DECIZIE nr. 630/2020

Valer Dorneanu - președinte

Cristian Deliorga - judecător

Marian Enache - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Gheorghe Stan - judecător

Livia Doina Stanciu - judecător

Elena-Simina Tănăsescu - judecător

Varga Attila - judecător

Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 11 alin. (4) din Legea nr. 138/1999 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții, ale art. 9 alin. (4) din Ordonanța Guvernului nr. 38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor, ale art. 11 alin. (5) din anexa nr. IV la Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, ale art. 11 alin. (5) din anexa nr. VII la Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice și ale art. 11 alin. (7) din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice. Excepția a fost ridicată de Augustin Constantin Capră, Alexandru Ștefan Manea și Daniela Andreea Istrate în Dosarul nr. 1.506/99/2016 al Curții de Apel Iași - Secția contencios administrativ și fiscal și constituie obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.285D/2018.

2. La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată. În acest sens, arată că este atributul exclusiv al legiuitorului să stabilească data de când intră în vigoare anumite prevederi și de la care se acordă anumite drepturi.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

4. Prin Decizia nr. 1.567 din 19 iunie 2018, pronunțată în Dosarul nr. 1.506/99/2016, Curtea de Apel Iași - Secția contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 11 alin. (4) din Legea nr. 138/1999 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții, ale art. 9 alin. (4) din Ordonanța Guvernului nr. 38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor, ale art. 11 alin. (5) din anexa nr. IV la Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, ale art. 11 alin. (5) din anexa nr. VII la Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice și ale art. 11 alin. (7) din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice. Excepția a fost ridicată de Augustin Constantin Capră, Alexandru Ștefan Manea și Daniela Andreea Istrate în cadrul recursului formulat de Inspectoratul de Poliție Județean Iași împotriva Sentinței civile nr. 840 din 17 octombrie 2016, pronunțată de Tribunalul Iași în Dosarul nr. 1.506/99/2016, având ca obiect un litigiu privind funcționarii publici.

5. În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorii acesteia arată, în esență, că sintagma „până la data intrării în aceste instituții“ din cuprinsul textelor de lege supuse controlului de constituționalitate aduce atingere principiului egalității în drepturi consacrat de art. 16 alin. (1) din Constituție. În acest sens, arată că sunt ofițeri de poliție care au absolvit Academia de Poliție „A. I. Cuza“ din București, forma de învățământ „zi“. La data angajării, după absolvirea cursurilor, le-a fost acordată gradația „0“, întrucât nu le-a fost luată în calcul ca vechime în muncă perioada în care au fost studenți ai instituției militare mai sus menționate, fiind invocate textele de lege a căror neconstituționalitate solicită a fi constatată. Perioada în care o persoană are calitatea de student la instituțiile militare ori din cadrul sistemului de apărare și siguranță națională este stabilită de legiuitor ca fiind vechime în muncă prin legi speciale, așa cum sunt art. 3 alin. (2) și (3) din Legea nr. 46/1996 privind pregătirea populației pentru apărare și art. 3 din Legea nr. 446/2006.

6. Pentru personalul bugetar, cu excepția personalului din sistemul de apărare, ordine publică și siguranță națională, acest aspect este reglementat de art. 11 alin. (2)-(5) din Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, pentru calculul gradațiilor acordate pentru tranșele de vechime în muncă fiind luate în considerare toate perioadele de vechime în muncă, atât cea stabilită de Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, cât și cele stabilite de alte legi specifice unor domenii de activitate. Pe de altă parte însă, prin textele legale criticate, pentru cadrele din sistemul de apărare, ordine publică și siguranță națională, legiuitorul a înțeles să excepteze această perioadă de la calculul gradațiilor ce se acordă la data încadrării în sistemul de apărare, ordine publică și siguranță națională. În acest mod s-a creat un tratament diferențiat, discriminatoriu pentru persoane aflate în aceeași situație. Astfel, pentru unii absolvenți ai instituțiilor de învățământ din sistemul de apărare, ordine publică și siguranță națională, care sunt angajați în alte domenii de activitate, această perioadă de vechime în muncă este luată în calcul la stabilirea unor drepturi de natură salarială (gradația), în timp ce pentru cei care activează tocmai în sistemul de apărare, ordine publică și siguranță națională această perioadă nu se ia în calcul.

