DECIZIE nr. 780/2019

Valer Dorneanu - președinte

Cristian Deliorga - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Gheorghe Stan - judecător

Livia-Doina Stanciu - judecător

Elena-Simina Tănăsescu - judecător

Varga Attila - judecător

Marieta Safta - prim-magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 3, 4, 24,

art. 29 alin. (4) lit. a), art. 30 și 31 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 75/2005 privind asigurarea calității educației. Excepția a fost ridicată de Dan Băzăvan în Dosarul nr. 3.423/303/2018 al Judecătoriei Sectorului 6 București - Secția civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 2.010D/2018.

2. La apelul nominal este prezent autorul excepției, lipsind cealaltă parte, față de care procedura de citare este legal îndeplinită. Prim-magistratul-asistent referă asupra faptului că autorul excepției a depus la dosarul cauzei concluzii scrise, prin care solicită admiterea excepției de neconstituționalitate și, de asemenea, comunicarea înregistrării audio și video a ședinței de judecată în Dosarul nr. 2.010D/2018.

3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul domnului Dan Băzăvan, care solicită admiterea excepției de neconstituționalitate astfel cum a fost ridicată și argumentată logico-juridic în fața instanței de judecată. Arată că tot textul ordonanței de urgență a Guvernului criticate este ambiguu și neclar, lăsând locul liberului arbitru, în loc să precizeze cu exactitate ceea ce se vrea a se institui, calitatea învățământului, metode de evaluare, evaluatori, nivel de pregătire, criterii de pregătire, analize, studii, sinteze, aprobări. Cu referire la literatura de specialitate, sens în care se invocă lucrarea Drept constituțional și instituții politice a profesorilor Ioan Muraru și Elena-Simina Tănăsescu, arată că instanța constituțională este chemată în permanență în cazul sesizărilor să admită excepțiile în cazul în care concordanța întregului drept nu este armonizată cu Constituția. Orice abatere de la această concordanță este o încălcare a Constituției și a supremației sale, ducând la nulitatea actelor normative neconstituționale. Arată că, raportat la ambiguitate și neclaritate, Curtea Constituțională s-a pronunțat în mai multe decizii cu privire la admisibilitatea criticilor formulate sub acest aspect, sens în care sunt, de exemplu, deciziile nr. 420 din 3 iulie 2019, nr. 466 din 29 iulie 2019, nr. 467 din 29 iulie 2019, creându-se astfel jurisprudența potrivit căreia orice act normativ trebuie să fie foarte clar și să nu creeze ambiguitate, să ofere celui ce îl studiază și uzează de el o claritate, o predicție. Raportat la situația de fapt, arată că atât el, în calitate de părinte, cât și copilul său nu au putut beneficia de o calitate a învățământului oferit de grădinița în cauză. Invocând art. 73 lit. n), art. 22, 32 și 108 din Constituție, susține că actele normative ce țin de învățământ, în general, trebuie instituite prin lege, iar nicidecum prin acte ale Guvernului, chiar dacă acestea sunt în baza unei legi de abilitare adoptate de Parlament. Din dispozițiile criticate se poate constata că se lasă la îndemâna Guvernului instituirea acestor metode, analize, criterii de evaluare a învățământului și se ajunge astfel la situația în care, prin ordin al ministrului, prin autorizare provizorie a acestor instituții furnizoare de educație, care prin evaluare internă, adică ele însele, își fac un raport de evaluare pe care îl înaintează Agenției Române de Asigurare a Calității în Învățământul Preuniversitar (ARACIP) în vederea autorizării provizorii. Arată că este neconstituțional a se lăsa la îndemâna ministrului sau a unei autorități organizatoare și furnizoare de educație să instituie, să aprobe, să autorizeze astfel de instituții, fără a arăta clar și cine face aceste verificări, evaluări. Fiecare instituție organizatoare, furnizoare de educație este interesată să obțină aceste autorizări. Dar oare putem accepta că acestea pot funcționa în baza unei autorizări provizorii date prin ordin al ministrului? Arată că se poate constata că grădinița unde s-a întâmplat nefericitul accident nici măcar nu avea autorizare pentru punctul de lucru respectiv, iar cealaltă autorizare provizorie prin ordin de ministru a expirat imediat după evenimentul respectiv. Solicită admiterea excepției așa cum a fost formulată și completată prin concluzii.

4. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției, în principal, ca inadmisibilă, iar, în subsidiar, ca neîntemeiată. Arată că aspectele invocate vizează motive ce țin de fondul litigiului sau propuneri de îmbunătățire a textelor de lege, fără a fi însă o veritabilă excepție de neconstituționalitate. Pe fond solicită respingerea excepției ca neîntemeiată, întrucât normele criticate nu încalcă prevederile constituționale invocate, de asemenea, autorul excepției referindu-se la principii și la o modalitate de îmbunătățire a legislației.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:

5. Prin Încheierea din 7 noiembrie 2018, pronunțată în Dosarul nr. 3.423/303/2018, Judecătoria Sectorului 6 București - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 3, 4, 24,

art. 29 alin. (4) lit. a), art. 30 și 31 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 75/2005 privind asigurarea calității educației. Excepția a fost ridicată de reclamantul Dan Băzăvan, într-o cauză având ca obiect pretenții.

6. În motivarea excepției de neconstituționalitate, potrivit celor consemnate în încheierea de sesizare a Curții Constituționale, reclamantul a susținut că „instanța poate dispune suspendarea activității în baza Legii nr. 193/2000, cu modificările și completările ulterioare, a Codului civil, dar și a Codului de procedură civilă. A precizat că i s-a spus că grădinița are autorizare, acreditare ARACIP și după multe căutări a constatat că autorizarea era provizorie, iar acreditarea ARACIP lipsește [cu] desăvârșire, nu a fost luată în evidența Inspectoratului Școlar

. A mai susținut, așa cum rezultă foarte clar din pagina 3 a certificatului ONRC, depus și la dosarul cauzei, că data expirării dovezii de sediu din strada Gheorghe Spacu nr. 21 era 24 iulie 2018, iar Ordinul ministrului nr. 3.901 din 26 mai 2015 de autorizare provizorie

este pentru sediul din strada Gheorghe Spacu începând cu anul școlar 2015-2016. A arătat că Ministerul Educației Naționale, ARACIP și ISMB nu au dispus măsuri de închidere, sancționare a grădiniței dacă nu avea autorizare pentru sediul din Culcer, colț cu Marinescu. A menționat că, dacă la data de 7 februarie 2018 i s-a comunicat că nu are autorizare ARACIP de către ISMB și că a fost depusă o cerere din 31 august 2017, înseamnă că, la data la care i s-a comunicat răspunsul, grădinița nu avea autorizație provizorie de funcționare. Faptul că a depus cerere de autorizare nu este similar cu ordinul de ministru care permite funcționarea provizorie. A învederat instanței că întrebarea care se cere a se pune este de ce această grădiniță mai funcționează dacă are depusă doar cerere de autorizare (căci din comunicatul ISMB nu rezultă că ar fi fost autorizată, ci doar că a fost depusă cerere în acest sens) și ce număr are autorizația de la vechea adresă, să o poată identifica, deși nu mai contează aceasta, nefiind acreditată pentru adresa la care funcționează în prezent. Reclamantul a întrebat cum poate funcționa o grădiniță în asemenea condiții, fără autorizare, fără psiholog, fără medic (o dată pe săptămână) și de ce ISMB nu a dispus nicio măsură, nicio sancțiune în acest sens. A mai întrebat reclamantul [cum] poate funcționa o grădiniță în aceste condiții dacă nimeni, nicio instituție abilitată a statului în acest sens nu o verifică și nu dispune închiderea acesteia dacă se constată cea mai mică neregulă, fiind vorba despre copii care sunt expuși pericolelor și care pot rămâne marcați pe viață, atât psihic când ți se întâmplă «accidente», cum a pățit copilul său, cât și fizic, când ești hrănit necorespunzător. Astfel, aceste autorități ale statului ar trebui să fie pe deplin informate atunci când dau astfel de autorizări și aprobări de funcționare, să fie conștiente de contribuția lor în rolul și educarea viitorului acestei țări, pentru că simplul fapt de a fi pasiv și a nu lua nicio măsură nu le exonerează de vină. A menționat că un răspuns ambiguu a oferit și ANPC, prin răspunsul

prin care i se comunica ceea ce știa deja, că și-a retras copilul, ce nu înseamnă că nu are dreptul să se adreseze autorităților și instituțiilor publice în acest sens

“. În acest sens a invocat prevederile art. 23 alin. (1), art. 26, 49 și 51-52 din Constituție.

