DECIZIE nr. 137/1994

---------- Notă

*) Definitivă prin nerecurare.

Viorel Mihai Ciobanu - președinte Mihai Constantinescu - judecător Antonie Iorgovan - judecător Raul Petrescu - procuror Doina Suliman - magistrat-asistent Pe rol soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 101 alin. 2 din Legea administrației publice locale nr. 69/1991, invocată de reclamanta-recurenta Prefectura Județului Vaslui în Dosarul nr. 683/1994 al Curții de Apel Galați. Președintele declara ședința deschisă. Magistratul-asistent face apelul părților. Răspund domnii consilieri Antohi Vasile și Condurache Ion pentru Prefectura Județului Vaslui, lipsa intimatul Consiliul Local al Comunei Dranceni. Procedura este îndeplinită. Neformulandu-se alte cereri, președintele completului de judecată considera cauza în stare de judecată și da cuvântul în fond reclamantei-recurente. Reprezentantul acesteia, domnul Antohi Vasile, arata ca, potrivit art. 122 alin. (4) din Constituție, dreptul prefectului de a ataca în fața instanțelor de contencios administrativ un act al consiliului județean, al celui local sau al primarului, act considerat a fi ilegal, nu este condiționat de existenta unui termen sau a unor proceduri prealabile. De asemenea, susține ca instituția exercitării acțiunii prefectului în contenciosul administrativ este distinctă de cea a persoanelor fizice sau juridice, care este fundamentată separat prin art. 21 coroborat cu art. 48 din Constituție și art. 1 și 5 din Legea nr. 29/1990 privind contenciosul administrativ. În concluzie, solicita admiterea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 101 alin. 2 din Legea nr. 69/1991. Reprezentantul Ministerului Public apreciază ca ne aflam în fața unei instituții specifice, cea a tutelei administrative, care se exercită în condițiile art. 122 alin. (4) din Constituție, și cere admiterea excepției de neconstituționalitate. Președintele completului de judecată declara dezbaterile închise. CURTEA CONSTITUȚIONALĂ, având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele: Curtea de Apel Galați pe rolul căreia se afla Dosarul nr. 683/1994, prin Încheierea din 22 iunie 1994, a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 101 alin. 2 din Legea administrației publice locale nr. 69/1991, invocată de reclamanta-recurenta Prefectura Județului Vaslui. În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține ca termenul de 15 zile acordat prefectului pentru a se pronunța asupra legalității actelor comunicate de autoritățile administrației publice locale și județene nu poate fi considerat un termen de decădere, întrucât termenele și procedura contenciosului administrativ sunt strict definite de Legea nr. 29/1990. Se arata, de asemenea, ca, potrivit art. 122 alin. (4) din Constituție, dreptul prefectului de a ataca în fața instanțelor de contencios administrativ un act al consiliului județean, al celui local sau al primarului, act considerat a fi ilegal, nu este condiționat de existenta unui termen sau a unei proceduri prealabile. Curtea de Apel Galați, exprimandu-și opinia, potrivit dispozițiilor art. 23 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, apreciază ca excepția invocată nu privește constituționalitatea dispozițiilor art. 101 alin. 2 din Legea nr. 69/1991, ci natura juridică a termenelor prevăzute de acest text. În vederea soluționării excepției de neconstituționalitate, au fost solicitate, în baza art. 24 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, puncte de vedere Guvernului, Camerei Deputaților și Senatului. Camerele Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere. La dosarul cauzei, însă, s-a depus opinia Departamentului pentru Administrație Publică Locală, care considera ca excepția invocată nu se referă la constituționalitatea prevederilor alin. 2 al art. 101 din Legea nr. 69/1991, ci ea privește doar natura juridică a termenului stabilit de legiuitor, pe care îl apreciază ca fiind de decădere. CURTEA CONSTITUȚIONALĂ, examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile părților, dispozițiile art. 101 alin. 2 din Legea nr. 69/1991, prevederile Constituției și ale Legii nr. 47/1992, retine următoarele: În temeiul dispozițiilor art. 144 lit. c) din Constituție, ale art. 3 și ale art. 26 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, Curtea Constituțională este competența să se pronunțe asupra excepției de neconstituționalitate.

