DECIZIE nr. 9/1998

Ioan Muraru - președinte Costica Bulai - judecător

Viorel Mihai Ciobanu - judecător Mihai Constantinescu - judecător

Nicolae Popa - judecător Lucian Stangu - judecător Florin Bucur Vasilescu- judecător Romul Petru Vonica - judecător Victor Dan Zlatescu - judecător Paula C. Pantea - procuror Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent Pe rol, pronunțarea asupra excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 330, art. 330^1 și ale art. 330^2 din Codul de procedură civilă, ridicată de Nistor Adriana, Nistor Gh. Vlad și Nistor Olimpia în Dosarul nr. 1.123/1997, aflat pe rolul Curții Supreme de Justiție - Secția civilă. Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 27 ianuarie 1998, în prezenta reprezentantului Ministerului Public și în lipsa părților legal citate, fiind consemnate în încheierea de la acea data, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de 3 februarie 1998.

CURTEA, având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele: Curtea Suprema de Justiție - Secția civilă, prin Încheierea din 27 mai 1997, a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a art. 330, art. 330^1 și a art. 330^2 din Codul de procedură civilă, ridicată de Nistor Adriana, Nistor Gh. Vlad și Nistor Olimpia. În motivarea excepție se susține ca dispozițiile legale menționate nu prevăd clar în ce termen poate fi atacată cu recurs în anulare o hotărâre pronunțată mai înainte de 6 luni de la data rămânerii sale definitive. Exprimandu-și opinia, instanța de judecată apreciază ca excepția este neîntemeiată. În scopul soluționării cauzei, conform prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 138/1997, s-au solicitat puncte de vedere președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului. În punctul de vedere al Guvernului se apreciază ca excepția de neconstituționalitatea nu este intemeiata, având în vedere practica jurisdicțională a Curții Constituționale. Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale atacate, raportate la prevederile Constituției și ale Legii nr. 47/1992, republicată, constata următoarele: În temeiul art 144 lit. c) din Constituție și al art. 23 din Legea nr. 47/1992, Curtea este competența să soluționeze excepția de neconstituționalitate invocată. Curtea s-a pronunțat cu privire la constituționalitatea art. 330 și a art. 330^2 din Codul de procedură civilă prin Decizia nr. 73 din 4 iunie 1996, rămasă definitivă prin Decizia nr. 96 din 24 septembrie 1996, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 251 din 17 octombrie 1996 și, respectiv, nr. 255 din 22 octombrie 1996, constatând, pe de o parte, ca prevederile art. 330 și ale art 330^2 alin. 2 din Codul de procedură civilă sunt constituționale, iar pe de altă parte, ca dispozițiile art. 330^2 alin. 1 din Codul de procedură civilă sunt neconstituționale. Având în vedere ca un text declarat neconstitutional nu mai poate face obiectul unei noi excepții de neconstituționalitate, potrivit prevederilor art. 23 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, republicată, excepția vizând dispozițiile art. 330^2 alin. 1 din Codul de procedură civilă urmează să fie respinsă ca inadmisibila. Totodată, excepția privind dispozițiile art. 330 și ale art. 330^2 alin. 2 din Codul de procedură civilă urmează să fie respinsă, întrucât nu au intervenit elemente noi care să schimbe practica jurisdicțională a Curții Constituționale. Cu privire la dispozițiile art. 330^1 din Codul de procedură civilă, se constată că, la data ridicării excepției, prin Legea nr. 17/1997, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 26 din 18 februarie 1997, acestea fuseseră modificate, astfel încât, în prezent, recursul în anulare nu mai poate fi declarat oricând de către procurorul general, ci numai în cadrul unui termen de 6 luni, care începe să curgă de la data când hotărârea a rămas irevocabilă, pentru motivul prevăzut la art. 330 pct. 1 din Codul de procedură civilă, sau de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare, pentru motivul prevăzut de art. 330 pct. 2 din același cod. Rezultă asadar ca, fiind instituit termenul de exercitare a acestei cai de atac, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 330^1 din Codul de procedură civilă a rămas fără obiect. În acest sens s-a pronunțat Curtea Constituțională prin Decizia nr. 37 din 25 februarie 1997, definitivă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 64 din 15 aprilie 1997. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 3, al art. 13 alin. (1) lit. A.c) și al art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, CURTEA În numele legii DECIDE: Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 330, art. 330^1 și ale art. 330^2 din Codul de procedură civilă, ridicată de Nistor Adriana, Nistor Gh. Vlad și Nistor Olimpia în Dosarul nr. 1.123/1997 al Curții Supreme de Justiție - Secția civilă. Definitivă. Pronunțată în ședința publică din 3 februarie 1998. PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, prof. univ. dr. IOAN MURARU Magistrat-asistent, Gabriela Dragomirescu