DECIZIE nr. 94/1994

DECIZIE nr. 94 din 21 octombrie 1994 referitoare la soluționarea recursului declarat de Prefectura Județului Buzău - Comisia județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor împotriva Deciziei Curții Constituționale nr. 9 din 7 martie 1994

Intrare în vigoare 25 noiembrie 1994

Vasile Gionea - președinte Miklos Fazakas - judecător Ioan Muraru - judecător Florin Bucur Vasilescu - judecător Victor Dan Zlatescu - judecător Raul Petrescu - procuror Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent Pe rol soluționarea recursului declarat de Prefectura Județului Buzau - Comisia judeteana pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor împotriva Deciziei Curții Constituționale nr. 9 din 7 martie 1994.

Președintele completului declara ședința deschisă.

La apelul nominal răspunde intimata Luncan Carmen, prin reprezentant, în baza delegației depuse la dosar, lipsa recurenta Prefectura Județului Buzau - Comisia judeteana pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, lipsa intimatul Hariton Radu, precum și intimatele Comisia Comunei Pietroasele pentru aplicarea Legii fondului funciar nr. 18/1991 și Consiliul Local al Comunei Valea Salciei.

Magistratul-asistent informează ca procedura este legal îndeplinită.

Având cuvintul pe fond, intimata Luncan Carmen, oral și prin intimpinarea depusa la dosar, solicita respingerea recursului declarat de Prefectura Județului Buzau - Comisia judeteana pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor - împotriva Deciziei Curții Constituționale nr. 9 din 7 martie 1994 ca nemotivată. Intimata susține ca cererea de recurs nu îndeplinește cerințele imperative ale art. 303 alin. 1 și 3 din Codul de procedură civilă și, în consecința, trebuie aplicată sancțiunea prevăzută de art. 306 alin. 1 din același cod, și anume nulitatea recursului nemotivat în termenul legal. Nu dorește să se pună în discuție motive de ordine publică, în sensul art. 306 alin. 2 din Codul de procedură civilă, ci se limitează la ridicarea excepției dirimante a nulității recursului. Solicita, de asemenea, trimiterea dosarului, după soluționare, Tribunalului Timiș, unde a fost strămutată cauza.

Procurorul, având cuvintul, pune concluzii de respingere a recursului ca nemotivat, deoarece nici unul dintre cele 11 motive de casare a unei hotărâri, prevăzute expres de art. 304 din Codul de procedură civilă, nu este indicat de recurent, ceea ce atrage nulitatea cererii de recurs.

Pe fond, apreciază ca decizia criticata este legală și nu este necesară examinarea cauzei sub toate aspectele, astfel cum prevede art. 304^1 din Codul de procedură civilă.

Președintele completului declara dezbaterile încheiate.

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ, având în vedere actele și lucrările dosarului, retine următoarele:

Prin Decizia nr. 9 din 7 martie 1994, Curtea Constituțională a admis în parte excepțiile ridicate de Luncan Carmen, în Dosarul nr. 2202/1993 al Judecătoriei Buzau, și de Consiliul Local al Comunei Valea Salciei în Dosarul nr. 2490/1993 al Tribunalului Buzau și a constatat ca dispozițiile art. V alin. 7 din Legea nr. 59/1993 sunt neconstituționale, în măsura în care acestea se aplică hotărîrilor definitive pronunțate în materia Legii fondului funciar nr. 18/1991, anterior datei de 26 iulie 1992.

Împotriva acestei decizii, în termen legal, Prefectura Județului Buzau - Comisia judeteana pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor - a declarat recurs pentru următoarele motive: - dispozițiile art. V alin. 6 și 7 din Legea nr. 59/1993 consacra principiul aplicării imediate a legii noi - principiu conținut în însuși art. 15 alin. (2) din Constituție, nefiind deci retroactive; - Legea nr. 59/1993 instituie dreptul părților de a ataca cu noul recurs hotărârile definitive, de la data de 26 iulie 1993, data intrării sale în vigoare. Se considera ca s-a asigurat astfel aplicarea principiului neretroactivitatii [art. 15 alin. (2) din Constituție], precum și a principiului privind accesul liber la justiție (art. 21 din Constituție); - art. V alin. 6 și 7 din Legea nr. 59/1993 creează drepturi noi părților interesate de a se adresa direct instanței de recurs pentru controlul jurisdicțional al hotărîrilor judecătorești, drepturi ce anterior puteau fi exercitate numai prin intermediul procurorului general.