Legea administrației publice locale nr. 69/1991 a fost adoptată la 26 noiembrie 1991 și publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 238 din 28 noiembrie 1991, deci anterior datei intrării în vigoare a Constituției, dar ea a început sa producă efecte după ce Constituția a intrat în vigoare. Art. 118 din Legea nr. 69/1991 prevedea abrogarea expresă a reglementărilor anterioare în materie, precum și a oricăror dispoziții contrare, "pe data constituirii noilor autorități ale administrației publice locale". Alegerile pentru constituirea autorităților de la nivelul comunelor, orașelor și municipiilor, adică a consiliilor locale și a primarilor, au avut loc în luna februarie 1992, iar constituirea consiliilor locale, potrivit art. 16 alin. 1 din Legea nr. 69/1991, se face în termen de 20 de zile de la data alegerilor. Abia după operațiunea de constituire a început sa producă efecte Legea nr. 69/1991, înțelegandu-se ca ea a intrat în vigoare în mod progresiv, pe măsura ce se constituiau consilii locale, se depunea jurământul de către noii primari aleși sau se constituiau consiliile județene, deci după aprobarea prin referendum a Constituției. Aceasta împrejurare duce la concluzia ca în speta nu se pune problema abrogării unei legi anterioare Constituției, în temeiul art. 150 alin. (1) din Constituție, deși legea atacată, strict formal-juridic, a fost adoptată, promulgată și publicată înainte de intrarea în vigoare a Constituției, ci a constatării constituționalității sau neconstitutionalitatii legii. Cat privește fondul, este de reținut ca în Constituție sunt consacrate doua instituții traditionale ale dreptului administrativ, denumite în doctrina contenciosul administrativ și tutela administrativă. Instituția contenciosului administrativ cuprinde ansamblul de reguli ale exercitării de către persoanele vătămate a unei acțiuni directe, în fața instanțelor judecătorești competente, împotriva unui act administrativ apreciat a fi ilegal sau, după caz, împotriva refuzului unei autorități publice de a soluționa o cerere în termenul prevăzut de lege. În acest fel, instituția contenciosului administrativ apare ca fiind o garanție a drepturilor și libertăților cetățenilor împotriva eventualelor abuzuri ale autorităților publice. Astfel, în art. 48 alin. (1) din Constituție se prevede că "Persoana vătămată într-un drept al său de o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, este indreptatita să obțină recunoașterea dreptului pretins, anularea actului și repararea pagubei". În alin. (2) al aceluiași articol se precizează ca se stabilesc prin lege organică condițiile și limitele exercitării acestui drept. Este adevărat că nu a fost adoptată după intrarea în vigoare a Constituției o noua lege a contenciosului administrativ, dar exista Legea nr. 29/1990 care, cu modificările implicite impuse de Constituție și cu cele exprese aduse prin Legea nr. 59/1993, reglementează materia. Tutela administrativă presupune dreptul de control al Guvernului sau al altei autorități a administrației statului asupra actelor autorităților locale alese, ce funcționează în virtutea principiului autonomiei locale. Legat de instituția tutelei administrative, art. 122 alin. (4) din Constituție stabilește ca "Prefectul poate ataca, în fața instanței de contencios administrativ, un act al consiliului județean, al celui local sau al primarului, în cazul în care considera actul ilegal. Actul atacat este suspendat de drept". Reiese ca prefectul, ca reprezentat al Guvernului pe plan local, nu poate decât sa introducă acțiune în fața instanței de contencios administrativ, suspendarea actului atacat intervenind de drept, iar competența de a se pronunța asupra legalității sau ilegalitatii actului autorităților locale alese aparține exclusiv puterii judecătorești. Nu mai puțin, însă, spre deosebire de acțiunea în contenciosul administrativ a cetățeanului sau a persoanei juridice vătămate, care prin lege organică poate fi supusă unor condiționari și limitări, astfel cum stabilește art. 48 alin. (2) din Constituție, acțiunea prefectului nu este supusă, pe plan constituțional, nici unei condiționari sau limitări. În textul alin. (4) al art. 122 din Constituție nu apare o expresie de genul: "poate ataca, în condițiile prevăzute de lege, în fața

.", deci textul constituțional nu face trimitere la lege. De aici rezultă ca orice prevedere dintr-o lege care consacra termene pentru introducerea acțiunii de către prefect este o prevedere contrară Constituției, cum este și cazul art. 101 alin. 2 din Legea n. 69/1991 care stabilește ca "Prefectul se va pronunța asupra legalității acestui act, în termen de 15 zile de la data comunicării actului, ce se va face în 10 zile de la adoptarea lui". Retinem ca este neconstitutionala, fiind contrară art. 122 alin. (4) din Constituție, numai referirea la termenul de 15 zile, iar nu și cea la termenul de 10 zile. Consiliile locale, primării, consiliile județene, în procedura prevăzută de lege, au obligația de a comunică prefectului orice act adoptat în termen de 10 zile, dar prefectul nu poate fi ținut de termenul de 15 zile și nici de alt termen pentru a introduce acțiunea în fața instanței de contencios administrativ. Urmează sa admitem ca termenele, cat și procedura prealabilă prevăzută de Legea contenciosului administrativ nr. 29/1990 sunt aplicabile numai acțiunilor în contencios administrativ ale persoanelor vătămate, nu și acțiunii prefectului ca urmare a exercitării controlului de tutela administrativă. Deși atât acțiunea persoanelor vătămate, cat și acțiunea prefectului se exercită în fața acelorași categorii de instanțe judecătorești și pentru aceleași categorii de acte juridice, fundamentele constituționale care stau la baza lor sunt diferite, astfel încât și normele procedurale cuprinse în Legea contenciosului administrativ nr. 29/1990 sau în Legea administrației publice locale nr. 69/1991 trebuie să reflecte aceasta distincție facuta de normele de drept substanțial prevăzute de Constituție, care are forta juridică suprema. Într-un stat de drept este de neconceput ca un act ilegal al unei autorități locale sa nu poată fi atacat în fața instanței judecătorești de către prefect, ca reprezentant al Guvernului, având în vedere misiunea fundamentală a Guvernului de a asigura executarea legilor. Pentru considerentele expuse și vazand și dispozițiile art. 144 lit. c) din Constituție, precum și cele ale art. 13 alin. (1) lit. A.c), art. 24 și art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,

Admite, în parte, excepția de neconstituționalitate invocată de Prefectura județului Vaslui în Dosarul nr. 683/1994 al Curții de Apel Galați și constata ca termenul de 15 zile prevăzut de art. 101 alin. 2 din Legea nr. 69/1991 este neconstitutional. Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din 7 decembrie 1994. PREȘEDINTE, prof. univ. dr. Viorel Mihai Ciobanu

Magistrat-asistent, Doina Suliman