7. Judecătoria Sectorului 6 - Secția civilă, analizând condițiile de admisibilitate a excepției de neconstituționalitate, apreciază că acestea sunt întrunite în cauză, „având în vedere capătul de cerere privind suspendarea activității pârâtei până la obținerea tuturor avizelor necesare funcționării legale, în privința căruia reclamantul a invocat aspecte reglementate prin actul normativ menționat“.

8. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

9. Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile autorului excepției, concluziile scrise depuse de acesta, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

10. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

11. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie art. 3, 4, 24,

art. 29 alin. (4) lit. a), art. 30 și 31 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 75/2005 privind asigurarea calității educației, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 642 din 20 iulie 2005, cu modificările și completările ulterioare, având următorul cuprins: – Art. 3:

(1) Calitatea educației este ansamblul de caracteristici ale unui program de studiu și ale furnizorului acestuia, prin care sunt îndeplinite așteptările beneficiarilor, precum și standardele de calitate.

(2) Evaluarea calității educației constă în examinarea multicriterială a măsurii în care o organizație furnizoare de educație și programele acesteia îndeplinesc standardele și standardele de referință. Atunci când evaluarea calității este efectuată de însăși organizația furnizoare de educație, aceasta ia forma evaluării interne. Atunci când evaluarea calității este efectuată de o agenție națională sau internațională specializată, aceasta ia forma evaluării externe.

(3) Asigurarea calității educației este realizată printr-un ansamblu de acțiuni de dezvoltare a capacității instituționale de elaborare, planificare și implementare de programe de studiu, prin care se formează încrederea beneficiarilor că organizația furnizoare de educație îndeplinește standardele de calitate. Asigurarea calității exprimă capacitatea unei organizații furnizoare de a oferi programe de educație în conformitate cu standardele anunțate. Aceasta este astfel promovată încât să conducă la îmbunătățirea continuă a calității educației.

(4) Controlul calității educației în unitățile de învățământ preșcolar, primar, gimnazial, profesional, liceal și postliceal presupune activități și tehnici cu caracter operațional, aplicate sistematic de o autoritate de inspecție desemnată pentru a verifica respectarea standardelor prestabilite.

(5) Îmbunătățirea calității educației presupune evaluare, analiză și acțiune corectivă continuă din partea organizației furnizoare de educație, bazată pe selectarea și adoptarea celor mai potrivite proceduri, precum și pe alegerea și aplicarea standardelor de referință.

– Art. 4:

(1) Acreditarea organizațiilor furnizoare de educație și a programelor lor de studiu este parte a asigurării calității.

(2) Acreditarea este acea modalitate de asigurare a calității prin care se certifică respectarea standardelor pentru funcționarea organizațiilor furnizoare de educație și a programelor lor de studii.

– Art. 24:

(1) ARACIP este instituție publică, de interes național, în coordonarea Ministerului Educației și Cercetării, cu personalitate juridică, autofinanțată, cu buget propriu de venituri și cheltuieli.

(2) Sediul, structura organizatorică și regulamentul de funcționare ale ARACIP se stabilesc prin hotărâre a Guvernului.

(3) ARACIP are următoarele atribuții:

a) elaborează, actualizează periodic și propune ministrului educației și cercetării standardele, standardele de referință și indicatorii de performanță pentru evaluarea și asigurarea calității în învățământul preuniversitar, care se aprobă prin hotărâre a Guvernului;

b) elaborează și propune ministrului educației și cercetării metodologia de evaluare instituțională și de acreditare, care se aprobă prin hotărâre a Guvernului;

c) realizează activitatea de evaluare și acreditare a furnizorilor de educație din învățământul preuniversitar;

d) propune Ministerului Educației și Cercetării înființarea și acreditarea instituțiilor de învățământ preuniversitar, pentru fiecare nivel de învățământ, program de studii și calificare profesională, după caz. Înființarea și acreditarea se fac prin ordin al ministrului educației și cercetării;

e) efectuează, pe baze contractuale, la solicitarea ministrului educației și cercetării, evaluarea calității educației din învățământul preuniversitar;

e^1)

efectuează, pe baze contractuale, la solicitarea ministrului educației naționale, evaluarea externă în vederea acordării autorizației de funcționare provizorie, acreditării și înființării de unități de învățământ preuniversitar de stat;