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ, examinînd încheierile de sesizare, decizia atacată, motivele de recurs, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului și susținerile părții, precum și dispozițiile legale atacate ca neconstituționale, raportate la prevederile Constituției, ale Legii nr. 47/1992 și ale Regulamentului de organizare și funcționare a Curții Constituționale, retine:

Cererea de recurs, introdusă în termen legal de către Prefectura Județului Buzau - Comisia judeteana pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor -, nu este motivată nici prin ea însăși și nici ulterior, în interiorul termenului de recurs, asa cum prevede expres și imperativ art. 303 din Codul de procedură civilă și, în consecința, urmează a fi respinsă.

Prin enunturile formulate de recurenta în cererea de recurs, care nu vizează nici unul dintre cele 11 motive de casare a unei hotărâri prevăzute de art. 304 din Codul de procedură civilă, nu se aduce nici o critica Deciziei Curții Constituționale nr. 9 din 7 martie 1994, ci acestea se limitează doar la comentarea și interpretarea dispozițiilor art. V alin. 6 și 7 din Legea nr. 59/1993, chiar în spiritul deciziei atacate.

Astfel, recurenta susține ca dispozițiile art. V alin. 6 și 7 din Legea nr. 59/1993 sunt în concordanta cu cele ale art. 15 alin. (2) și ale art. 21 din Constituție, care consacra principiul neretroactivitatii și, respectiv, al accesului liber la justiție, deci, conform celor statuate de Curte prin decizia atacată. Recurenta susține, de asemenea, ca dispozițiile art. V alin. 6 și 7 din Legea nr. 59/1993 au un caracter tranzitoriu care consacra drepturi noi părților interesate, respectiv dreptul acestora de a investi direct instanța de recurs cu controlul jurisdicțional al hotărîrilor definitive.

Fața de cele arătate rezultă ca recursul nu vizează nici unul dintre motivele de casare prevăzute de art. 304 din Codul de procedură civilă și urmează a fi respins.

Curtea, din oficiu, în condițiile art. 304^1 din Codul de procedură civilă, a examinat constituționalitatea soluției pronunțate și nu a rezultat ca exista motive pentru casarea Deciziei nr. 9 din 7 martie 1994, atacată cu prezentul recurs.

În consecința, întrucît cererea de recurs nu vizează nici unul dintre motivele de casare prevăzute de art. 304 din Codul de procedură civilă și întrucît, făcând aplicarea prevederilor art. 304^1 din același cod, nu a rezultat ca exista motive pentru casarea Deciziei nr. 9 din 7 martie 1994, recursul urmează a fi respins.

Pentru motivele arătate, în temeiul art. 144 lit. c), art. 145 alin. (2) și art. 150 alin. (1) din Constituție, precum și al art. 1, art. 3, art. 13 alin. (1) lit. A.c), art. 25 și art. 26 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:

Respinge recursul declarat de Prefectura Județului Buzau - Comisia judeteana pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor - împotriva Deciziei Curții Constituționale nr. 9 din 7 martie 1994.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din 21 octombrie 1994.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, prof. dr. VASILE GIONEA

Magistrat-asistent, Gabriela Dragomirescu

Alte acte din Monitorul Oficial din data de 25 noiembrie 1994

DECIZIE nr. 9 din 7 martie 1994

DECIZIE nr. 9 din 7 martie 1994 referitoare la excepțiile de neconstituționalitate a prevederilor art. V alin. 7 din Legea nr. 59/1993 pentru modificarea Codului de procedură civilă, a Codului familiei, a Legii contenciosului administrativ nr. 29/1990 și a Leg...

DECIZIE nr. 93 din 20 octombrie 1994

DECIZIE nr. 93 din 20 octombrie 1994 cu privire la constituționalitatea votului final exprimat în plenul Senatului asupra proiectului de lege pentru reglementarea situației juridice a unor imobile cu destinația de locuințe, trecute în proprietatea statului