DECIZIE nr. 360/2021

Valer Dorneanu - președinte

Cristian Deliorga - judecător

Marian Enache - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Gheorghe Stan - judecător

Livia Doina Stanciu - judecător

Varga Attila - judecător

Irina Loredana Gulie - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 19 alin. (1) din Legea nr. 46/2008 - Codul silvic, excepție ridicată de Mănăstirea Văleni din comuna Sălătrucu, județul Argeș, în Dosarul nr. 3.909/216/2018 al Judecătoriei Curtea de Argeș și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 906D/2019.

2. La apelul nominal răspund părțile Regia Națională a Pădurilor - Romsilva, cu sediul în București, precum și Regia Națională a Pădurilor - Romsilva, Direcția Silvică Argeș, cu sediul în Pitești, prin consilieri juridici, cu delegații depuse la dosar. Procedura de citare este legal îndeplinită. Autoarea excepției a depus la dosar note scrise prin care solicită admiterea excepției de neconstituționalitate.

3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului părții Regia Națională a Pădurilor - Romsilva, cu sediul în București, care solicită respingerea excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată. În acest sens, arată că prevederea legală conform căreia amenajamentul silvic reprezintă baza titlului de proprietate al statului nu echivalează cu o preluare abuzivă de către stat a proprietății private. Amenajamentul silvic stă la baza dreptului de proprietate al statului încă din anul 1910, cu mult înainte de preluarea abuzivă a unor bunuri imobile de către regimul comunist. Se mai susține că tocmai declararea neconstituționalității prevederilor legale criticate ar conduce la o discriminare, întrucât în această situație statul român, titular al dreptului de proprietate publică, ar ajunge în imposibilitatea de a face dovada acestui drept. Mai mult, atât Constituția, cât și Codul silvic reglementează diferit cele două forme de proprietate, publică și privată, iar regimul juridic al acestora este unul distinct.

4. Se mai susține că interesul public, care este superior celui individual, justifică aplicabilitatea prevederilor legale criticate, iar norma legală este o aplicare a dispozițiilor art. 44 alin. (1) și (2) din Constituție. De asemenea, se susține că legile reparatorii au soluționat tocmai aceste genuri de revendicări privind bunuri preluate în mod abuziv de către regimul comunist, foștii proprietari având la îndemână toate pârghiile legale pentru a redobândi proprietatea asupra acestor bunuri.

5. Se mai susține că norma criticată nu instituie o inegalitate de regim juridic a dreptului de proprietate publică față de dreptul de proprietate privată.

6. Reprezentantul părții Regia Națională a Pădurilor - Romsilva, Direcția Silvică Argeș, cu sediul în Pitești, solicită respingerea excepției ca neîntemeiată, întrucât textul de lege criticat nu instituie o discriminare.

7. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca inadmisibilă, criticile formulate vizând modul de interpretare și aplicare a textului de lege criticat, fără a fi vorba de o veritabilă excepție de neconstituționalitate. În subsidiar, solicită respingerea excepției ca neîntemeiată, nefiind încălcate textele constituționale invocate de către autoarea excepției.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

8. Prin Încheierea din 27 martie 2019, pronunțată în Dosarul nr. 3.909/216/2018, Judecătoria Curtea de Argeș a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 19 alin. (1) din Legea nr. 46/2008 - Codul silvic. Excepția a fost invocată într-o cauză având ca obiect constatarea nulității absolute parțiale a procesului-verbal de punere în posesie, constatarea nulității absolute a titlului de proprietate, precum și rectificarea intabulării efectuate în cartea funciară.

