea Sir Impex - S.R.L. din Neptun în Dosarul nr. 2.146/254/2016 al Judecătoriei Mangalia, de Societatea Comanto 94 - S.R.L. din București în dosarele nr. 13.659/302/2016, nr. 13.734/302/2016 și nr. 7.394/302/2016 ale Tribunalului București - Secția a II-a contencios administrativ și fiscal, precum și de Societatea Sir Impex - S.R.L. în dosarele nr. 5.364/254/2016 și nr. 5.363/254/2016 ale Judecătoriei Mangalia.

4. La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

5. Curtea, având în vedere obiectul excepțiilor de neconstituționalitate ridicate în dosarele nr. 1.800 D/2017, nr. 1.991 D/2017, nr. 1.999 D/2017, nr. 2.308 D/2017, nr. 2.330 D/2017, nr. 2.618 D/2017 și nr. 375 D/2018, pune în discuție, din oficiu, conexarea cauzelor.

6. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu măsura procesuală propusă.

7. Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, dispune conexarea dosarelor nr. 1.991 D/2017, nr. 1.999 D/2017, nr. 2.308 D/2017, nr. 2.330 D/2017, nr. 2.618 D/2017 și nr. 375 D/2018 la Dosarul nr. 1.800 D/2017, care a fost primul înregistrat.

8. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, invocând jurisprudența Curții Constituționale, respectiv deciziile nr. 1.384 din 20 octombrie 2011 și nr. 811 din 5 decembrie 2019.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, reține următoarele:

9. Prin Încheierea din 12 mai 2017, pronunțată în Dosarul nr. 1.727/302/2017, Judecătoria Sectorului 5 București - Secția a II-a civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 8 alin. (1^1) din Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România. Excepția a fost ridicată de Societatea Comanto 94 - S.R.L. din București într-o cauză având ca obiect soluționarea unei plângeri formulate împotriva unui proces-verbal de constatare și sancționare a contravenției prevăzute de art. 8 alin. (1^1) din Ordonanța Guvernului nr. 15/2002, text legal criticat prin excepția ridicată.

10. Prin încheierile din 26 mai 2017, 7 septembrie 2017 și 20 iunie 2017, pronunțate în dosarele nr. 2.146/254/2016, nr. 5.364/254/2016 și nr. 5.363/254/2016, Judecătoria Mangalia a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 8 alin. (1^1) din Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, precum și a Ordonanței Guvernului nr. 15/2002, în ansamblul său. Excepția a fost ridicată de Societatea Sir Impex - S.R.L. din Neptun în cauze având ca obiect soluționarea unor plângeri formulate împotriva unor procese-verbale de constatare și sancționare a contravențiilor prevăzute de art. 8 alin. (1^1) din Ordonanța Guvernului nr. 15/2002.

11. Prin Decizia nr. 3.303 din 26 mai 2017 și încheierile din 11 mai 2017 și 10 mai 2017, pronunțate în dosarele nr. 13.659/302/2016, nr. 13.734/302/2016 și nr. 7.394/302/2016, Tribunalul București - Secția a II-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 8 alin. (1^1) din Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, precum și a

Ordonanței Guvernului nr. 15/2002, în ansamblul său. Excepția a fost ridicată de Societatea Comanto 94 - S.R.L. din București în cauze având ca obiect soluționarea unor plângeri împotriva proceselor-verbale de constatare și sancționare a contravențiilor prevăzute de art. 8 alin. (1^1) din Ordonanța Guvernului nr. 15/2002.

12. În motivarea excepției de neconstituționalitate, autoarele arată, în esență, că Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 cuprinde în art. 1 definiția termenilor tarif de trecere, pod, peaj și trecere și indică clar în art. 1 alin. (2^5) coroborat cu anexa nr. 3 că acesta se plătește pentru trecerea podurilor peste Dunăre în Dobrogea. Deși legiuitorul menționează în preambulul ordonanței că întreaga infrastructură rutieră națională este vizată de acest act normativ, în realitate este afectată doar o regiune geografică în care se află județele Constanța și Tulcea, cetățeanului român nefiindu-i oferită nicio alternativă gratuită de a accede sau a părăsi această zonă geografică, ceea ce aduce atingere art. 1 alin. (1) coroborat cu art. 25 din Constituție.

