DECIZIE nr. 464/2021

Valer Dorneanu - președinte

Cristian Deliorga - judecător

Marian Enache - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Gheorghe Stan - judecător

Livia Doina Stanciu - judecător

Elena-Simina Tănăsescu - judecător

Varga Attila - judecător

Cosmin-Marian Văduva - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 114 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, excepție ridicată de Liviu Filip în Dosarul nr. 2.340/99/2018 al Curții de Apel Iași - Secția litigii de muncă și asigurări sociale și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 993D/2019.

2. La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției, având în vedere considerentele Deciziei Curții Constituționale nr. 762 din 23 noiembrie 2017.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

4. Prin Decizia nr. 154 din 20 martie 2019, pronunțată în Dosarul nr. 2.340/99/2018, Curtea de Apel Iași - Secția litigii de muncă și asigurări sociale a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 114 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice. Excepția a fost ridicată de Liviu Filip într-o cauză având ca obiect soluționarea unei contestații formulate împotriva unei decizii emise de Casa Sectorială de Pensii de recuperare a unui debit provenit din dreptul la pensie de invaliditate de gradul III încasată în perioada 1 februarie-31 decembrie 2015.

5. În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține că prevederile criticate sunt contrare art. 1 alin. (5) din Constituție, precum și jurisprudenței Curții Constituționale pronunțate în dezvoltarea acestuia, în măsura în care impun criterii general valabile și obiective pentru toate persoanele, fără să se țină seama de afecțiunile medicale care conduc la un anumit grad de invaliditate. Aceste criterii ar trebui, dimpotrivă, să țină seama de fiecare caz în parte, respectiv de afecțiunile medicale particulare și de natura fiecărei munci/prestații realizate.

6. Autorul excepției exemplifică aceste considerații principiale cu situația sa particulară, respectiv de pensionar încadrat în gradul III de invaliditate și conferențiar universitar, calitate în care desfășoară 8 ore de muncă pe zi, considerând că se încalcă atât dreptul la muncă, cât și demnitatea persoanei.

7. În ceea ce privește încălcarea art. 14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, arată că persoana vizată de prevederile legale criticate este izolată, se simtă diferită, deși, la nivel declarativ, se dorește tocmai combaterea discriminării. Măsura criticată este inechitabilă, în condițiile care, deși legiuitorul a dat posibilitatea cumulării pensiei de invaliditate de gradul III cu realizarea de alte venituri, pe de o parte, impune suspendarea pensiei de invaliditate de gradul III pentru depășirea jumătății programului normal de lucru și, pe de altă parte, afecțiunea medicală permite, în fapt, desfășurarea anumitor activități dincolo de limita temporală stabilită de lege. Art. 114 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 263/2010 ar trebui să trateze în mod diferențiat situația în care, în funcție de natura muncii pe care o prestează, pensionarii cu grad de invaliditate III pot, în fapt, realiza muncă cu durată normală, față de situația pensionarilor cu grad de invaliditate care nu o pot realiza în condiții obișnuite. Astfel, nu ar trebui să fie suspendată plata pensiei celor pe care afecțiunea medicală nu îi pune în imposibilitate de a lucra mai mult de jumătate din timpul normal de lucru. În plus, ei ar trebui să aibă și dreptul de a opta între programul de lucru normal și un program de lucru redus, atunci când este cazul, și nu ar trebui să li se suspende pensia.

8. Autorul apreciază că sunt discriminați cei cărora legea nu le conferă dreptul de a primi pensie de invaliditate dacă activitatea desfășurată depășește jumătate din programul normal de lucru, deși suferă de afecțiunea medicală invalidantă, față de cei care pot lucra în condiții normale. Din cauza limitei legale criticate, autorul menționează că și veniturile sunt în mod proporțional afectate.

9. Curtea de Apel Iași - Secția litigii de muncă și asigurări sociale apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, fără a-și motiva opinia.

