DECIZIE nr. 203/2022

Valer Dorneanu - președinte

Cristian Deliorga - judecător

Marian Enache - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Gheorghe Stan - judecător

Livia Doina Stanciu - judecător

Elena-Simina Tănăsescu - judecător

Varga Attila - judecător

Simina Popescu-Marin - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Brezeanu.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 42 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 135/2020 cu privire la rectificarea bugetului de stat pe anul 2020, modificarea unor acte normative și stabilirea unor măsuri bugetare, excepție ridicată de Ion Gheorghe, Ion Vasile, Georgeta Gheorghe, Ion Ou și Ion Dorinel Cheran în Dosarul nr. 173/90/2021 al Tribunalului Vâlcea - Secția I civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 2.870D/2021.

2. La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.

3. Magistratul-asistent referă asupra cauzei și arată că autorii excepției au depus note scrise prin care susțin admiterea criticilor de neconstituționalitate și solicită judecarea cauzei în lipsă.

4. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, sens în care arată că legiuitorul delegat a motivat urgența adoptării Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 135/2020 atât în nota de fundamentare, cât și în preambulul actului normativ. De asemenea, cu privire la art. 44 din Constituție, invocă aspecte din jurisprudența Curții Constituționale, potrivit căreia nici Constituția, nici vreun instrument juridic internațional nu prevăd cuantumul pensiei de care trebuie să beneficieze cetățenii, acesta fiind stabilit în legislația națională, iar pensia are accepțiunea de „bun“ numai în măsura în care devine exigibilă. Or, în cauza de față, prevederile art. 86 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 127/2019 privind sistemul public de pensii, care stabileau valoarea punctului de pensie, aveau în vedere data de 1 septembrie 2020. Până la această dată, legiuitorul delegat a intervenit, Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 135/2020 fiind publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, la data de 18 august 2020. Așadar, prevederile art. 86 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 127/2019 nu deveniseră aplicabile.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

5. Prin Încheierea din 13 septembrie 2021, pronunțată în Dosarul nr. 173/90/2021, Tribunalul Vâlcea - Secția I civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 42 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 135/2020 cu privire la rectificarea bugetului de stat pe anul 2020, modificarea unor acte normative și stabilirea unor măsuri bugetare. Excepția a fost ridicată de Ion Gheorghe, Ion Vasile, Georgeta Gheorghe, Ion Ou și Ion Dorinel Cheran într-o cauză având ca obiect soluționarea unei cereri privind obligarea unor case de pensii să întocmească și să comunice un cupon de pensie pentru luna septembrie 2020 în raport cu o valoare a punctului de pensie de 1.775 lei, conform prevederilor art. 86 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 127/2019 privind sistemul public de pensii.

6. În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorii acesteia susțin, în esență, că stabilirea, printr-o ordonanță de urgență a Guvernului, a unei valori a punctului de pensie inferioară celei stabilite prin lege de către Parlament este neconstituțională. Astfel, autorii arată că prevederile legale criticate modifică art. 86 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 127/2019, în sensul că, începând cu data de 1 septembrie 2020, stabilesc o valoare a punctului de pensie de 1.442 lei, în loc de 1.775 lei, cât se fixase prin textul normativ inițial. Astfel, se susține încălcarea principiului separației puterilor în stat și a rolului fundamental al Parlamentului, deoarece Guvernul este într-o poziție opusă cu Parlamentul, care înfăptuiește funcția legislativă. Guvernul are rolul de a executa legile, și nu de a obstrucționa aplicarea acestora, iar dispozițiile legale criticate reprezintă un refuz de a aplica un text dintr-o lege votată în Parlament și promulgată de Președintele României.

7. De asemenea, se susține că se încalcă prevederile referitoare la tratatele internaționale privind drepturile omului, sens în care se face referire la art. 25 alin. (1) din Declarația Universală a Drepturilor Omului privind nivelul de trai și la art. 23 lit. a) din Carta socială europeană revizuită, adoptată la Strasbourg la 3 mai 1996, ratificată prin Legea nr. 74/1999, care reglementează dreptul persoanelor vârstnice la protecție socială. Se mai arată că valoarea punctului de pensie de 1.775 lei a fost stabilită prin art. 86 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 127/2019, iar pensia aferentă acestei valori a devenit bun în sensul art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și a intrat în proprietatea autorilor excepției, încă de la data publicării legii în Monitorul Oficial al României, Partea I, fiind prorogată numai data plății acestor drepturi. Ca urmare, prin textul considerat neconstituțional s-a afectat dreptul la pensie în raport cu o valoare a punctului de pensie de 1.775 lei, nemaiputând să fie atins un nivel de trai decent, așa cum a considerat legiuitorul primar.