7. Autorii excepției arată și faptul că, prin Decizia nr. 35 din 15 mai 2017, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a confirmat interpretarea cu efecte discriminatorii a dispozițiilor de lege criticate.

8. Curtea de Apel Iași - Secția contencios administrativ și fiscal arată doar că excepția de neconstituționalitate este admisibilă, fără a-și exprima opinia cu privire la temeinicia acesteia.

9. În conformitate cu dispozițiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

10. Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele de vedere solicitate.

CURTEA,

examinând actul de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

11. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

12. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie, potrivit actului de sesizare, următoarele dispoziții de lege: art. 11 alin. (4) din Legea nr. 138/1999 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 347 din 22 iulie 1999; art. 9 alin. (4) din Ordonanța Guvernului nr. 38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 65 din 2 februarie 2003; art. 11 alin. (5) din anexa nr. IV la Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 762 din 9 noiembrie 2009; art. 11 alin. (5) din anexa nr. VII la Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 877 din 28 decembrie 2010; art. 11 alin. (7) din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 492 din 28 iunie 2017. Dispozițiile de lege criticate au următoarea redactare: – Art. 11 alin. (4) din Legea nr. 138/1999: „(4) Prevederile alin. (2) se aplică și absolvenților instituțiilor militare de învățământ pentru vechimea în muncă avută până la data intrării în aceste instituții.“;

– Art. 9 alin. (4) din Ordonanța Guvernului nr. 38/2003: „(4) Prevederile alin. (2) se aplică și absolvenților instituțiilor de învățământ pentru formarea polițiștilor, pentru vechimea în muncă avută până la data intrării în aceste instituții.“;

– Art. 11 alin. (5) din anexa nr. IV la Legea-cadru nr. 330/2009: „(5) Prevederile alin. (3) și (4) se aplică și absolvenților instituțiilor militare de învățământ pentru vechimea în serviciu avută/stagiul de cotizare realizat până la data intrării în aceste instituții și, după caz, soldaților și gradaților voluntari trecuți în corpul cadrelor militare în activitate pentru vechimea în serviciu avută/stagiul de cotizare realizat până la data schimbării poziției de activitate.“;

– Art. 11 alin. (5) din anexa nr. VII la Legea-cadru nr. 284/2010: „(5) Prevederile alin. (3) și (4) se aplică și absolvenților instituțiilor militare de învățământ pentru vechimea în serviciu avută/stagiul de cotizare realizat până la data intrării în aceste instituții și, după caz, soldaților și gradaților voluntari trecuți în corpul cadrelor militare în activitate pentru vechimea în serviciu avută/stagiul de cotizare realizat până la data schimbării poziției de activitate.“;

– Art. 11 alin. (7) din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017: „(7) Prevederile alin. (5) și (6) se aplică și absolvenților instituțiilor militare de învățământ pentru vechimea în serviciu avută, respectiv pentru stagiul de cotizare realizat până la data intrării în aceste instituții și, după caz, soldaților și gradaților voluntari profesioniști în corpul cadrelor militare în activitate pentru vechimea în serviciu avută, respectiv pentru stagiul de cotizare realizat până la data schimbării poziției de activitate.“

13. Curtea constată că dispozițiile art. 11 alin. (4) din Legea nr. 138/1999 și cele ale art. 9 alin. (4) din Ordonanța Guvernului nr. 38/2003 au fost abrogate prin art. 48 alin. (1) pct. 8 și 9 din Legea-cadru nr. 330/2009. De asemenea, Curtea observă că dispozițiile art. 11 alin. (5) din anexa nr. IV la Legea-cadru nr. 330/2009 au fost abrogate prin art. 39 lit. w) din Legea-cadru nr. 284/2010, în timp ce dispozițiile art. 11 alin. (5) din anexa nr. VII la Legea-cadru nr. 284/2010 au fost abrogate prin art. 44 alin. (1) pct. 9 din Legea-cadru nr. 153/2017. Având în vedere însă că instanța de judecată a reținut incidența în cauza în care a fost invocată excepția de neconstituționalitate a acestor dispoziții de lege, precum și cele reținute de Curtea Constituțională prin Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, potrivit cărora „sunt supuse controlului de constituționalitate și legile sau ordonanțele ori dispozițiile din legi sau din ordonanțe ale căror efecte juridice continuă să se producă și după ieșirea lor din vigoare“, Curtea urmează să analizeze constituționalitatea acestor texte de lege, precum și a celor ale art. 11 alin. (7) din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017.