9. În motivarea excepției de neconstituționalitate se arată că textul de lege criticat instituie un regim discriminatoriu în ceea ce privește dovada dreptului de proprietate al statului asupra fondului forestier proprietate publică a statului, respectiv amenajamentul silvic, înscris care nu are aceeași forță probatorie în cazul amenajamentelor silvice întocmite pentru un teren forestier proprietate privată. De asemenea se arată că instituirea amenajamentului silvic, ca titlu de proprietate al statului, reprezintă o modalitate de legalizare a preluării abuzive a pădurilor, realizată de regimul comunist. În același sens, se susține că, fără a deține un titlu de proprietate în înțelesul Codului civil, au fost incluse în amenajamentele silvice terenuri arabile sau alte terenuri agricole care sunt proprietate privată, creându-se în favoarea statului o modalitate inedită de dobândire a dreptului de proprietate, respectiv includerea unui teren în amenajamentul silvic.

10. Judecătoria Curtea de Argeș apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În acest sens, arată că soluția legislativă este justificată de interesul public, care este superior celui individual. De altfel, și Codul civil distinge între modurile de dobândire a proprietății private și cele de dobândire a dreptului de proprietate publică, distincție care are la bază caracteristicile juridice ale celor două drepturi de proprietate. Se apreciază că nu există un regim discriminatoriu în ceea ce privește modul de dobândire a dreptului de proprietate publică și a celui proprietate privată.

11. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate invocate.

12. Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părților prezente, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, republicată, reține următoarele:

13. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

14. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 19 alin. (1) din Legea nr. 46/2008 - Codul silvic, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 611 din data de 12 august 2015, potrivit cărora: „(1) Modul de gestionare a fondului forestier național se reglementează prin amenajamentele silvice, care constituie baza cadastrului de specialitate și a titlului de proprietate a statului pentru fondul forestier proprietate publică a statului.“

15. În opinia autoarei excepției de neconstituționalitate, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 16 alin (1) și (2) referitoare la egalitatea în drepturi și art. 44 alin. (1) și (2) referitoare la garantarea și ocrotirea proprietății private și a dreptului de proprietate, precum și alin. (3) privind exproprierea.

16. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că, potrivit anexei nr. 1 la Legea nr. 46/2008, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 611 din 12 august 2015, pct. 2, amenajamentul silvic reprezintă studiul de bază în gestionarea pădurilor, cu conținut tehnico-organizatoric, juridic și economic, fundamentat ecologic. În elaborarea amenajamentului silvic este obligatorie parcurgerea următoarelor etape:

a) ședința de preavizare a temei de proiectare - Conferința I de amenajare; b) recepția lucrărilor de teren, care se realizează în ultimul an de aplicare a amenajamentului silvic, premergător anului de organizare a ședinței de preavizare a soluțiilor tehnice - Conferința a II-a de amenajare; c) ședința de preavizare a soluțiilor tehnice - Conferința a II-a de amenajare, care se organizează în anul următor anului în care se realizează recepția lucrărilor de teren; d) analiza și avizarea în Comisia tehnică de avizare pentru silvicultură din cadrul autorității publice centrale care răspunde de silvicultură.

17. De asemenea, potrivit art. 1 din Codul silvic, fondul forestier național este constituit din totalitatea pădurilor, a terenurilor destinate împăduririi, a celor care servesc nevoilor de cultură, producție sau administrație silvică, a iazurilor, a albiilor pâraielor, a altor terenuri cu destinație forestieră, inclusiv cele neproductive, cuprinse în amenajamente silvice la data de 1 ianuarie 1990, inclusiv cu modificările de suprafață, conform operațiunilor de intrări-ieșiri efectuate în condițiile legii.