f) propune ministrului educației și cercetării acreditarea organizațiilor care oferă programe de formare profesională;

g) realizează împreună cu inspectoratele școlare și direcțiile de resort din Ministerul Educației și Cercetării activitatea de monitorizare și control al calității;

h) efectuează, periodic, din 5 în 5 ani, evaluarea externă a unităților de învățământ preuniversitar acreditate;

i) face publice rezultatele evaluărilor externe;

j) elaborează manuale de evaluare internă a calității, diferențiate potrivit art. 8 alin. (3), și le supune aprobării prin ordin al ministrului educației și cercetării;

k) elaborează ghiduri de bune practici;

l) publică un raport anual cu privire la propria activitate;

m) elaborează periodic, cel puțin la fiecare 4 ani, analize de sistem asupra calității învățământului preuniversitar din România;

n) elaborează recomandări de îmbunătățire a calității învățământului preuniversitar;

o) elaborează Codul de etică profesională a experților în evaluare și acreditare.

(4) În îndeplinirea atribuțiilor sale, ARACIP are dreptul să folosească colaboratori externi, din țară sau din străinătate, angajați pe bază de contract, experți în domeniul de activitate al agenției, înscriși în registrul propriu al experților în evaluare și acreditare.

(5) ARACIP dispune de un aparat propriu format din experți și personal administrativ, angajați prin concurs. Aparatul propriu, format din experți, va avea în componență și un reprezentant al învățământului în limbile minorităților naționale.

(6) Nu pot fi angajați ai ARACIP persoane care îndeplinesc o funcție de demnitate publică.

– Art. 29 alin. (4) lit. a): „(4) Acreditarea presupune parcurgerea a două etape succesive:

a) autorizarea de funcționare provizorie, care acordă dreptul de a desfășura procesul de învățământ și de a organiza, după caz, admiterea la studii.“;

– Art. 30: Procedura de autorizare de funcționare provizorie cuprinde următoarele activități:

a) furnizorul de educație elaborează un raport de evaluare internă, pe baza prevederilor art. 10, pentru fiecare nivel de învățământ, tip de program de studiu și de calificare;

b) raportul de evaluare internă se depune la departamentul de acreditare al agenției de asigurare a calității împreună cu o cerere de declanșare a procedurii de evaluare externă și de autorizare de funcționare provizorie;

c) departamentul de acreditare numește o comisie de experți în evaluare și acreditare, care analizează raportul de evaluare internă, verifică prin vizite la instituția solicitantă îndeplinirea standardelor pe domeniile și criteriile prevăzute la art. 10 și elaborează propriul raport de evaluare;

d) departamentul de acreditare al agenției de asigurare a calității validează raportul experților prin verificarea respectării metodologiei de evaluare externă, iar agenția propune Ministerului Educației și Cercetării acordarea sau, după caz, neacordarea autorizației de funcționare provizorie;

e) pentru furnizorii de educație de nivel preuniversitar, autorizația de funcționare provizorie se acordă pe baza avizului favorabil al ARACIP, prin ordin al ministrului educației și cercetării;

f) pentru furnizorii de educație de învățământ superior, autorizația de funcționare provizorie se acordă pe baza avizului favorabil al ARACIS și al Ministerului Educației și Cercetării, prin hotărâre a Guvernului.

– Art. 31: Procedura de acreditare cuprinde următoarele activități:

a) furnizorul de educație autorizat să funcționeze provizoriu elaborează un raport de evaluare internă, folosind ca termeni de referință standardele specifice etapei de acreditare;

b) raportul de evaluare internă se depune la departamentul de acreditare al agenției de asigurare a calității împreună cu o cerere de declanșare a procedurii de evaluare externă și de acreditare;

c) termenul de depunere a cererii în vederea acreditării este de 2 ani de la data absolvirii primei promoții, sub sancțiunea ridicării autorizației de funcționare provizorie de către Ministerul Educației și Cercetării;

c^1)

termenul de depunere a cererii în vederea acreditării unui nivel de învățământ sau a unei specializări/calificări, program de studii, în învățământul preuniversitar, este de maximum 3 ani de la data absolvirii complete a unui nivel de învățământ de către prima promoție, sub sancțiunea școlarizării în lichidare, fără dreptul de a organiza admitere. Nivelul preșcolar are o durată de 3 ani;