10. Potrivit dispozițiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

11. Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând actul de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

12. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

13. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 114 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 852 din 20 decembrie 2010, care au următorul conținut:

(1) În sistemul public de pensii, plata pensiei se suspendă începând cu luna următoare celei în care a intervenit una dintre următoarele cauze: […] f): pensionarul de invaliditate, încadrat în gradul III de invaliditate, precum și copilul pensionar de urmaș, încadrat în gradul III de invaliditate, realizează venituri lunare aflându-se în una dintre situațiile prevăzute la art. 6 alin. (1) pct. I lit. a) și b) sau pct. II, depășind jumătate din programul normal de lucru al locului de muncă respectiv.“ Art. 6 alin. (1) pct. I lit. a) și b) și pct. II prevăd că: „(1) În sistemul public de pensii sunt asigurate obligatoriu, prin efectul legii:

a) persoanele care desfășoară activități pe bază de contract individual de muncă;

b) funcționarii publici; [

]

II. persoanele care își desfășoară activitatea în funcții elective sau care sunt numite în cadrul autorității executive, legislative ori judecătorești, pe durata mandatului, precum și membrii cooperatori dintr-o organizație a cooperației meșteșugărești, ale căror drepturi și obligații sunt asimilate, în condițiile prezentei legi, cu cele ale persoanelor prevăzute la pct. I.

14. Dispozițiile constituționale invocate în motivarea excepției sunt cele ale art. 1 alin. (5) în componenta referitoare la previzibilitatea și claritatea legii, ale art. 41 referitor la dreptul la muncă și ale art. 14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale privind interzicerea discriminării.

15. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că prevederile criticate instituie unul dintre cele 11 cazuri de suspendare a plății pensiei din sistemul public, reglementate de art. 114 alin. (1) din Legea nr. 263/2010. Dintre aceste cauze, 4 îi vizează pe cei care beneficiază de o pensie de invaliditate, fiind reglementate de art. 114 alin. (1) lit. c)-f) din Legea nr. 263/2010. Cauza de suspendare reglementată de prevederile criticate nu a fost examinată de Curtea Constituțională până în prezent. În schimb, soluția legislativă reglementată de art. 114 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 263/2010, potrivit căruia „În sistemul public de pensii, plata pensiei se suspendă începând cu luna următoare celei în care a intervenit una dintre următoarele cauze: […] e) pensionarul de invaliditate, încadrat în gradul I sau II de invaliditate, precum și pensionarii urmași încadrați în gradul I sau II de invaliditate realizează venituri lunare aflându-se în una dintre situațiile prevăzute la art. 6 alin. (1) pct. I lit. a) și b) sau pct. II “, a fost în mai multe rânduri supusă controlului de constituționalitate (a se vedea, exemplificativ, deciziile nr. 762 din 23 noiembrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 154 din 19 februarie 2018, nr. 4 din 16 ianuarie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 116 din 17 februarie 2014, sau nr. 1.235 din 22 septembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 811 din 16 noiembrie 2011).

16. Una dintre diferențele care subzistă între cele două cauze de suspendare a plății pensiei de invaliditate constă în categoria de persoane vizată de această măsură. Astfel, în vreme ce art. 114 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 263/2010 îi vizează pe pensionarii de invaliditate, încadrați în gradul I sau II de invaliditate, precum și pe pensionarii urmași încadrați în gradul I sau II de invaliditate, prevederile art. 114 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 263/2010 îi vizează pe pensionarii de invaliditate, încadrați în gradul III de invaliditate, precum și pe copilul pensionar de urmaș, încadrat în gradul III de invaliditate. În acest sens, Curtea observă că, potrivit art. 69 din Legea nr. 263/2010, „În raport cu gradul de reducere a capacității de muncă, invaliditatea este:

a) de gradul I, caracterizată prin pierderea totală a capacității de muncă și a capacității de autoîngrijire; b) de gradul II, caracterizată prin pierderea totală a capacității de muncă, cu păstrarea capacității de autoîngrijire; c) de gradul III, caracterizată prin pierderea a cel puțin jumătate din capacitatea de muncă, persoana putând să presteze o activitate profesională, corespunzătoare a cel mult jumătate din timpul normal de muncă“. În condițiile în care Curtea Constituțională a constatat constituționalitatea suspendării plății pensiei în situația reglementată de art. 114 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 263/2010, considerentele reținute în sprijinul acestei soluții sunt aplicabile mutatis mutandis și în constatarea constituționalității soluției legislative criticate în prezenta cauză. Această soluție se impune a fortiori, având în vedere că pensionarul încadrat în gradul I sau II de invaliditate se află, în mod obiectiv, într-o situație mai grea decât cea în care se află pensionarul încadrat în gradul III de invaliditate.

