DECIZIE nr. 646/2022

Marian Enache - președinte

Cristian Deliorga - judecător

Dimitrie-Bogdan Licu - judecător

Laura-Iuliana Scântei - judecător

Gheorghe Stan - judecător

Livia Doina Stanciu - judecător

Elena-Simina Tănăsescu - judecător

Andreea Costin - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Brezeanu.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 9 lit. a) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru și ale art. 51 alin. (1) și (3) din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de George Ene Nicanor, prin mandatar Dragoș Marian Ene, în Dosarul nr. 8.175/202/2018/a3 al Judecătoriei Călărași și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 2.553D/2019.

2. La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, având în vedere jurisprudența Curții Constituționale, spre exemplu, Decizia nr. 369 din 16 iunie 2020 sau Decizia nr. 474 din 8 iulie 2021.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

4. Prin Încheierea din 25 septembrie 2019, pronunțată în Dosarul nr. 8.175/202/2018/a3, Judecătoria Călărași a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 9 lit. a) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru și ale art. 51 alin. (1) și (3) din Codul de procedură civilă. Excepția a fost invocată de George Ene Nicanor, prin mandatar Dragoș Marian Ene, într-o cauză având ca obiect soluționarea unei cereri de recuzare.

5. În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că dispozițiile art. 9 lit. a) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013 sunt neconstituționale raportat la cuantumul ridicat al taxei judiciare de timbru datorate pentru soluționarea unei cereri de recuzare, autorul excepției apreciind că majorarea nejustificată a taxei judiciare de timbru față de creșterea nivelului prețurilor afectează dreptul la apărare și accesul liber la justiție.

6. În ceea ce privește art. 51 alin. (1) din Codul de procedură civilă, autorul excepției susține, în esență, că acesta este neconstituțional, deoarece soluționarea unei cereri de recuzare se face fără prezența părților, care însă vor putea fi ascultate numai dacă instanța apreciază că este necesar. Astfel, sintagmele „fără prezența părților“ și „numai dacă apreciază că este necesar“, cuprinse în textul legal criticat, limitează absolut egalitatea în drepturi și accesul liber la justiție. Mai arată că sintagma „în aceleași condiții“ creează o falsă egalitate de tratament între judecătorul recuzat și partea care a formulat cererea de recuzare.

7. În fine, se arată că dispozițiile art. 51 alin. (3) din Codul de procedură civilă sunt neconstituționale, deoarece „magistratul se bucură de privilegiul de a nu i se opune interogatoriul, astfel situându-se mai presus de lege“.

8. Judecătoria Călărași apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

9. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

10. Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

11. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

12. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl reprezintă dispozițiile art. 9 lit. a) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 392 din 29 iunie 2013, și ale art. 51 alin. (1) și (3) din Codul de procedură civilă. Textele legale criticate au următorul cuprins: – Art. 9 lit. a) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013: „Următoarele cereri formulate în cursul procesului sau în legătură cu un proces se taxează astfel:

a) cereri de recuzare în materie civilă - pentru fiecare participant la proces - pentru care se solicită recuzarea - 100 lei;“;

– Art. 51 alin. (1) și (3) din Codul de procedură civilă:

(1) Instanța hotărăște de îndată, în camera de consiliu, fără prezența părților și ascultându-l pe judecătorul recuzat sau care a declarat că se abține, numai dacă apreciază că este necesar. În aceleași condiții, instanța va putea asculta și părțile. [

]

(3) Nu se admite interogatoriul ca mijloc de dovadă a motivelor de recuzare.

13. În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, dispozițiile legale criticate contravin prevederilor constituționale ale art. 16 alin. (1) și (2) privind egalitatea în drepturi și ale art. 21 privind accesul liber la justiție. Din motivarea excepției de neconstituționalitate rezultă că în susținerea acesteia sunt invocate și prevederile art. 24 privind dreptul la apărare.

14. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că în privința dispozițiilor art. 9 lit. a) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013 s-a mai pronunțat din perspectiva unor critici similare cu cele formulate în prezenta cauză și a constatat constituționalitatea acestora.

15. Curtea a reținut, spre exemplu, prin Decizia nr. 48 din 1 februarie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 380 din 3 mai 2018, că nu se poate vorbi despre un cuantum împovărător al taxei judiciare de timbru, fiind unul rezonabil, în sumă fixă de 100 de lei, care nu este de natură a afecta justițiabilul din punct de vedere financiar, astfel încât nu pot fi reținute criticile referitoare la restricționarea accesului la justiție prin instituirea acestei taxe fixe, datorată de justițiabil în cazul depunerii unei cereri de recuzare a membrilor completului de judecată, în materie civilă.

16. De asemenea, Curtea a statuat că accesul la justiție nu presupune gratuitatea actului de justiție și nici, implicit, realizarea unor drepturi pe cale judecătorească în mod gratuit, în cadrul mecanismului statului, funcția de restabilire a ordinii de drept, ce se realizează de către autoritatea judecătorească, fiind, de fapt, un serviciu public ale cărui costuri sunt suportate de la bugetul de stat. În consecință, legiuitorul este îndreptățit să instituie taxe judiciare de timbru pentru a nu se afecta bugetul de stat prin costurile procedurii judiciare deschise de părțile aflate în litigiu. Curtea a reținut, de asemenea, că art. 21 și 24 din Constituție nu instituie nicio interdicție cu privire la taxele în justiție, fiind legal și normal ca justițiabilii care trag un folos nemijlocit din activitatea desfășurată de autoritățile judecătorești să contribuie la acoperirea cheltuielilor acestora. Mai mult, în virtutea dispozițiilor constituționale ale art. 56 alin. (1), plata taxelor și a impozitelor reprezintă o obligație constituțională a cetățenilor.