13. Autoarele susțin că Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 este discriminatorie prin instituirea excepțiilor de la plata tarifului de utilizare prevăzute în art. 3 alin. (1) lit. d) și e), precum și în alin. (1^1) lit. b). Astfel, potrivit acestor norme, sunt exceptate de la plata tarifului de utilizare vehiculele folosite exclusiv în transportul public local de persoane prin servicii regulate pe raza teritorial-administrativă a unei localități și cele destinate transportului școlar, precum și autoturismele deținute în proprietate sau, după caz, folosite în baza unui drept legal, conform datelor înscrise în certificatul de înmatriculare, de persoanele fizice care au domiciliul situat de o parte a podului, tunelului sau trecătoarei de munte pe care se aplică tariful de trecere și locul de muncă sau un teren agricol deținut în baza unui titlu de proprietate, de cealaltă parte a podului, tunelului sau trecătoarei de munte pe care se aplică tariful de trecere.

14. Se apreciază că, prin instituirea acestor excepții de la plata tarifului de utilizare, sunt respectate doar drepturile unor categorii restrânse de persoane juridice, respectiv cele ale operatorilor de transport public local de persoane prin servicii regulate pe raza teritorial-administrativă a unei localități, ale operatorilor care au vehicule destinate transportului școlar și ale persoanelor fizice care au locul de muncă și domiciliul de o parte și de alta a podului.

15. Or, autoarele susțin că, operatorii de transport public de persoane în regim regulat pe ruta București-Mangalia/ Mangalia-București, categorie în care acestea se plasează, nu beneficiază de această excepție de la plata tarifului de utilizare.

16. Prin urmare, actul normativ criticat, prin instituirea excepțiilor de la plata tarifului de utilizare și a celui de trecere, este discriminatoriu, deoarece nu se aplică tuturor operatorilor de transport și nici cetățenilor care au un loc de muncă mai îndepărtat, și nu în imediata vecinătate a capătului de pod.

17. Judecătoria Sectorului 5 București - Secția a II-a civilă, Judecătoria Mangalia și Tribunalul București - Secția a II-a contencios administrativ și fiscal apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, făcând referire la deciziile Curții Constituționale, spre exemplu, Decizia nr. 1.384 din 20 octombrie 2011.

18. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actele de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

19. Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, făcând referire la deciziile Curții Constituționale nr. 1.384 din 20 octombrie 2011, nr. 217 din 9 mai 2013 și nr. 257 din 21 mai 2013.

20. Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând actele de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, notele scrise depuse la dosar, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

21. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

22. Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum a fost formulat de autoarele acesteia, îl constituie dispozițiile art. 8 alin. (1^1) din Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, precum și Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 în ansamblul său, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 82 din 1 februarie 2002. Curtea reține că, în realitate, criticile autorilor privesc art. 1 alin. (2^4), (2^5) și (2^6) și art. 8 alin. (1^1) din Ordonanța Guvernului nr. 15/2002, introduse prin art. III pct. 7 și pct. 26 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 8/2015 pentru modificarea și completarea unor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 285 din 28 aprilie 2015, care au următorul conținut: – Art. 1 alin. (2^4) „Pe rețeaua de drumuri naționale din România unde este perceput tariful de utilizare se poate aplica și tariful de trecere numai pentru utilizarea podurilor, tunelurilor și trecătorilor de munte.“;

– Art. 1 alin. (2^5) „Sectoarele de drum, podurile, tunelurile, trecătorile de munte de pe rețeaua de drumuri naționale din România pe care se aplică tariful de trecere sunt prevăzute în anexa nr. 3.“

– Art. 1 alin. (2^6) „Tariful de utilizare și tariful de trecere se achită în funcție de tipul vehiculului și se aplică în mod nediscriminatoriu utilizatorilor români și străini pentru toate vehiculele înmatriculate care utilizează rețeaua de drumuri naționale din România pe parcursul unei perioade date sau, după caz, o anumită distanță de pe un sector de drum, pod, tunel sau trecătoare de munte care fac parte din rețeaua de drumuri naționale din România.“

– Art. 8 alin. (1^1) din Ordonanța Guvernului nr. 15/2002: „Fapta de a circula fără peaj valabil constituie contravenție și se sancționează cu amendă.“

23. În opinia autoarelor excepției de neconstituționalitate, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor constituționale ale art. 1 alin. (1) referitor la caracterul de stat național, unitar și indivizibil al României, ale art. 16 privind egalitatea în drepturi, ale art. 25 referitor la libera circulație și ale art. 41 privind munca și protecția socială a muncii.

24. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că prima critică de neconstituționalitate privește faptul că, potrivit art. 1 alin. (2^5) din Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 coroborat cu anexa nr. 3 la acest act normativ, tariful de trecere, respectiv plata peajului, se aplică numai cu privire la trecerea podurilor construite peste Dunăre, respectiv înspre și dinspre județele Constanța și Tulcea. Această plată, în opinia autoarelor excepției, ar aduce atingere art. 1 alin. (1) referitor la caracterul de stat unitar și indivizibil al României, coroborat cu art. 25 din Constituție privind libera circulație, deoarece cetățeanului român nu i-ar fi oferită nicio alternativă gratuită de a accede sau de a părăsi această zonă geografică.