17. Astfel, în jurisprudența sa antereferită, Curtea a reținut că justificarea măsurii criticate ține de faptul că persoana în cauză beneficiază de acest drept în considerarea faptului că și-a pierdut total capacitatea de muncă, fiind încadrată în gradul I sau II de invaliditate; în măsura în care persoana își redobândește, parțial sau total, capacitatea de muncă, va fi încadrată în gradul III de invaliditate sau chiar își încetează calitatea de pensionar de invaliditate, după caz. Astfel, legiuitorul a prevăzut, în mod firesc, suspendarea plății pensiei de invaliditate în cazul în care persoana beneficiară desfășoară activitate, urmând ca, în funcție de rezultatul revizuirii medicale, fie să se dispună încetarea plății acesteia, fie plata ei într-un alt cuantum, dacă persoana este încadrată în gradul III de invaliditate. Este lipsit de orice sens și rațiune ca o persoană să poată cumula veniturile realizate prin prestarea unei munci cu cele de care beneficiază în temeiul invalidității tocmai pentru faptul că și-a pierdut în totalitate capacitatea de muncă. Dreptul la muncă al persoanei nu este în niciun mod îngrădit, aceasta având posibilitatea nelimitată de a presta o muncă; suspendarea plății pensiei de invaliditate este consecința recăpătării capacității de muncă a persoanei respective. Prin urmare, prestarea muncii nu este condiționată în niciun fel de pensia de invaliditate primită, plata acesteia din urmă fiind însă condiționată de pierderea în totalitate a dreptului la muncă.

18. Invaliditatea de gradul III, spre deosebire de invaliditatea de gradul I și II care implică faptul că persoana și-a pierdut complet capacitatea de muncă, presupune că persoana și-a pierdut cel puțin jumătate din capacitatea de muncă. Într-o atare situație, considerând, în mod firesc, că invaliditatea și, în consecință, pensia acordată pe acestei temei reprezintă situații excepționale, legiuitorul a oferit posibilitatea ca beneficiarul pensiei de invaliditate de gradul III să presteze o activitate profesională corespunzătoare a cel mult jumătate din timpul normal de muncă. Cu alte cuvinte, legiuitorul a stabilit o corelație, în oglindă, între gradul de afectare a capacității de muncă și gradul de neafectare a acesteia, care permite prestarea unei activități profesionale. Orice abatere de la acest echilibru conduce, în mod necesar, la anularea a înseși rațiunii care l-a ghidat pe legiuitor în demersul de a armoniza două împrejurări care caracterizează simultan una și aceeași persoană: pierderea capacității de muncă cu cel puțin 50% și păstrarea corelativă a capacității de muncă până la 50%, de natură să facă posibilă desfășurarea, mai departe, de activități profesionale. Cu alte cuvinte, eventualitatea ca persoanele care beneficiază de pensie de invaliditate de gradul III să poată lucra mai mult de 50% din timpul normal de muncă reprezintă o contradicție in terminis. Prin urmare, soluția legislativă criticată nu încalcă prevederile constituționale invocate în susținerea excepției.

19. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Liviu Filip în Dosarul nr. 2.340/99/2018 al Curții de Apel Iași - Secția litigii de muncă și asigurări sociale și constată că prevederile art. 114 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Curții de Apel Iași - Secția litigii de muncă și asigurări sociale și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 1 iulie 2021.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE

prof. univ. dr. VALER DORNEANU

Magistrat-asistent,

Cosmin-Marian Văduva