d) departamentul de acreditare numește o comisie de experți în evaluare și acreditare care analizează raportul de evaluare internă, verifică prin vizite la instituția solicitantă îndeplinirea standardelor referitoare la domeniile și criteriile prevăzute la art. 10 și elaborează propriul raport de evaluare;

e) departamentul de acreditare al agenției de asigurare a calității validează raportul experților prin verificarea respectării metodologiei de evaluare externă, iar agenția propune Ministerului Educației și Cercetării acreditarea sau, după caz, neacreditarea instituției solicitante;

f) pentru furnizorii de educație de nivel preuniversitar, acreditarea acestora se acordă prin ordin al ministrului educației și cercetării, pe baza avizului ARACIP;

g) pentru furnizorii de educație de învățământ superior, acreditarea instituțiilor se face prin lege, promovată de Guvern, la inițiativa Ministerului Educației și Cercetării, pe baza avizului ARACIS.

12. Dispozițiile constituționale invocate în motivarea excepției sunt cuprinse în art. 1 alin. (3) și (5), referitoare la statul de drept și respectarea Constituției, a supremației sale și a legilor, art. 23 alin. (1), potrivit căruia „Libertatea individuală și siguranța persoanei sunt inviolabile.“, art. 26 - Viața intimă, familială și privată, art. 49 - Protecția copiilor și a tinerilor, art. 51 - Dreptul de petiționare, art. 52 - Dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică, art. 57 - Exercitarea drepturilor și a libertăților.

13. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că autorul acesteia indică textele criticate și dispozițiile constituționale pretins încălcate, fără a arăta în ce constă relația de contrarietate între acestea.

14. Sub acest aspect, Curtea, în jurisprudența sa, a conturat o anumită structură inerentă și intrinsecă oricărei excepții de neconstituționalitate. Aceasta cuprinde 3 elemente: textul contestat din punctul de vedere al constituționalității, textul de referință pretins încălcat, precum și motivarea de către autorul excepției a relației de contrarietate existente între cele două texte, cu alte cuvinte, motivarea neconstituționalității textului criticat. (a se vedea ca decizie de referință invocată și în jurisprudența recentă Decizia nr. 1.313 din 4 octombrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 12 din 6 ianuarie 2012, care citează și Decizia nr. 928 din 14 decembrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 42 din 19 ianuarie 2007, Decizia nr. 465 din 17 mai 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 367 din 30 mai 2007, Decizia nr. 627 din 29 mai 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 555 din 23 iulie 2008, Decizia nr. 245 din 19 februarie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 166 din 17 martie 2009, Decizia nr. 727 din 7 mai 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 393 din 10 iunie 2009, Decizia nr. 542 din 28 aprilie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 509 din 19 iulie 2011, Decizia nr. 611 din 12 mai 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 509 din 19 iulie 2011, Decizia nr. 646 din 17 mai 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 514 din 21 iulie 2011, Decizia nr. 1.116 din 8 septembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 795 din 9 noiembrie 2011). Curtea a mai statuat că, dacă excepția de neconstituționalitate este în mod formal motivată, deci cuprinde cele 3 elemente, dar motivarea în sine nu are nicio legătură cu textul criticat, iar textul de referință este unul general, Curtea va respinge excepția ca inadmisibilă, fiind contrară art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 198 din 12 februarie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 151 din 11 martie 2009, sau, în cadrul controlului a priori, Decizia nr. 919 din 6 iulie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 504 din 15 iulie 2011). Aceeași soluție va fi urmată și în cazul în care excepția de neconstituționalitate nu cuprinde motivarea ca element al său, iar din textul constituțional invocat nu se poate desluși în mod rezonabil vreo critică de neconstituționalitate, fie datorită generalității sale, fie datorită lipsei rezonabile de legătură cu textul criticat. În acest sens, Curtea Constituțională a stabilit că „simpla enumerare a unor dispoziții constituționale sau convenționale nu poate fi considerată o veritabilă critică de neconstituționalitate. Dacă ar proceda la examinarea excepției de neconstituționalitate motivate într-o asemenea manieră eliptică, instanța de control constituțional s-ar substitui autorului acesteia în formularea unor critici de neconstituționalitate, ceea ce ar echivala cu un control efectuat din oficiu, inadmisibil însă, în condițiile în care art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 precizează că «sesizarea Curții Constituționale se dispune de către instanța în fața căreia s-a ridicat excepția de neconstituționalitate, printr-o încheiere care va cuprinde punctele de vedere ale părților, opinia instanței asupra excepției, și va fi însoțită de dovezile depuse de părți»“ (a se vedea, în acest sens, și Decizia nr. 627 din 29 mai 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 555 din 23 iulie 2008, sau Decizia nr. 785 din 16 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 646 din 9 septembrie 2011).