25. Referitor la critica de neconstituționalitate formulată, Curtea reține că prin sintagma „stat unitar și indivizibil“ cuprinsă în art. 1 alin. (1) din Constituție se face referire la structura de stat, respectiv existența pe teritoriul acestuia a unei formațiuni statale unice cu un singur rând de autorități publice centrale, adică un singur Parlament, un singur Guvern și o singură autoritate judecătorească. Din această perspectivă se constată că instituirea tarifului de trecere nu afectează structura unitară și indivizibilă a statului român.

26. În ceea ce privește încălcarea art. 25 din Legea fundamentală, Curtea observă cele statuate în jurisprudența sa, potrivit căreia dreptul la liberă circulație se referă la mișcarea transfrontalieră a persoanelor și la cea din interiorul frontierelor unui stat, vizând atât libertatea de mișcare propriu-zisă, cât și libertatea oricărui cetățean de a-și stabili domiciliul sau reședința în orice localitate din țară, precum și dreptul de a emigra și de a reveni în țară (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 257 din 21 mai 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 381 din 27 iunie 2013). Or, tariful de trecere nu afectează dreptul la liberă circulație, acesta constituind expresia voinței legiuitorului de a stabili prin lege o taxă ce are ca destinație repararea, administrarea, întreținerea, exploatarea și modernizarea infrastructurii rutiere. În raport cu conținutul dreptului constituțional la liberă circulație, Curtea nu poate reține încălcarea acestuia prin instituirea tarifului de trecere.

27. Referitor la pretinsa încălcarea a art. 16 din Legea fundamentală, Curtea observă că în jurisprudența sa a statuat, în mod constant, că principiul egalității presupune instituirea unui tratament egal pentru situații care, în funcție de scopul urmărit, nu sunt diferite. De aceea, el nu exclude, ci, dimpotrivă, presupune soluții diferite pentru situații diferite (a se vedea, în acest sens, Decizia Plenului Curții Constituționale nr. 1 din 8 februarie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994). Pornind de la aceste considerente, Curtea reține că situația autoarelor excepției, societăți care efectuează transport public de persoane în vederea obținerii unui profit, este diferită de aceea a persoanelor fizice care au domiciliul situat de o parte a podului, iar locul de muncă sau un teren deținut în proprietate de cealaltă parte a podului, astfel încât și regimul de taxare va fi diferit fără a se aduce atingere art. 16 din Constituție.

28. Cât privește raportarea la situația celor care efectuează transportul public local de persoane prin servicii regulate pe raza teritorial-administrativă a unei localități, precum și transportul școlar, Curtea reține că atât autoarele excepției, cât și categoriile menționate se supun obligației de plată a tarifului de trecere, așa cum rezultă din analiza art. 3 alin. (1^1) din Ordonanța Guvernului nr. 15/2002.

29. În ceea ce privește critica referitoare la încălcarea art. 41 privind munca și protecția socială a muncii din Constituție prin aceea că exceptările de la plata tarifului de trecere „nu se aplică cetățenilor care au un loc de muncă mai îndepărtat, și nu în imediata vecinătate a capătului de pod“, Curtea constată că nici aceasta nu poate fi reținută. Autoarele trebuie să demonstreze un interes personal în contestarea constituționalității unui text de lege. Or, situația la care fac referire autoarele excepției nu este una proprie, ci se referă la persoanele transportate de către acestea (a se vedea, ad similis, Decizia nr. 1.519 din 15 noiembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 67 din 27 ianuarie 2012).

30. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Societatea Comanto 94 - S.R.L. din București în Dosarul nr. 1.727/302/2017 al Judecătoriei Sectorului 5 București - Secția a II-a civilă și în dosarele nr. 13.659/302/2016, nr. 13.734/302/2016 și nr. 7.394/302/2016 ale Tribunalului București - Secția a II-a contencios administrativ și fiscal și de Societatea Sir Impex - S.R.L. din Neptun în dosarele nr. 2.146/254/2016, nr. 5.364/254/2016 și nr. 5.363/254/2016 ale Judecătoriei Mangalia și constată că prevederile art. 1 alin. (2^4), (2^5) și (2^6) și art. 8 alin. (1^1) din Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Judecătoriei Sectorului 5 București - Secția a II-a civilă, Judecătoriei Mangalia și Tribunalului București - Secția a II-a contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 18 februarie 2020.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE

prof. univ. dr. VALER DORNEANU

Magistrat-asistent,

Cristina Cătălina Turcu