DECIZIE nr. 117/1996

Ioan Muraru - președinte Costica Bulai - judecător

Ioan Deleanu - judecător Lucian Stangu - judecător Romul Petru Vonica - judecător Raul Petrescu - procuror Valer-Vasilie Bica - magistrat-asistent Pe rol, pronunțarea asupra recursului declarat de Poenaru Ana împotriva Deciziei nr. 58 din 14 mai 1996, prin care Curtea Constituțională a respins ca vadit nefondata excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 175 alin. (1) lit. a) din Codul muncii. Dezbaterile au avut loc în ședința din 1 octombrie 1996, în prezenta părților, și au fost consemnate în încheierea de la acea data, când, având nevoie de timp pentru a delibera, Curtea a aminat pronunțarea pentru data de 8 octombrie 1996. CURTEA, având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele: Prin Decizia nr. 58 din 14 mai 1996, Curtea Constituțională a respins ca vadit nefondata, fiind lipsită de obiect, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 175 alin. (1) lit. a) din Codul muncii, invocată de Poenaru Ana în fața Tribunalului Gorj. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată, în esenta, pe motivul ca dispozițiile art. 175 alin. (1) lit. a) din Codul muncii, potrivit cărora contestarile împotriva sancțiunilor disciplinare - altele decît desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă - sunt de competența organului de conducere colectivă, contravin prevederilor art. 21 din Constituție, care consacra accesul liber la justiție. Prin decizia recurată s-a reținut ca excepția invocată este lipsită de obiect și de interes, deoarece anterior, prin Decizia nr. 90 din 4 octombrie 1995, Curtea a constatat ca art. 175 alin. (1) lit. a) din Codul muncii este neconstitutional. O excepție de neconstituționalitate admisă nu poate fi reiterata, deciziile Curții Constituționale producind efecte erga omnes. Împotriva Deciziei Curții Constituționale nr. 58 din 14 mai 1996 a declarat recurs Poenaru Ana, aratind, în esenta, ca "în mod greșit Tribunalul Gorj a înțeles ca" ar "invoca neconstituționalitatea art. 175 lit. a) din Codul muncii" și ca în realitate ea s-ar fi "plâns de o măsura administrativă aplicată în baza art. 201" din contractul colectiv de muncă încheiat între regia autonomă a carei salariata este și federația sindicala care reprezintă angajații acesteia. Potrivit art. 24 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, întrucît excepția a fost respinsă ca vadit nefondata, s-au solicitat punctele de vedere ale celor două Camere ale Parlamentului și al Guvernului. Guvernul, prin adresa nr. 15B988 din 6 august 1996, și-a exprimat punctul de vedere în sensul că "excepția de neconstituționalitate ridicată de contestatoarea Poenaru Ana în recursul declarat împotriva Deciziei nr. 58/1996 a Curții Constituționale este inadmisibil și urmează a fi respins", în esenta, pentru ca, potrivit art. 144 lit. c) din Constituție, o excepție de neconstituționalitate poate avea ca obiect numai dispozițiile unor legi sau ordonanțe guvernamentale, nu și ale altor reglementări, cu atât mai puțin ale unui contract colectiv de muncă. Cele două Camere ale Parlamentului nu au comunicat puncte de vedere. CURTEA, având în vedere decizia atacată, motivele de recurs invocate, raportul întocmit de judecătorul-raportor, precum și dispozițiile art. 175 alin. (1) lit. a) din Codul muncii raportate la prevederile Constituției și ale Legii nr. 47/1992, retine următoarele: Recurenta nu ataca legalitatea sau temeinicia Deciziei nr. 58 din 14 mai 1996 pronunțată de Curtea Constituțională. Prin recurs se constata veridicitatea celor cuprinse în Încheierea Tribunalului Gorj din 14 martie 1996, pronunțată în Dosarul nr. 1040/1996. Potrivit art. 23 alin. (4) și (5) din Legea nr. 47/1992, sesizarea Curții asupra excepțiilor de neconstituționalitate a legilor și ordonanțelor se dispune, de către instanța în fața căreia au fost ridicate, prin încheiere, care va cuprinde punctele de vedere ale părților și opinia instanței. Încheierea din 14 martie 1996, pronunțată de Tribunalul Gorj în Dosarul nr. 1.040/1996, prin care Curtea Constituțională a fost sesizată asupra excepției invocate de Poenaru Ana, îndeplinește aceste condiții și se referă la art. 175 alin. (1) lit. a) din Codul muncii. În situația în care autoarea excepției ar fi avut vreo nemulțumire față de conținutul încheierii, avea posibilitatea, potrivit art. 23 alin. (6) din Legea nr. 47/1992, sa o atace cu recurs în termen de 5 zile de la data pronunțării. Cu toate acestea, deoarece autoarea excepției se referă, cu ocazia recursului, la neconstituționalitatea art. 201 din contractul colectiv de muncă, în care este parte în calitatea sa de angajata, trebuie menționat ca în competența Curții Constituționale intra, potrivit prevederilor art. 144 lit. c) din Constituție și ale art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, numai controlul constituționalității legilor și a ordonanțelor. Celelalte reglementări, precum și prevederile contractului colectiv de muncă în discuție pot fi atacate doar în fața instanțelor judecătorești, pe calea contenciosului administrativ. În acest sens, Curtea s-a mai pronunțat prin Decizia nr. 37 din 6 iulie 1993, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 215 din 1 septembrie 1993, prin Decizia nr. 5 din 17 ianuarie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 63 din 10 martie 1994, și prin Decizia nr. 89 din 3 octombrie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 328 din 28 noiembrie 1994. Fața de considerentele arătate, în temeiul dispozițiilor art. 144 lit. c) și ale art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și ale art. 1, art. 3, art. 13 alin. (1) lit. A.c), art. 25 și 26 din Legea nr. 47/1992, CURTEA În numele legii DECIDE: Respinge recursul declarat de Poenaru Ana împotriva Deciziei Curții Constituționale nr. 58 din 14 mai 1996. Definitivă. Pronunțată în ședința publică din 8 octombrie 1996. PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, prof. univ. dr. IOAN MURARU Magistrat-asistent, Valer-Vasilie Bica