18. Totodată, potrivit art. 3 alin. (3), art. 19, art. 20 și art. 21 din Codul silvic, modul de gestionare a fondului forestier național, precum și țelurile de gospodărire a pădurii, în concordanță cu obiectivele ecologice și social-economice și cu respectarea dreptului de proprietate, se reglementează prin amenajamentele silvice, iar dovada deținerii în administrare a terenurilor forestiere proprietate publică de către administrator se face potrivit legii și pe baza amenajamentelor silvice. Întocmirea de amenajamente silvice este obligatorie pentru proprietățile de fond forestier mai mari de 10 ha, acestea au o perioadă de valabilitate de 10 ani, cu excepția amenajamentelor întocmite pentru pădurile de plop, salcie și alte specii repede crescătoare, la care perioada de valabilitate este de 5 sau de 10 ani și sunt întocmite de societăți specializate, autorizate în scopul întocmirii de lucrări de amenajare a pădurilor. Elaborarea amenajamentelor silvice se face în concordanță cu prevederile planurilor de amenajare a teritoriului, aprobate potrivit legii, sub coordonarea și controlul autorității publice centrale care răspunde de silvicultură. De asemenea, exploatarea masei lemnoase se face doar în conformitate cu prevederile amenajamentului silvic, în baza autorizațiilor de exploatare, eliberate de șeful ocolului silvic.

19. Curtea reține, așadar, din analiza cadrului normativ incident, că amenajamentul silvic este un instrument de planificare a lucrărilor silvice, cu conținut tehnico-organizatoric, juridic și economic, precum și un instrument de implementare a politicii forestiere a statului. Mențiunea cuprinsă în textul de lege criticat, potrivit căreia amenajamentele silvice constituie baza cadastrului de specialitate și a titlului de proprietate a statului pentru fondul forestier proprietate publică a acestuia, are în vedere componenta tehnică, de amenajare teritorială a fondului forestier proprietate publică a statului, iar nu noțiunea de titlu de proprietate, ca act probatoriu al dreptului de proprietate al statului. În acest sens, Curtea mai reține că, potrivit art. 41 alin. (5) din Legea cadastrului și a publicității imobiliare nr. 7/1996, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 720 din 24 septembrie 2015: „(5) În cazul imobilelor proprietate publică a statului sau a unităților administrativ-teritoriale, intabularea se realizează în baza actelor de proprietate, iar în lipsa acestora, a copiei extrasului de pe inventarul centralizat al bunurilor respective, atestat prin hotărâre a Guvernului, însoțită de un înscris emis de către conducătorul instituției publice centrale sau locale, care are obligația întocmirii și modificării inventarului centralizat, prin care se confirmă identitatea dintre imobilul din documentația cadastrală și cel evidențiat în inventarul centralizat. Pentru imobilele a căror apartenență la domeniul public al statului sau al unităților administrativ-teritoriale este stabilită prin acte normative, intabularea se va efectua în baza hotărârilor Guvernului, hotărârilor consiliului local, județean sau al municipiului București de însușire a inventarelor cu privire la aceste bunuri imobile, însoțite de un înscris emis de către conducătorul instituției publice centrale sau locale, prin care se confirmă identitatea dintre imobilul din documentația cadastrală și cel a cărui intabulare se solicită, cu respectarea prevederilor legale în vigoare.“

20. Acest text legal reglementează condițiile necesare pentru intabularea dreptului de proprietate publică a statului sau a unităților administrativ-teritoriale, respectiv: fie existența actelor de proprietate, fie prezentarea extraselor de pe inventarul centralizat al bunurilor respective, atestate prin hotărâre a Guvernului, în cazul imobilelor a căror apartenență la domeniul public al statului sau al unităților administrativ-teritoriale nu este stabilită prin acte normative, fie pe baza actelor administrative, respectiv hotărâri ale Guvernului sau hotărâri ale consiliilor locale, județene sau al municipiului București, de însușire a inventarelor cu privire la aceste bunuri imobile a căror apartenență este stabilită prin acte normative. Potrivit art. 888 din Codul civil, înscrisurile în baza cărora se poate efectua înscrierea în cartea funciară, în sensul actelor doveditoare a actelor și faptelor juridice translative, constitutive sau extinctive de drepturi în legătură cu imobilele, sunt înscrisul autentic notarial, hotărârea judecătorească rămasă definitivă, certificatul de moștenitor sau alt act emis de autoritățile administrative, în cazurile în care legea prevede aceasta. Totodată, potrivit art. 885 alin. (1) din Codul civil, drepturile reale asupra imobilelor cuprinse în cartea funciară se dobândesc, atât între părți, cât și față de terți, numai prin înscrierea lor în cartea funciară, pe baza actului sau faptului care a justificat înscrierea.