8. Tribunalul Vâlcea - Secția I civilă apreciază că dispozițiile legale criticate nu contravin prevederilor constituționale cuprinse în art. 1 alin. (4) și (5), art. 20 alin. (1), art. 44, art. 47, art. 61 alin. (1) și art. 115 alin. (6), în condițiile în care prin Constituție este recunoscut dreptul Guvernului de a adopta ordonanțe de urgență în situații extraordinare a căror reglementare nu poate fi amânată, având obligația de a motiva urgența în cuprinsul acestora.

9. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

10. Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse de autorii excepției, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispozițiile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

11. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

12. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 42 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 135/2020 cu privire la rectificarea bugetului de stat pe anul 2020, modificarea unor acte normative și stabilirea unor măsuri bugetare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 751 din 18 august 2020, care au următorul cuprins: „La articolul 86 alineatul (2) din Legea nr. 127/2019 privind sistemul public de pensii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 563 din 9 iulie 2019, cu modificările ulterioare, litera b) se modifică și va avea următorul cuprins:

b) la data de 1 septembrie 2020 - 1.442 lei;

13. Prevederile art. 86 alin. (2) din Legea nr. 127/2019, la care textul de lege criticat face trimitere, au următorul cuprins:

(2) Valorile punctului de pensie sunt următoarele:

a) la data de 1 septembrie 2019 - 1.265 lei;

b) la data de 1 septembrie 2020 - 1.442 lei;

b1)

la data de 1 ianuarie 2022 - 1.586 lei;

c) începând cu anul 2023, valoarea prevăzută la lit. b^1) se majorează cu rata medie anuală a inflației, la care se adaugă 50% din creșterea reală a câștigului salarial mediu brut realizat, indicatori definitivi, cunoscuți în anul curent pentru anul calendaristic anterior, comunicați de Institutul Național de Statistică. Majorarea și data de acordare se stabilesc anual prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat.

14. În opinia autorilor excepției, prevederile de lege criticate contravin dispozițiilor din Constituție cuprinse în art. 1 alin. (4) și (5) privind separația și echilibrul puterilor în stat și obligativitatea respectării Constituției, a supremației sale și a legilor, art. 20 alin. (1) referitor la tratatele internaționale privind drepturile omului, art. 44 privind dreptul de proprietate privată, art. 47 privind nivelul de trai, art. 61 alin. (1) privind rolul Parlamentului și art. 115 alin. (6) privind limitele ordonanțelor de urgență ale Guvernului.

15. Examinând excepția de neconstituționalitate, din perspectiva succesiunii în timp a actelor normative, Curtea reține că Legea nr. 127/2019 privind sistemul public de pensii, prin art. 86 alin. (1) lit. b), a stabilit inițial că, la data de 1 septembrie 2020, valoarea punctului de pensie este de 1.775 lei. Potrivit art. 182 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 127/2019, prevederile art. 86 alin. (1) lit. b) au intrat în vigoare la 1 septembrie 2020. Anterior intrării în vigoare a dispozițiilor art. 86 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 127/2019, prin art. 42 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 135/2020, pentru aceeași dată de referință s-a stabilit o altă valoare a punctului de pensie, și anume 1.442 lei.

16. În acest context, Curtea subliniază faptul că este apanajul legiuitorului să intervină asupra actelor normative prin reglementarea unor situații care să corespundă nevoilor sociale existente la un moment dat, astfel încât măsurile adoptate, în speță, stabilirea valorii punctului de pensie, să nu aibă un impact negativ asupra bugetului consolidat. Valoarea punctului de pensie reflectă deopotrivă resursele financiare ale statului la un moment dat, precum și opțiunea legiuitorului delegat ca, în funcție de aceste resurse, să modifice această valoare.