17. În ceea ce privește susținerea potrivit căreia ar putea exista situații în care părțile să nu poată plăti taxele judiciare de timbru din cauza cuantumului excesiv al acestora și, în consecință, să nu se poată adresa justiției, Curtea a constatat că legiuitorul a instituit, prin dispozițiile art. 42 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013, posibilitatea instanței de judecată de a acorda scutiri, reduceri, eșalonări sau amânări pentru plata taxelor judiciare de timbru. Această reglementare vizează tocmai acele situații în care partea nu poate face față cheltuielilor unui proces din cauza lipsei mijloacelor materiale, constituind o garanție a accesului liber la justiție. Aprecierea legalității și temeiniciei cererilor întemeiate pe dispozițiile mai sus citate se realizează de către instanța de judecată în temeiul prerogativelor conferite de Constituție și legi, pe baza probelor care însoțesc aceste cereri (a se vedea Decizia nr. 348 din 23 mai 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 940 din 22 noiembrie 2019, paragraful 39).

18. Referitor la nemulțumirile autorului excepției de neconstituționalitate care vizează și aspecte legate de fondul litigiului, respectiv obligația de plată a taxei judiciare de timbru este criticată în raport cu aprecierile acestuia în legătură cu modul de funcționare a instanțelor și a parchetelor și cu soluțiile primite la sesizările formulate anterior, acestea reliefează aspecte ce țin de interpretarea și aplicarea legii de către instanțele judecătorești. În aceste condiții, aceste critici nu pot forma obiect al controlului de constituționalitate.

19. În continuare, în ceea ce privește dispozițiile art. 51 alin. (1) din Codul de procedură civilă, Curtea reține că acestea au mai format obiect al controlului de constituționalitate. Astfel, prin Decizia nr. 38 din 31 ianuarie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 403 din 29 mai 2017, paragraful 19, Curtea a observat că, spre deosebire de reglementarea procesual civilă anterioară, care presupunea ascultarea, în mod obligatoriu, a judecătorului față de care s-a formulat o cerere de recuzare, dispoziția legală criticată prevede ascultarea acestuia numai în mod facultativ, acest demers fiind la latitudinea completului învestit cu soluționarea declarației de abținere sau a cererii de recuzare, complet care, dacă apreciază necesar, poate proceda și la ascultarea părților litigante.

20. Referitor la judecarea cererii de recuzare, Curtea a reținut că aceasta nu constituie o acțiune de sine-stătătoare, având ca obiect realizarea sau recunoașterea unui drept subiectiv al autorului cererii, ci o procedură integrată procesului în curs de judecată, al cărei scop este tocmai asigurarea desfășurării normale a judecății, iar nu împiedicarea accesului la justiție. Astfel, recuzarea nu vizează fondul cauzei și nu presupune în mod necesar dezbateri contradictorii, legiuitorul având în vedere instituirea unei proceduri simple și operative de soluționare a acestei cereri. Faptul că instanța decide asupra recuzării, în camera de consiliu, fără prezența părților, nu este discriminatoriu și nici nu împiedică accesul la justiție, având în vedere că se aplică în mod egal tuturor participanților la proces, iar încheierea prin care s-a respins recuzarea poate fi atacată odată cu fondul, prilej cu care partea interesată își poate valorifica inclusiv dreptul la apărare. Legiuitorul nu a instituit un tratament discriminatoriu, ci un regim legal diferit, impus de existența unor situații procesuale diferite, în condițiile în care, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituție, stabilirea procedurii de judecată intră în competența sa.

21. Așadar, modalitatea în care au fost reglementate aceste dispoziții reprezintă o opțiune a legiuitorului, care a avut în vedere instituirea unei proceduri simple de recuzare, care să preîntâmpine cererile șicanatorii, de natură să tergiverseze soluționarea într-un termen rezonabil a cauzei. În acest scop, și dispozițiile art. 51 alin. (3) din Codul de procedură civilă prevăd inadmisibilitatea interogatoriului ca probă, fără ca prin aceasta să se aducă atingere principiului egalității în drepturi. Atât timp cât instanța decide asupra cererii de recuzare fără citarea părților și în camera de consiliu, interogatoriul nu poate fi utilizat ca probatoriu pentru dovedirea motivelor de recuzare, însă nimic nu împiedică partea să se folosească de alte mijloace de probă pentru a dovedi motivele de recuzare.

22. De altfel, reglementarea procedurii de judecată, care include și sistemul probator, este de competența exclusivă a legiuitorului, conferită de art. 126 alin. (2) din Constituție.

23. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenței Curții, atât soluția, cât și considerentele cuprinse în deciziile menționate își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.

24. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de George Ene Nicanor, prin mandatar Dragoș Marian Ene, în Dosarul nr. 8.175/202/2018/a3 al Judecătoriei Călărași și constată că dispozițiile art. 9 lit. a) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru și ale art. 51 alin. (1) și (3) din Codul de procedură civilă sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Judecătoriei Călărași și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 13 decembrie 2022.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE

MARIAN ENACHE

Magistrat-asistent,

Andreea Costin