21. În același sens, în ceea ce privește înscrierea în cartea funciară a dreptului de proprietate publică al statului sau al unităților administrativ-teritoriale asupra fondului forestier, potrivit art. 12^1 din Legea nr. 46/2008, dreptul de proprietate publică a statului sau a unităților administrativ-teritoriale asupra fondului forestier se intabulează în sistemul integrat de cadastru și carte funciară la cererea administratorilor fondului forestier, proprietate publică a statului, respectiv a proprietarului, în cazul proprietății publice a unităților administrativ-teritoriale, în baza actelor de proprietate și a documentației cadastrale întocmite conform prevederilor legale.

22. De altfel, raportându-se la motivarea excepției de neconstituționalitate, Curtea reține că autoarea acesteia critică conținutul textului de lege din perspectiva unei interpretări și aplicări în speța dedusă soluționării instanței judecătorești, în sensul invocat de autoarea excepției. Astfel, se arată că, fără a deține un titlu de proprietate în înțelesul Codului civil, au fost incluse în amenajamentele silvice terenuri arabile sau alte terenuri agricole care sunt proprietate privată, creându-se în favoarea statului o modalitate inedită de dobândire a dreptului de proprietate, respectiv includerea unui teren în amenajamentul silvic. De asemenea, se arată că amenajamentul silvic întocmit pentru un teren proprietate publică a statului nu are aceeași forță probatorie în cazul amenajamentelor silvice întocmite pentru un teren forestier proprietate privată. Or, analiza acestora se înscrie în sfera competenței instanței judecătorești învestite cu soluționarea fondului cauzei, nefiind probleme de constituționalitate a normei legale.

23. Printr-o jurisprudență constantă, Curtea Constituțională s-a pronunțat cu privire la competența exclusivă a instanțelor judecătorești de a soluționa probleme care țin de interpretarea și/sau aplicarea legii. Astfel, prin Decizia nr. 504 din 7 octombrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 941 din 22 decembrie 2014, paragraful 14, Curtea s-a pronunțat în sensul că, în conformitate cu prevederile art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, aceasta asigură controlul de constituționalitate a legilor, a ordonanțelor Guvernului, a tratatelor internaționale și a regulamentelor Parlamentului, prin raportare la dispozițiile și principiile Constituției. Așadar, nu intră sub incidența controlului de constituționalitate exercitat de Curte aplicarea și interpretarea legii, acestea fiind de resortul exclusiv al instanței de judecată care judecă fondul cauzei, precum și, eventual, al instanțelor de control judiciar, astfel cum rezultă din prevederile coroborate ale art. 126 alin. (1) și (3) din Constituție.

24. Prin urmare, în prezenta cauză, critica autoarei excepției de neconstituționalitate vizează modul de interpretare și aplicare a prevederilor criticate la speța dedusă judecății, astfel încât excepția de neconstituționalitate urmează a fi respinsă ca inadmisibilă, criticile formulate neintrând în competența de soluționare a Curții Constituționale. Potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, Curtea Constituțională „se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată“, iar nu cu privire la modul de interpretare și aplicare a legii.

25. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 19 alin. (1) din Legea nr. 46/2008 - Codul silvic, excepție ridicată de Mănăstirea Văleni din comuna Sălătrucu, județul Argeș, în Dosarul nr. 3.909/216/2018 al Judecătoriei Curtea de Argeș.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Judecătoriei Curtea de Argeș și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 3 iunie 2021.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE

prof. univ. dr. VALER DORNEANU

Magistrat-asistent,

Irina Loredana Gulie