17. De asemenea, sub aspectul competenței de legiferare, relația dintre puterea legislativă și cea executivă se desăvârșește prin competența conferită Guvernului de a adopta ordonanțe de urgență în condițiile stabilite de art. 115 alin. (4)-(6) din Constituție. Astfel, ordonanța de urgență, ca act normativ ce permite Guvernului, sub controlul Parlamentului, să facă față unei situații extraordinare, se justifică prin necesitatea și urgența reglementării acestei situații care, datorită circumstanțelor sale, impune adoptarea de soluții imediate în vederea evitării unei grave atingeri aduse interesului public. Pe lângă monopolul legislativ al Parlamentului, Constituția, în art. 115, consacră delegarea legislativă, în virtutea căreia Guvernul poate emite ordonanțe simple [ art. 115 alin. (1)-(3) ] sau ordonanțe de urgență [ art. 115 alin. (4)-(6) ]. Astfel, transferul unor atribuții legislative către autoritatea executivă se realizează printr-un act de voință al Parlamentului ori pe cale constituțională, în situații extraordinare și numai sub control parlamentar (a se vedea în acest sens Decizia nr. 22 din 21 ianuarie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 431 din 22 mai 2020, paragraful 23).

18. Astfel, prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 135/2020, Guvernul a acționat în temeiul delegării legislative, consacrată constituțional prin art. 115 alin. (4)-(6) din Legea fundamentală, actul normativ menționat fiind supus aprobării Parlamentului, ce are competența de a-l aproba sau respinge prin lege, potrivit art. 115 alin. (7) și (8) din Constituție. Ținând seama de acest aspect, precum și de rolul Guvernului de a asigura funcționarea echilibrată a sistemului economic și social, se va ține seama de aprecierea Guvernului cu privire la caracterul extraordinar al situației care l-a determinat să adopte Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 135/2020, cu scopul de a concilia politica legislativă cu resursele bugetare existente, precum și cu privire la urgența în reglementarea acestei situații, astfel cum rezultă din preambulul acestui act normativ și din nota sa de fundamentare. În consecință, Curtea constată că dispozițiile art. 42 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 135/2020 sunt conforme cu art. 115 alin. (4) din Constituție, fără a putea fi reținută o încălcare a dispozițiilor privind separația și echilibrul puterilor și rolul Parlamentului, consacrate de art. 1 alin. (4) și art. 61 alin. (1) din Constituție.

19. Cât privește critica de constituționalitate referitoare la încălcarea dispozițiilor art. 115 alin. (6) cu referire la art. 44 și 47 din Constituție, precum și la art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, invocat prin prisma art. 20 din Constituție, Curtea reține că, în esență, aceasta are în vedere faptul că, drept efect al dispozițiilor legale criticate, cuantumul pensiei nu a mai crescut conform celor statuate prin art. 86 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 127/2019, ci într-un cuantum mai mic. Potrivit art. 47 din Constituție, cetățenii au dreptul la pensie și la alte forme de asigurări sociale și măsuri de protecție socială, în condițiile stabilite de lege. Astfel, legiuitorul are libertatea să stabilească drepturile de asigurări sociale cuvenite, condițiile și criteriile de acordare a acestora, modul de calcul și cuantumul lor valoric, în raport cu posibilitățile create prin resursele financiare disponibile, și să le modifice în concordanță cu schimbările ce se produc în resursele economico-financiare. De asemenea, în jurisprudența sa, instanța de contencios constituțional a reținut că valoarea punctului de pensie, limita maximă a cuantumului pensiei, condițiile de recalculare și de recorelare a pensiilor anterior stabilite, ca și indexarea acestora, nu se pot face decât în raport cu resursele fondurilor de asigurări sociale disponibile (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 716 din 2 noiembrie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 140 din 10 februarie 2022, paragraful 26).

