DECIZIE nr. 60/1998

Ioan Muraru - președinte Costica Bulai - judecător Viorel Mihai Ciobanu - judecător Mihai Constantinescu - judecător Nicolae Popa - judecător Lucian Stangu - judecător Florin Bucur Vasilescu - judecător Romul Petru Vonica - judecător Victor Dan Zlatescu - judecător Paula C. Pantea - procuror Maria Bratu - magistrat-asistent Pe rol, pronunțarea asupra excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. IV pct. 3 și 7 din Ordonanța Guvernului nr. 18/1994, invocată de Societatea Comercială "KAYAVONI EXIM" - S.R.L. în Dosarul nr. 6.675/1996 al Judecătoriei Sectorului 2 București. Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 24 martie 1998, în prezenta uneia dintre părți și în lipsa celorlalte, și au fost consemnate în încheierea din aceeași dată, când, având nevoie de timp pentru a delibera, Curtea a amânat pronunțarea pentru data de 31 martie 1998. CURTEA, având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele: Prin Încheierea din 27 mai 1997, pronunțată în Dosarul nr. 6.675/1996, Judecătoria Sectorului 2 București a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. IV pct. 3 și 7 din Ordonanța Guvernului nr. 18/1994, invocată de Societatea Comercială "KAYAVONI EXIM" - S.R.L. În motivarea excepției se susține ca dispozițiile art. IV pct. 3 și 7 din Ordonanța Guvernului nr. 18/1994 contravin prevederilor art. 41 din Constituție, deoarece: - fixează în sarcina exportatorului, persoana juridică română, obligația repatrierii valutei în maximum 5 zile de la data încasării, dar nu mai târziu de 90 de zile calendaristice, calculate de la data atestării documentare a trecerii mărfii prin frontiera română, ceea ce constituie, în opinia autoarei excepției, și o "imixtiune a legiuitorului român în activitatea contractuală"; - în cazul neplatii de către partenerul extern a contravalorii mărfii, este sancționat exportatorul român, întrucât nu a repatriat la termen valuta, deși de esenta răspunderii contravenționale este existenta culpei dovedite. Astfel se ajunge la situația în care, dacă nu se încasează valuta (fapta lipsită de culpabilitate în opinia autoarei excepției), patrimoniul persoanei juridice este diminuat prin aplicarea de amenzi. Din cuprinsul încheierii de sesizare a rezultat ca instanța de judecată nu și-a exprimat opinia în legătură cu excepția invocată. De aceea, având în vedere prevederile art. 23 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, republicată, completand încheierea de sesizare, Judecătoria Sectorului 2 București a opinat ca excepția este neîntemeiată. În scopul soluționării cauzei, conform prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, s-au solicitat puncte de vedere președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului. Guvernul, în punctul sau de vedere, apreciază ca excepția invocată nu este intemeiata, având în vedere faptul ca activitatea de comerț exterior a agenților economici se desfășoară pe baza autonomiei lor juridice, iar art. 41 alin. (1) din Constituție garantează dreptul de proprietate, conținutul și limitele acestui drept fiind stabilite prin lege. Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, susținerile părții prezente și dispozițiile legale atacate, raportate la prevederile Constituției și ale Legii nr. 47/1992, republicată, constata următoarele: În temeiul art. 144 lit. c) din Constituție și al art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, Curtea este competența să soluționeze excepția, fiind legal sesizată. Litigiul în cadrul căruia s-a invocat excepția privește contestarea unei amenzi aplicate potrivit dispozițiilor pct. 7 al art. IV din Ordonanța Guvernului nr. 18/1994, pentru nerepatrierea valutei rezultate din activitatea de comerț exterior la termenele prevăzute la pct. 3 al aceluiași articol. În consecința, celelalte alineate ale pct. 3 nu au legătură cu soluționarea cauzei, asa încât, potrivit art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, rezultă ca excepția ridicată este pertinenta numai în ceea ce privește dispozițiile alin. 1 al pct. 3 și cele ale pct. 7 din art. IV al ordonanței sus-menționate. Alin. 1 al pct. 3 din art. IV al Ordonanței Guvernului nr. 18/1994 