15. În prezenta cauză, excepția de neconstituționalitate nu cuprinde motivarea în sensul mai sus menționat. Aspectele susținute de autorul excepției și reținute în încheierea de sesizare a Curții Constituționale ca fiind elemente de motivare a excepției de neconstituționalitate sunt relatări ale unor situații apreciate de autorul ca fiind de natură să demonstreze deficiențe legate de funcționarea unei grădinițe, faptul că „nicio instituție abilitată a statului nu o verifică și nu dispune închiderea“, context în care se invocă și neconstituționalitatea dispozițiilor art. 3, 4, 24,

art. 29 alin. (4) lit. a), art. 30 și 31 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 75/2005 privind asigurarea calității educației, în raport cu o serie de texte constituționale. Astfel de susțineri pot fi, eventual, apreciate ca fiind elemente de fapt în raport cu care instanța de judecată este chemată să decidă, or, din această perspectivă, într-o jurisprudență constantă, Curtea a statuat că nu este competentă să se pronunțe cu privire la aspectele ce țin de aplicarea legii ( Decizia nr. 1.402 din 2 noiembrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 823 din 9 decembrie 2010, Decizia nr. 357 din 22 martie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 406 din 9 iunie 2011, Decizia nr. 785 din 17 noiembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 79 din 3 februarie 2016, paragraful 17, Decizia nr. 145 din 17 martie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 437 din 10 iunie 2016, paragraful 19, Decizia nr. 698 din 29 noiembrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 163 din 6 martie 2017, paragraful 23, Decizia nr. 149 din 14 martie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 586 din 21 iulie 2017, paragraful 14, și Decizia nr. 332 din 11 mai 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 667 din 16 august 2017, paragraful 14). Aceste aspecte intră în competența instanței judecătorești învestite cu soluționarea litigiului, respectiv a celor ierarhic superioare în cadrul căilor de atac prevăzute de lege. Curtea a apreciat în mod constant că a răspunde unor atare critici ar însemna o ingerință a Curții Constituționale în activitatea de judecată, ceea ce ar contraveni prevederilor art. 126 din Constituție, potrivit cărora justiția se realizează prin Înalta Curte de Casație și Justiție și prin celelalte instanțe judecătorești stabilite de lege.

16. În ceea ce privește aspectele dezvoltate în concluziile depuse la dosarul Curții Constituționale, precum și cele susținute în cadrul dezbaterilor la termenul de judecată fixat în cauză, Curtea observă că într-o jurisprudență constantă a statuat, referitor la cadrul procesual specific excepției de neconstituționalitate, că acesta rezultă din încheierea de sesizare și din motivarea scrisă a autorului, iar aceasta din urmă nu poate fi completată în fața Curții Constituționale cu elemente ce nu au fost puse în discuția părților în fața instanței judecătorești. (a se vedea, de exemplu, Decizia nr. 932 din 13 noiembrie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 882 din 22 decembrie 2012 sau Decizia nr. 116 din 3 martie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 376 din 17 mai 2016). De altfel, și în completarea excepției de neconstituționalitate ridicate în fața Curții, aspectele învederate vizează, în esență, propuneri de modificare a cadrului normativ în materia asigurării calității educației, ceea ce excedează competenței Curții Constituționale. Astfel, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, instanța constituțională „se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată [

]“.

17. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 3, 4, 24,

art. 29 alin. (4) lit. a), art. 30 și 31 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 75/2005 privind asigurarea calității educației, excepție ridicată de Dan Băzăvan în Dosarul nr. 3.423/303/2018 al Judecătoriei Sectorului 6 București - Secția civilă.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Judecătoriei Sectorului 6 București - Secția civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 28 noiembrie 2019.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE

prof. univ. dr. VALER DORNEANU

Prim-magistrat-asistent,

Marieta Safta