DECIZIE nr. 142/1998

Lucian Mihai - președinte Costica Bulai - judecător Constantin Doldur - judecător Gabor Kozsokar - judecător Ioan Muraru - judecător Nicolae Popa - judecător Lucian Stangu - judecător Florin Bucur Vasilescu - judecător Romul Petru Vonica - judecător Paula C. Pantea - procuror Mihai Paul Cotta - magistrat-asistent Pe rol, soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 330^4 teza a doua din Codul de procedură civilă, ridicată de Parchetul de pe lângă Curtea Suprema de Justiție în Dosarul nr. 2.816/1996 al Curții Supreme de Justiție - Secția civilă. Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 27 octombrie 1998, în prezenta reclamantei-intimate Ionescu Marilena și în lipsa părților intimate Regia Autonomă "Regocom" Pitesti și Regionala de Distribuție a Gazelor Naturale Pitesti, legal citate. Cauza fiind în stare de judecată, se da cuvântul părții prezente, care susține ca textul atacat este neconstitutional, deoarece hotărârile judecătorești prin care i s-a restituit imobilul naționalizat sunt legale și temeinice. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de admitere a excepției, motivat de faptul ca legiuitorul a rezervat numai procurorului general dreptul de a ataca prin recurs în anulare la Curtea Suprema de Justiție hotărârile judecătorești irevocabile, pentru considerentele expres prevăzute în art. 330 din Codul de procedură civilă, astfel ca dispoziția art. 330^4 teza a doua din același cod, care substituie procurorului general orice altă persoană fizica sau juridică, este neconstitutionala. CURTEA, având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele: Prin Încheierea din 19 iunie 1998, Curtea Suprema de Justiție - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 330^4 teza a doua din Codul de procedură civilă, ridicată de Parchetul de pe lângă Curtea Suprema de Justiție în Dosarul nr. 2.816/1996 aflat pe rolul acestei instanțe. În susținerea excepției de neconstituționalitate se arata ca, întrucât declararea recursului în anulare constituie, conform "art. 130 din Constituție, o prerogativa ce aparține exclusiv procurorului general, ca reprezentant al Ministerului Public, apare firesc ca retragerea acestei cai extraordinare de atac de către initiatorul ei, conform art. 330^4 teza întâi din Codul de procedură civilă, sa reprezinte un exercițiu al aceleiași atribuții, la indemana aceluiași subiect calificat, cu efect de stingere a litigiului respectiv". De aceea, se apreciază ca dispozițiile art. 330^4 teza a doua din Codul de procedură civilă, care permit părților din proces sa ceara continuarea judecații unei cai de atac "pe care nu sunt abilitate sa o declanseze, apar ca neconstituționale, întrucât transfera în competența părților litigante atribuții care, potrivit art. 130 din Constituție, aparțin exclusiv Ministerului Public și se exercită numai prin procurorii constituiți în parchete". Autorul excepției mai susține ca art. 16 alin. (1) din Constituție nu are în vedere egalitatea de tratament juridic a cetățenilor "în raport cu autoritățile publice și nici preluarea de către cetățeni a atribuțiilor ce revin respectivelor autorități". Exprimandu-și opinia asupra excepției, în conformitate cu dispozițiile art. 23 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, republicată, instanța arata ca aceasta este nefondata. În temeiul dispozițiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, s-au solicitat puncte de vedere președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului. În punctul de vedere primit de la Guvern se arata ca excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 330^4 teza a doua din Codul de procedură civilă este nefondata, invocand în acest sens practica jurisdicțională a Curții Constituționale. Președinții Camerei Deputaților și Senatului nu au comunicat punctele lor de vedere. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul judecătorului-raportor, concluziile procurorului, susținerile părții prezente și dispozițiile legale atacate, raportate la prevederile Constituției și ale Legii nr. 47/1992, retine următoarele: Curtea Constituțională este competența să soluționeze excepția de neconstituționalitate, fiind legal sesizată, în conformitate cu dispozițiile art. 144 lit. c) din Constituție și ale art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicată. Potrivit prevederilor art. 330^4 din Codul de procedură civilă, "până la închiderea dezbaterilor, procurorul general își poate retrage motivat recursul în anulare. În acest caz, părțile în proces pot cere continuarea judecații". Aceasta dispoziție legală a fost integral atacată, în repetate randuri, pe calea excepției de neconstituționalitate. Astfel, prin Decizia nr. 73 din 4 iunie 1996, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 255 din 22 octombrie 1996, definitivă prin Decizia nr. 96 din 24 septembrie 1996 publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 251 din 17 octombrie 1996, Curtea Constituțională a decis ca dispozițiile art. 330^4 din Codul de procedură civilă sunt constituționale. În considerentele deciziei se retine ca "art. 330^4 din Codul de procedură civilă arata condițiile în care procurorul general își poate retrage recursul în anulare și consacra, totodată, dreptul părților din proces de a stărui pentru continuarea judecații. Or, prin aceste prevederi nu poate fi pusă în discuție nici o situație conflictuala cu dispozițiile Constituției". Aceeași soluție a constituționalității dispozițiilor art. 330^4 din Codul de procedură civilă a fost pronunțată în mod constant în practica jurisdicțională a Curții. Ulterior, fiind sesizată cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor cuprinse în teza a doua a art. 330^4 din Codul de procedură civilă, Curtea s-a pronunțat în același sens, respingând excepția. Astfel sunt deciziile nr. 67 și 68 din 16 aprilie 1998, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 195 din 26 mai 1998. Pentru a se pronunța aceasta soluție s-a reținut ca prevederile legale care reglementează recursul în anulare, deci și cele ale art. 330^4 teza a doua din Codul de procedură civilă, sunt elaborate în conformitate cu dispozițiile art. 125 și 128 din Constituție. Faptul ca recursul în anulare, care se poate exercita numai de procurorul general, este continuat la cererea uneia dintre părți, în cazul în care procurorul general îl retrage, nu încalcă dispozițiile constituționale menționate. Aceasta nu este o problemă de constituționalitate, ci o chestiune de politica legislativă a autorității legiuitoare, opțiune legislativă care nu poate fi considerată ca neconstitutionala, atâta timp cat nu contravine unei prevederi a Constituției. Având în vedere ca în speta nu au intervenit elemente noi care să determine reconsiderarea practicii jurisdicționale a Curții, urmează ca excepția de neconstituționalitate a dispozițiile art. 330^4 teza a doua din Codul de procedură civilă să fie respinsă.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c) și al art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, CURTEA În numele legii DECIDE: Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 330^4 teza a doua din Codul de procedură civilă, ridicată de Parchetul de pe lângă Curtea Suprema de Justiție în Dosarul nr. 2.816/1996 al Curții Supreme de Justiție - Secția civilă. Definitivă. Pronunțată în ședința publică din data de 27 octombrie 1998. PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE,

LUCIAN MIHAI Magistrat-asistent, Mihai Paul Cotta