prevede că în cazul operațiunilor de încasare la vedere, repatrierea valutei rezultate în urma producerii actului de comerț internațional se va face în maximum 5 zile de la data încasării, dar nu mai târziu de 90 de zile calendaristice, calculate de la data atestării documentare a trecerii mărfii prin frontiera română sau, după caz, a executării lucrărilor și prestării serviciilor în străinătate în funcție de zona geografică a partenerului extern. Se susține, de către autoarea excepției, ca aceste dispoziții sunt neconstituționale, întrucât încalcă prevederile art. 41 din Constituție, care reglementează dreptul de proprietate privată. Potrivit art. 41 alin. (1) din Constituție, dreptul de proprietate este garantat, conținutul și limitele acestui drept fiind stabilite prin lege. Într-adevăr, activitatea de comerț exterior se desfășoară pe baza autonomiei juridice a agenților economici, însă aceasta activitate trebuie să fie în concordanta cu interesul național pentru a cărui apărare statul acționează prin politica legislativă. În acest context a fost emisă Ordonanța Guvernului nr. 18/1994, care își are temeiul în dispozițiile din Constituție cuprinse în titlul IV "Economia și finanțele publice", în special cele prevăzute la art. 134 alin. (2) lit. b), potrivit cărora statul trebuie să asigure protejarea intereselor naționale în activitatea financiară și valutară; or, scopul reglementării cuprinse în art. IV al ordonanței este consolidarea regimului valutar în vigoare și întărirea disciplinei financiare privind disponibilitățile în conturile valutare. Dispozițiile atacate nu încalcă nici libertatea contractuală, asa cum susține autoarea excepției. Într-o interpretare sistematica a art. 134 din Constituție, aceasta prevedere urmează să fie aplicată în concordanta și cu dispozițiile alin. (1) privind economia de piața și ale alin. (2) lit. a) privind libertatea comerțului, ceea ce presupune ca dispozițiile legale instituite pentru consolidarea regimului valutar și întărirea disciplinei financiare privind disponibilitățile în conturile valutare, cum sunt cele de la alin. 1 al pct. 3 din art. IV al Ordonanței Guvernului nr. 18/1994, sunt conforme cu cerințele economiei de piața, în stadiul actual de dezvoltare a societății românești, precum și cu regulile necesare pentru asigurarea libertății comerțului în ansamblul general al economiei din țara noastră. În ceea ce privește dispozițiile pct. 7 al art. IV din ordonanța, invocarea în susținerea excepției a prevederilor art. 41 din Constituție nu este concludenta, deoarece în speta obiectul litigiului îl constituie încălcarea termenului de repatriere a valutei, prevăzut la alin. 1 al pct. 3 din art. IV, având drept consecința săvârșirea faptei contravenționale prevăzute de pct. 7 al art. IV din aceeași ordonanța, de care se face vinovat agentul economic exportator, constatarea existenței sau a inexistentei culpei ca element al răspunderii contravenționale fiind de competența exclusiva a instanței judecătorești. Cu privire la constituționalitatea dispozițiilor art. IV pct. 3 și 7 din Ordonanța Guvernului nr. 18/1994, Curtea s-a pronunțat prin Decizia nr. 15 din 28 ianuarie 1997, definitivă prin Decizia nr. 149 din 3 iunie 1997, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 251 din 24 septembrie 1997, și prin Decizia nr. 274 din 26 iunie 1997, definitivă prin nerecurare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 50 din 4 februarie 1998, retinand ca aceste dispoziții sunt constituționale. Fața de cele arătate, rezultă că nu sunt motive care să determine schimbarea practicii jurisdicționale a Curții. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c) și al art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, CURTEA În numele legii DECIDE: Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. IV pct. 3 și 7 din Ordonanța Guvernului nr. 18/1994, invocată de Societatea Comercială "KAYAVONI EXIM" - S.R.L. în Dosarul nr. 6.675/1996 al Judecătoriei Sectorului 2 București. Definitivă. Pronunțată în ședința publică din data de 31 martie 1998. PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, prof.univ.dr. IOAN MURARU Magistrat-asistent, Maria Bratu