14. Autorii excepției consideră că dispozițiile de lege criticate sunt contrare prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituție, referitoare la egalitatea în drepturi a cetățenilor.

15. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că dispozițiile de lege criticate conțin prevederi asemănătoare, referitoare la vechimea în serviciu avută/stagiul de cotizare realizat până la data intrării în instituțiile militare de învățământ care se ia în calcul în vederea acordării gradațiilor pentru vechime în muncă/serviciu. Autorii excepției consideră că dispozițiile de lege criticate sunt neconstituționale, întrucât exclud perioada cât au urmat studiile în aceste instituții, fapt confirmat și prin Decizia nr. 35 din 15 mai 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 757 din 22 septembrie 2017, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept. Autorii excepției consideră că neconstituționalitatea dispozițiilor de lege criticate rezidă în aceea că instituie un regim juridic discriminator pentru categoriile de persoane aflate în ipoteza acestor texte de lege în raport cu alte categorii de personal plătit din fonduri publice pentru care perioada studiilor superioare este luată în considerare la stabilirea vechimii în muncă. În sprijinul acestei susțineri sunt invocate prevederile cu caracter general ale art. 11 din Legea-cadru nr. 284/2010, precum și prevederile Legii nr. 53/2003 - Codul muncii.

16. Față de aceste susțineri, Curtea reține că atât dispozițiile Legii nr. 138/1999, ale Ordonanței Guvernului nr. 38/2003, ale Legii-cadru nr. 330/2009, cât și cele ale Legii-cadru nr. 284/2010 și ale Legii-cadru nr. 153/2017 au prevăzut acordarea unor gradații în funcție de vechimea în muncă/serviciu pentru personalul plătit din fonduri publice [a se vedea, în acest sens, art. 11 alin. (1) și (2) din Legea nr. 138/1999, art. 9 alin. (1) și (2) din Ordonanța Guvernului nr. 38/2003, art. 13 alin. (3) și art. 16 din Legea-cadru nr. 330/2009, art. 11 alin. (2)-(5) din Legea-cadru nr. 284/2010, art. 10 alin. (2)-(6) din Legea-cadru nr. 153/2017 ]. În niciun text din actele normative amintite nu se specifică însă faptul că perioada studiilor universitare reprezintă vechime în muncă sau este asimilată vechimii în muncă, așa cum, de exemplu, se precizează în mod expres în art. 49 alin. (1) Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 852 din 20 decembrie 2010, în vederea asimilării cursurilor de zi ale învățământului universitar cu stagiul de cotizare în sistemul public de pensii.

17. De asemenea, Curtea constată că nici dispozițiile Legii nr. 53/2003 - Codul muncii, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 345 din 18 mai 2011, nu prevăd asimilarea perioadei cât o persoană a urmat cursuri în învățământul superior ca vechime în muncă, așa cum în mod eronat susțin autorii excepției, ci doar a perioadei când munca a fost prestată în temeiul unui contract individual de muncă [ art. 16 alin. (4) ], precum și în perioada de probă [ art. 32 alin. (3) ], situații evident diferite de cele avute în vedere de autorii excepției.

18. Având în vedere cele mai sus reținute, Curtea constată că dispozițiile de lege criticate nu instituie un tratament juridic discriminator între diferitele categorii de personal plătit din fonduri publice, astfel că susținerile referitoare la încălcarea prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituție sunt lipsite de temei.

19. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Augustin Constantin Capră, Alexandru Ștefan Manea și Daniela Andreea Istrate în Dosarul nr. 1.506/99/2016 al Curții de Apel Iași - Secția contencios administrativ și fiscal și constată că dispozițiile art. 11 alin. (4) din Legea nr. 138/1999 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții, ale art. 9 alin. (4) din Ordonanța Guvernului nr. 38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor, ale art. 11 alin. (5) din anexa nr. IV la Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, ale art. 11 alin. (5) din anexa nr. VII la Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice și ale art. 11 alin. (7) din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Curții de Apel Iași - Secția contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 22 septembrie 2020.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE

prof. univ. dr. VALER DORNEANU

Magistrat-asistent,

Patricia Marilena Ionea