20. De asemenea, prin Decizia nr. 555 din 26 septembrie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 971 din 3 decembrie 2019, paragraful 21, Curtea Constituțională, raportat și la jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, a reținut că este la libera apreciere a statului să decidă cu privire la aplicarea oricărui regim de securitate socială sau să aleagă tipul sau cuantumul beneficiilor pe care le acordă în oricare dintre aceste regimuri. În același sens, prin Decizia din 7 februarie 2012, pronunțată în Cauza Frimu și alții împotriva României, paragraful 41, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reținut că statele dispun de o marjă largă de apreciere în reglementarea politicii lor sociale. Astfel, dată fiind cunoașterea directă a propriei societăți și a nevoilor sale, autoritățile naționale sunt, în principiu, cele mai în măsură de a alege mijloacele cele mai adecvate în atingerea scopului privind stabilirea unui echilibru între cheltuielile și veniturile publice.

21. Având în vedere însă că normele legale criticate nu au ca efect o reducere a cuantumului pensiei, ci o creștere mai mică decât cea reglementată prin art. 86 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 172/2019, Curtea constată că dispozițiile art. 42 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 135/2020 se încadrează în limitele constituționale referitoare la respectarea dreptului la pensie și garantarea dreptului de proprietate privată.

22. Curtea mai observă că, în jurisprudența sa, Curtea Europeană a Drepturilor Omului, spre exemplu, în hotărârile din 8 decembrie 2009 și 31 mai 2011, pronunțate în cauzele Muñoz Díaz împotriva Spaniei, paragraful 44, respectiv Maggio și alții împotriva Italiei, paragraful 55, a reiterat faptul că drepturile decurgând din sistemul de asigurări sociale sunt drepturi patrimoniale protejate de art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenție, dar acest lucru nu înseamnă că implică un drept la dobândirea proprietății sau la o pensie într-un anumit cuantum.

23. Curtea Constituțională a mai reținut că nici Constituția și nici vreun instrument juridic internațional nu prevăd cuantumul pensiei de care trebuie să beneficieze diferite categorii de persoane. Acesta se stabilește prin legislația națională (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 442 din 31 martie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 268 din 24 aprilie 2009).

24. De asemenea, în jurisprudența sa (spre exemplu, Decizia nr. 1.237 din 6 octombrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 785 din 24 noiembrie 2010), Curtea Constituțională a reținut că, deși consacră dreptul la pensie, art. 47 alin. (2) din Constituție nu oferă garanții și cu privire la algoritmul de creștere a cuantumului acesteia în viitor.

25. Așa fiind, atât timp cât dispozițiile de lege criticate nu au ca rezultat însăși reducerea cuantumului pensiei, Curtea reține că acestea nu pot fi considerate ca fiind de natură să afecteze dreptul de proprietate privată sau dreptul la pensie și, în consecință, constată că dispozițiile constituționale și convenționale invocate nu sunt încălcate.

26. Referitor la invocarea Deciziei Curții Constituționale nr. 1 din 13 ianuarie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 77 din 25 ianuarie 2021, Curtea precizează că prin această decizie a fost admisă obiecția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. I pct. 8 din Legea pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 135/2020 cu privire la rectificarea bugetului de stat pe anul 2020, modificarea unor acte normative și stabilirea unor măsuri bugetare, Curtea constatând că art. I pct. 8 din legea criticată, care abroga art. 42 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 135/2020, încalcă art. 1 alin. (5) prin raportare la art. 47 alin. (2) din Constituție. Prin considerentele acestei decizii, Curtea a reținut că în situația dată, din cauza modului de reglementare, nu este stabilită nicio valoare a punctului de pensie până la 1 septembrie 2021, ceea ce este inadmisibil prin perspectiva securității juridice în materie de pensii. Întrucât prin Decizia nr. 1 din 13 ianuarie 2021, precitată, Curtea a răspuns unor critici diferite, considerentele reținute nu pot fi aplicate mutatis mutandis în prezenta cauză.

27. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Ion Gheorghe, Ion Vasile, Georgeta Gheorghe, Ion Ou și Ion Dorinel Cheran în Dosarul nr. 173/90/2021 al Tribunalului Vâlcea - Secția I civilă și constată că dispozițiile art. 42 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 135/2020 cu privire la rectificarea bugetului de stat pe anul 2020, modificarea unor acte normative și stabilirea unor măsuri bugetare sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului Vâlcea - Secția I civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 7 aprilie 2022.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE

prof. univ. dr. VALER DORNEANU

Magistrat-asistent,

Simina Popescu-Marin